Disjungerea acţiunii civile de acţiunea penală. Procedura de judecată a acţiunii civile după disjungere
Comentarii |
|
Procedând la disjungerea laturii civile de latura penală, după disjungere, cauza se judecă tot după procedura penală şi nu după regulile procedurii civile.
Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 514 din 27 iunie 2012
Prin Sentința civilă nr. 816/21.10.2011 pronunțată de Judecătoria Luduș a fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de către reclamanții A.S.M., A.M., C.R.A., M.R.C., R.S.D., prin reprezentant A.S. M. și Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu Mureș - prin reprezentant legal, cu sediul în Târgu Mureș, în contradictoriu cu pârâții B.A.M. și SC G.R.A.R. SA - prin reprezentant legal, având ca obiect „acțiune în răspundere delictuală”, acțiune disjunsă din dosarul penal nr. 2222/251/2010 al Judecătoriei Luduș.
S-a constatat că, SC G.R.A.R. SA - prin reprezentant legal are calitatea de asigurator în cauză și răspunde în limitele prevăzute în contractul de asigurare, conform art. 22 din Legea nr. 136/2005, republicată despăgubirile urmând a se stabili și efectua conform art. 54 raportat la art. 43 și art. 49 din Legea nr. 136/2005, republicată.
S-a dispus obligarea pârâtei B.A.M. la plata următoarelor sume:
1. reclamanților A.S.M. și A.M. daune materiale în cuantum de 6.191,83 lei și daune morale în cuantum de 100.000 lei (câte 50.000 lei pentru fiecare);
2. reclamanților C.R.A. și M.R.C. daune morale în cuantum de 100.000 lei (câte 50.000 lei pentru fiecare);
3. reclamantului R.S.D. prin reprezentant A.S.M., daune materiale în cuantum de 2.500 lei și daune morale în cuantum de 60.000 lei;
4. reclamantului Spitalul Clinic Județean De Urgență Târgu Mureș - prin reprezentant legal suma de 8.769,97 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare acordate pârâtului R.S.D.
Cu cheltuieli de judecată în sarcina pârâtei B.A.M. în cuantum de 5.800 lei, reprezentând onorariu avocațial defalcat după cum urmează: reclamanților A.S.M. și A.M. suma de 1.500 lei și reclamanților C.R.A. și M.R.C. câte 2.150 lei pentru fiecare în parte, cu respectarea dispozițiilor art. 26 pct. 1 lit. d) din Ordinul C.SA nr. 21/2009.
Pentru a hotărî în acest sens instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Prin acțiunea în răspundere delictuală înregistrată pe rolul Judecătoriei Luduș la data de 18 ianuarie 2011, reclamanții A.S.M., A.M., C.R.A., M.R.C., R.S.D. - prin reprezentant A.S. M. și Spitalul Clinic Județean De Urgență Târgu Mureș - prin reprezentant legal, în contradictoriu cu pârâții B.A.M., și SC G.R.A.R. SA - prin reprezentant legal, au solicitat obligarea pârâtei și a societății de asigurări la plata pretențiilor civile disjunse din dosarul penal nr. 2222/251/2010 al Judecătoriei Luduș.
Reclamantul Spitalul Clinic Județean Mureș s-a constituit parte civilă încă din timpul urmăririi penale cu suma de 8.769,97 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare ocazionate cu internarea reclamantului R.S.D.
La data de 10 martie 2011 reclamanta Spitalul Clinic Județean Mureș a depus la dosar o precizare la acțiunea civilă prin care a arătat că cererea de constituire de parte civilă în cuantum de 8.769,97 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare ale reclamantului R.S.D., au fost transmise către Poliția Orașului Luduș, însoțită de fișa calculului costului de spitalizare pentru pacienți. Acest document era decontul privind cheltuielile cu tratamentul pacientului, întocmit în conformitate cu prevederile art. 1 din O.M.S. nr. 1100/2005.
în probațiune a depus în copie: adresa către Poliția Orașului Luduș nr. 16371 din 22 octombrie 2010 și fișa calculului costului de spitalizare pentru bolnavi.
La data de 16 decembrie 2010, reclamanții C.A.R. și M.R.C. s-au constituit părți civile în dosarul penal nr. 2222/251/2010 al Judecătoriei Luduș.
Reclamanții au solicitat obligarea pârâtei B.A.M. și a societății de asigurare SC G.A. SA la plata a echivalentului în lei de la data executării efective a plății a sumei de 300.000 euro cu titlu de daune morale, respectiv câte 150.000 euro pentru fiecare din părțile civile, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
în drept, reclamanții și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 14 și următoarele din C.proc.pen. raportat la art. 998 și următoarele din C.civ.
în motivarea cererii, reclamanții au arătat că sunt descendenți, respectiv copii ai defuncților-victime C.R. și C.C.
în ceea ce privește daunele materiale, au arătat că acestea au fost satisfăcute convențional în faza urmăririi penale în forma înțelegerii tripartite dintre părțile civile, asigurătorul de răspundere civilă și inculpatul.
Cu privire la daunele morale, au arătat că acestea s-au concretizat și se fundamentat pe principiul reparației morale sub forma despăgubirilor bănești, întrucât restabilirea situației anterioare, ca și regulă a laturii civile fiind imposibilă.
Au precizat că, pârâta B.A.M., cu ocazia evenimentului rutier din data de 28 martie 2010 de pe șoseaua DN15 - E60, a săvârșit infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (3) C.pen., constând în aceea că, urmare a nerespectării dispozițiilor legale privind depășirea a intrat în coliziune frontală cu autoturismul Daewoo Matiz, provocând moartea subită a patru persoane, două dintre acestea fiind părinții lor. Sub aspectul culpei în conduita rutieră a pârâtei, s-a reținut în actul de începere a urmăririi penale și ulterior în actul de sesizare al instanței culpa exclusivă a acesteia. De altfel, poziția procesuală a pârâtei a fost aceea de asumare a vinei, atât în sensul declarativ, cât și în sensul asumării prin semnătură a actelor ce stabilesc abaterea acesteia.
în ceea ce privește daunele morale, au arătat că acestea se regăsesc în prejudiciul nepatrimonial afectiv, respectiv pretium dolores, astfel modalitatea concretă de producere a accidentului, cu consecința curmării subite a vieții celor doi părinți ai lor, le-a provocat în mod evident suferințe de nedescris în sufletul lor. A considerat că în latura civilă, însăși prezumția judecătorească prevăzută de art. 1203 C.civ. era cea cu privire la care trebuia să se facă aplicare, durerea și suferința încercată de cele două părți civile fiind doar de imaginat de magistrat în raport de relația firească, de dragoste, de respect, de atașament și de gratitudine a copilului față de părintele său.
Au mai precizat că, în primul rând „datoria” copilului ar fi aceea de mulțumire o întreagă viață față de persoana care i-a dat viața. Ulterior, firescul dragostei copilului față de părinte se regăsește în creșterea acestuia, în eforturile pe care le face un părinte pentru copilul său, eforturi de cele mai variate feluri, apoi, școlarizarea acestuia (din nou cu eforturi și străduințe, și mai împovărătoare financiar) și în final satisfacția copilului (și a părintelui) pentru evoluția sa și ajungerea la maturitate. Acesta este momentul, al copilului ajuns adult, când relația dintre acesta și părinte este conștientizată rațional și logic, când copilul conștientizează retroactiv tot ce s-a făcut pentru el și când dragostea acestuia pentru părinte este matură, conștientă, responsabilă, iar comunicarea dintre cele două generații este frumoasă și deja fără ocolișuri. Acesta este momentul în care părinții lor au murit.
Au mai arătat că, a pretinde cu titlu de daune morale suma de 75.000 euro pentru suferința cauzată de moartea unui părinte, sănătos și în putere anterior infracțiunii, nu are nimic exagerat.
Prin cererea de constituire de parte civilă formulată la data de 17 decembrie 2010 disjunsă din dosarul penal nr. 2222/251/2010, reclamantul R.S.D., prin reprezentant legal A.S.M., a solicitat ca pârâta B.A.M. să fie obligată în solidar cu SC G.A. SA să-i plătească suma de 2.102.500 lei despăgubiri civile, care constau în: 2.500 lei reprezentând daune materiale, respectiv contravaloarea cheltuielilor necesare pentru vindecarea leziunilor suferite; 2.100.100 lei (contravaloarea a 500.000 euro), reprezentând daune morale; precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
în motivarea cererii, reclamantul R.S.D. a arătat că la data de 28 martie 2010 a fost victima unui accident rutier produs din culpa pârâtei. Ca urmare, a acestui accident, i s-a cauzat, o vătămare corporală a sănătății. în urma accidentului a suferit leziuni corporale descrise în certificatul medico-legal aflat la dosarul cauzei. Pentru a se vindeca a urmat tratament medical, în legătură cu care a efectuat cheltuielile solicitate cu titlu de daune materiale și pentru care are acte justificative.
A precizat că, urmare a accidentului, a suferit și un prejudiciu moral. Cu toate că traumatismele provocate nu l-au dislocat în mod absolut necesar de la activitățile sociale curente, decât pentru perioada pentru care a fost internat în spital, a suferit prejudicii morale și consideră că, cele mai sus arătate, s-ar constitui, atât ca un „pretium dolores”, cât și ca un prejudiciu de agrement (necesitatea suplinirii unei vieți și activități normale), ambele criterii fiind suficiente și necesare pentru acordarea daunelor morale, așa cum au fost cristalizate de practica judiciară.
în probațiune a depus copie după mai multe bonuri fiscale și chitanță nr. 0007664/20 aprilie 2010 emisă de I.M.L. Târgu Mureș.
Prin cererea de constituire de parte civilă formulată la data de 17 decembrie 2010 disjunsă din dosarul penal nr. 2222/251/2010, reclamanții A.M. și A.S.M. au solicitat ca pârâta B.A.M. să fie obligată în solidar cu SC G.A. SA să le plătească suma de 4.211.900 lei despăgubiri civile, care constau în: 10.000 lei reprezentând daune materiale, respectiv contravaloarea cheltuielilor de înmormântare ale defuncților lor părinți; 1.100 lei reprezentând daune materiale, respectiv contravaloarea cheltuielilor de pomenire ale defuncților la 6 săptămâni; 800 lei reprezentând daune materiale, respectiv contravaloarea cheltuielilor de pomenire ale defuncților la 6 luni; în total 11.900 lei - reprezentând daune materiale; 4.200.000 lei (contravaloarea a 1.000.000 euro) reprezentând daune morale; precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
în motivarea cererii, reclamanții A.M. și A.S.M. au arătat că, la data de 28 martie 2010 părinții lor, A.A. și A.M. au fost victima unui accident rutier produs din culpa pârâtei și au decedat. Ca urmare, ei au suportat cheltuielile de înmormântare și de pomenire a acestora.
Au arătat că, despăgubirile civile pretinse cu titlu de daune morale se impun a fi acordate, ca o reafirmare etic necesară a încălcării de către pârâtă a legii, ca o reparație, atât în ceea ce privește suferința pe care în mod indubitabil aceasta le-a cauzat-o (pretium doloris), precum și pentru a compensa prin mijlocul reparației patrimoniale eliminarea lor pentru o perioadă de timp din normala viață socială și de familie. Se constituie așadar, atât ca un „pretium dolores”, cât și ca un prejudiciu de agrement (necesitatea suplinirii unei vieți și activități normale), ambele criterii fiind suficiente și necesare pentru acordarea daunelor morale, așa cum au fost cristalizate de practica judiciară.
în probațiune au depus copie după mai multe facturi fiscale, bon fiscal și chitanță emisă la data de 30 martie 2010 de Primăria Câmpia Turzii - Serviciul impozite și taxe.
La data de 17 februarie 2011 SC G.A. SA a formulat note de ședință prin care, în esență, au arătat următoarele:
Referitor la pretențiile civile formulate de A.M. și A.S.M. a arătat ce cheltuieli s-au avut în vedere la acordarea de despăgubiri potrivit art. 49 din Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, aprobate prin ordinul C.SA nr. 21/2009.
Cu privire la solicitarea de acordare a daunelor materiale în cuantum de 11.900 lei, a apreciat că pretențiile acestea au putut fi admisibile numai în măsura în care efectuarea lor a fost probată cu documente justificative.
A arătat că, din documentele justificative depuse la dosar, a fost dovedită, suma de 6191,83 lei ca prejudiciu cert, solicitând respingerea pretențiilor de acordare a daunelor materiale peste această sumă.
A mai arătat că factura nr. 00161/29 martie 2010 în sumă de 238 lei reprezentând „transport auto avariat” nu poate fi admisă ca daună materială în accepțiunea art. 49 pct. 2 din Normele R.C.A., care stabilesc exhaustiv categoriile de cheltuieli ce se despăgubesc de asigurător în caz de deces. Mai arată că factura nr. 04412100010/30 martie 2010 a fost depusă în dublu exemplar.
Referitor la cererea de acordare a daunelor morale în cuantum de 4.200.000 lei (echivalentul a 1.000.000 euro), a considerat că aceste pretenții depășesc granița unor daune morale rezonabile și funcția pe care aceste daune morale o au este aceea de compensare pentru părțile civile, care, incontestabil au fost supuse unor suferințe psihice majore prin pierderea unor rude apropiate, solicitând ca la cuantificarea prejudiciului moral instanța să aibă în vedere legislația și practica judiciară în materie.
Cu privire la pretențiile civile formulate de R.S.D., prin mandatar, a arătat ce cheltuieli sunt prevăzute de art. 49 pct. 1 din Normele R.C.A. care se despăgubesc de asigurător în caz de vătămare corporală.
Referitor la cererea de acordare a daunelor materiale în cuantum de 2.500 lei reprezentând cheltuieli necesare pentru vindecarea leziunilor suferite de către R.S.D., a precizat că, din bonurile fiscale depuse în dovedirea acestor cheltuieli, rezultă că partea civilă a efectuat cheltuieli de transport în cuantum de 1836,69 lei, precum și cheltuieli cu medicamente în sumă de 268,65 lei și cheltuieli cu eliberarea certificatului medico-legal în sumă de 39 lei.
Pentru a fi admisibile, partea civilă trebuia să facă dovada că, cheltuielile de transport au fost efectuate pentru transportul propriei persoane și nu a altora. în ceea ce privește cheltuielile cu medicamentele și cu eliberarea certificatului medico-legal, a arătat că nu se opune admiterii acestora. în măsura în care partea civilă nu va putea proba efectuarea cheltuielilor de transport în intervalul 30 martie - 21 aprilie, solicită respingerea acestora ca neîntemeiate. Formulează concluzii de respingere și față de diferența între suma reprezentând pretențiile dovedite și suma de 2.500 lei solicitată cu titlu de daune materiale.
Referitor la pretențiile de acordare a daunelor morale în cuantum de 2.100.000 lei (echivalentul a 500.000 euro) cerute de către R.D.S. și de câte 150.000 euro formulată de către C.A.R. și M.R.C. a solicitat instanței cenzurarea cuantumului acestora și acordarea de daune morale acestuia în cuantum rezonabil, în acord cu prejudiciul moral real suferit, precum și raportat la jurisprudența instanțelor din România în materie.
Privitor la cererea de constituire de parte civilă formulată de Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu Mureș în cuantum de 8769,97 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare ale părții civile R.S.D., a apreciat că singurul document justificativ cu privire la cheltuielile efectuate cu tratamentul pacientului era decontul de cheltuieli și a considerat că cererea de constituire de parte civilă a unității spitalicești poate fi admisibilă numai în măsura în care este probată.
în drept, asigurătorul a invocat dispozițiile Legii nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, Ordinul C.SA nr. 21/2009.
La termenul de judecată din data de 20 mai 2011, instanța a admis solicitările formulate în probațiune de către reclamanții A.M., A.S. și R.S., prin reprezentant și a încuviințat acestora proba cu martorii B.S. și N.C. cu teza probatorie „dovedirea a o parte din daunele materiale solicitate”;
Pentru reclamanții C.A. și M.C., prin reprezentant; a fost încuviințată, de asemenea, proba cu martorii Z.C.A. și M.C. cu teza probatorie „ramuri diferite sub aspect testimonial cu privire la familia defuncților”;
în cauză s-a solicitat acvirarea, pe cale scurtă, a dosarului numărul 2222/251/2010 al Judecătoriei Luduș.
Proba testimonială admisă a fost administrată la două termene de judecată, astfel, în data de 15 septembrie 2011 a fost audiat martorul Z.C.A., iar la data de 06 octombrie 2011 au fost ascultați martorii încuviințați reclamanților de rând I-III, numiții B.V.S., N.M.C. și M.C.S. încuviințată reclamanților de rând IV-V, cele declarate fiind consemnate în procese-verbale distincte, semnate și atașate la dosar.
în completarea materialului probator, în vederea susținerii concluziilor pe fondul cauzei s-a depus un înscris provenind de la M.R., practică judiciară în materie penală, referitor la cuantumul daunelor materiale și morale acordate părților civile în cauze penale având ca obiect infracțiuni de ucidere din culpă și vătămări corporale grave, precum și concluziile scrise formulate de către SC „G.A.” SA
Pe fondul cauzei, instanța a analizat în individualitatea lor, fiecare cerere formulată de către reclamanți, și luând act de poziția pârâtelor B.A. și SC G.A. SA, constată următoarele:
La data de 14 ianuarie 2011, prin încheierea inițială de amânare a pronunțării în dosarul penal nr. 2222/251/2010 s-a dispus disjungerea laturii civile de latura penală, iar prin sentința penală nr. 18/2011 s-a soluționat cauza penală privind pe inculpata B.A., hotărâre rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 283/R/28 aprilie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, inculpata fiind condamnată pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă și vătămare corporală din culpă, la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Prin acțiunea în răspundere delictuală înregistrată pe rolul Judecătoriei Luduș la data de 18 ianuarie 2011, sub nr. 74/251/2011, reclamanții A.S.M., A.M., C.R.A., M.R.C., R.S.D. - prin reprezentant A.S. M. și Spitalul Clinic Județean De Urgență Târgu Mureș - prin reprezentant legal, în contradictoriu cu pârâții B.A.M., și SC G.R.A.R. SA - prin reprezentant legal, au solicitat obligarea pârâtei și a societății de asigurări la plata pretențiilor civile disjunse din dosarul penal nr. 2222/251/2010 al Judecătoriei Luduș.
Reclamantul Spitalul Clinic Județean Mureș s-a constituit parte civilă încă din timpul urmăririi penale cu suma de 8.769,97 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare ocazionate cu internarea reclamantului R.S.D.
Reclamanții C.A.R. și M.R.C., descendenți, respectiv copii ai defuncților-victime C.R. și C.C. s-au constituit părți civile în dosarul penal nr. 2222/251/2010 al Judecătoriei Luduș, solicitând obligarea pârâtei B.A.M. și a societății de asigurare SC G.A. SA la plata a echivalentului în lei de la data executării efective a plății a sumei de 300.000 euro cu titlu de daune morale, respectiv câte 150.000 euro pentru fiecare din părțile civile, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
în drept, reclamanții și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 14 și următoarele din C.proc.pen. raportat la art. 998 și următoarele din C.civ.
Reclamantul R.S.D., prin reprezentant legal A.S. M., a solicitat ca pârâta B.A.M. să fie obligată în solidar cu SC G.A. SA să-i plătească suma de 2.102.500 lei despăgubiri civile, care constau în: 2.500 lei reprezentând daune materiale, respectiv contravaloarea cheltuielilor necesare pentru vindecarea leziunilor suferite; 2.100.100 lei (contravaloarea a 500.000 euro), reprezentând daune morale; precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamanții A.M. și A.S.M. au solicitat ca pârâta B.A.M. să fie obligată în solidar cu SC G.A. SA să le plătească suma de 4.211.900 lei despăgubiri civile, care constau în: 10.000 lei reprezentând daune materiale, respectiv contravaloarea cheltuielilor de înmormântare ale defuncților lor părinți A.A. și A.M.; 1.100 lei reprezentând daune materiale, respectiv contravaloarea cheltuielilor de pomenire ale defuncților la 6 săptămâni; 800 lei reprezentând daune materiale, respectiv contravaloarea cheltuielilor de pomenire ale defuncților la 6 luni; în total 11.900 lei - reprezentând daune materiale; 4.200.000 lei (contravaloarea a 1.000.000 euro) reprezentând daune morale; precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând materialul probator administrat, respectiv, proba cu înscrisuri și proba testimonială, instanța a reținut că, probatoriul oferă suficiente elemente pentru a se putea stabili veridicitatea unor cheltuieli la care se face referire, chiar dacă nu se probează de o manieră concretă amploarea acestora.
Reclamanții au făcut o centralizare a acestor cheltuieli, cuprinzând, atât sumele pentru care dețin documente justificative, cât și cele pentru care aceste documente nu au fost obținute ori nu s-au mai păstrat în dovedirea pretențiilor formulate, în completarea probei cu înscrisuri s-a administrat și proba testimonială în vederea dovedirii a o parte din daunele materiale solicitate.
în drept, reclamanții și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 14 și următoarele din C.proc.pen. în dosarul penal, raportat la art. 998 și următoarele din C.civ.
Analizând cauza din punct de vedere teoretic și legal, instanța a făcut anumite precizări:
Autorul producerii accidentului de circulație rutieră răspunde penal, în cazul uciderii din culpa sau vătămării corporale grave a victimei. Obiectul răspunderii penale este sancțiunea penală pentru infracțiunea comisă.
De asemenea, autorul accidentului poartă și o răspundere civilă delictuală pentru prejudiciul (paguba) produsă victimei sau victimelor ca urmare a accidentului comis. Principiul reparării integrale a prejudiciului guvernează răspunderea civilă delictuală.
Când prin comiterea infracțiunii se produc și anumite pagube materiale sau morale, se dă naștere și unui raport juridic de drept civil, în baza căruia persoana care a suferit daune poate pretinde repararea pagubei. Asemenea pretenții se realizează tot pe calea unei acțiuni judiciare, care are ca obiect, sub aspect substanțial, exercitarea dreptului de a reclama tragerea la răspundere civilă. Aceasta acțiune nu este specifică procesului penal, ci procesului civil, dar în anumite cazuri determinate, ea poate fi alăturată acțiunii penale și se exercita deodată în cadrul procesului penal.
în consecință, în procesul penal, după legislația română procesual penală în vigoare, poate fi exercitata numai acțiunea civilă prin care se tinde să se recupereze pagubele produse prin săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală.
Pentru exercitarea acțiunii civile, în procesul penal sunt necesare a fi îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
a) infracțiunea trebuie să fi cauzat un prejudiciu material sau moral;
b) între infracțiunea săvârșită și prejudiciul cerut a fi acoperit să existe o legătură de cauzalitate;
c) prejudiciul trebuie să fie cert;
d) prejudiciul să nu fi fost reparat;
e) în cazul persoanelor fizice cu capacitate deplina de exercițiu, să existe cererea de constituire ca parte civilă în cadrul procesului penal .
Instanța a constatat în cauza penală din care s-a disjuns această acțiune în răspundere civilă delictuală, că sunt îndeplinite condițiile mai sus enumerate.
Potrivit art. 14 alin. (1)-(3) din Codul de procedura penală, „acțiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, precum și a părții responsabile civilmente”; ea „poate fi alăturată acțiunii penale în cadrul procesului penal, prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă”, iar „repararea pagubei se face potrivit dispozițiilor legii civile”.
Din aceasta ultimă dispoziție a textului de lege menționat rezultă că, repararea pagubei produse prin infracțiune, în cadrul soluționării acțiunii civile alăturate celei penale, și ulterior disjunse, se face în conformitate cu prevederile din legea civilă.
Ori, prin dispozițiile articolului 998 din C.civ., care constituie temeiul răspunderii civile delictuale, se prevede că „orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeala s-a ocazionat, a-l repara”.
Tot astfel, potrivit art. 999 din C.civ., prin care este reglementată răspunderea civilă în caz de cvasidelicte, „omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa”.
în aplicarea art. 14 din C.proc.pen. și a art. 998 din C.civ., instanța penală investită cu judecarea acțiunii penale în cazul infracțiunilor cu efecte complexe, cum sunt cele de ucidere din culpă și de vătămare corporală din culpă săvârșite de un conducător auto, este investită să judece acțiunea civilă, alăturată celei penale prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă, atât cu privire la pretențiile formulate în legătură cu decesul victimei sau cu vătămările corporale suferite, cât și cu privire la pretențiile referitoare la bunurile distruse ori deteriorate ca urmare a aceleiași fapte.
Prin acțiunea civilă inițiată în cadrul procesului penal, inculpatul sau partea responsabila civilmente pot fi acționați numai în raport de nerespectarea obligațiilor civile care decurg din repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune - așa-numitul delict civil. De aceea, obiectul acțiunii civile este tragerea la răspundere civilă delictuală.
Răspunderea civilă delictuală are o funcție reparatorie relativă, deoarece ea se realizează numai în raporturile dintre subiecții activi și pasivi ai acțiunii și chiar în aceste raporturi, oricât de întinsă ar fi răspunderea, valorile deteriorate sau distruse, nu pot fi, întotdeauna, recuperate pe deplin, în materialitatea lor.
Analizând daunele materiale solicitate de către reclamanți, instanța a reținut:
Referitor la pretențiile civile formulate de A.M. și A.S.M. cu privire la solicitarea de acordare a daunelor materiale în cuantum de 11.900 lei, instanța a apreciat că pretențiile acestea pot fi admisibile numai în măsura în care efectuarea lor a fost probată cu documente justificative, considerând că, din aceste documentele justificative depuse la dosar a fost dovedită suma de 6191,83 lei ca prejudiciu cert, impunându-se respingerea pretențiilor de acordare a daunelor materiale peste această sumă.
Referitor la factura nr. 00161/29 martie 2010 în sumă de 238 lei reprezentând „transport auto avariat” nu poate fi admisă ca daună materială în accepțiunea art. 49 pct. 2 din Normele R.C.A., care stabilesc exhaustiv categoriile de cheltuieli ce se despăgubesc de asigurător în caz de deces, constatând și faptul că, factura nr. 04412100010/30 martie 2010 a fost depusă în dublu exemplar.
Referitor la cererea de acordare a daunelor materiale în cuantum de 2.500 lei reprezentând cheltuieli necesare pentru vindecarea leziunilor suferite de către R.S.D., a constatat că, din bonurile fiscale depuse în dovedirea acestor cheltuieli, a rezultat că partea civilă a efectuat cheltuieli de transport în cuantum de 1836,69 lei, precum și cheltuieli cu medicamente în sumă de 268,65 lei și cheltuieli cu eliberarea certificatului medico-legal în sumă de 39 lei.
Instanța a apreciat că, partea civilă a făcut dovada prin proba testimonială că, cheltuielile de transport au fost efectuate pentru transportul propriei persoane și nu a altora iar în ceea ce privește cheltuielile cu medicamentele și cu eliberarea certificatului medico-legal, acestea fiind admise astfel cum au fost formulate.
Raportat la reclamantul Spitalul Clinic Județean Mureș s-a constatat faptul că, s-a constituit parte civilă încă din timpul urmăririi penale cu suma de 8.769,97 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare ocazionate cu internarea reclamantului R.S.D., iar la data de 10 martie 2011 reclamanta Spitalul Clinic Județean Mureș a depus la dosar o precizare la acțiunea civilă prin care arată că cererea de constituire de parte civilă în cuantum de 8.769,97 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare ale reclamantului R.S.D., au fost transmise către Poliția Orașului Luduș, însoțită de fișa calculului costului de spitalizare pentru pacienți, acest document reprezentând decontul privind cheltuielile cu tratamentul pacientului, întocmit în conformitate cu prevederile art. 1 din O.M.S. nr. 1100/2005.
în probațiune a depus în copie: adresa către Poliția Orașului Luduș nr. 16371/22 octombrie 2010 și fișa calculului costului de spitalizare pentru bolnavi.
Dovedite fiind pretențiile solicitate, instanța a admis reclamantului Spitalul Clinic Județean de Urgență Mureș acțiunea civilă pentru suma de 8.769,97 lei.
în ceea ce privește sumele pretinse cu titlu de daune morale, de către reclamanții C.A.R. și M.R.C. reprezentând echivalentului în lei de la data executării efective a plății a sumei de 300.000 euro cu titlu de daune morale, respectiv câte 150.000 euro pentru fiecare din părțile civile; de către reclamantul R.S.D., prin reprezentant legal A.S. M., în cuantum de 2.100.100 lei (contravaloarea a 500.000 euro) și de către reclamanții A.M. și A.S.M. care au solicitat 4.200.000 lei (contravaloarea a 1.000.000 euro), instanța de fond, chiar dacă a remarcat cuantumul consistent al pretențiilor, a constatat, în același timp și faptul că, legiuitorul și jurisprudența nu a oferit criterii clare de evaluare a prejudiciului de natură morală.
Instanța de fond a avut în vedere împrejurarea că, pierderea intempestivă a unui membru al familiei generează o suferință psihică intensă, multiplicată, în speță, prin decesul concomitent al ambilor părinți în cazul reclamanților, iar impactul psihologic al deceselor produse în circumstanțe de natura celor deduse judecății, în cauza de față, este deosebit și, practic, imposibil de cuantificat din punct de vedere material. Pierderea sufletească presupune înlăturarea unor relații de familie preexistente și modificarea unor percepții de ordin psihologic.
Instanța a stabilit un echivalent material al pierderii sufletești și al suferinței provocate prin decesul ambilor părinți, în cazul reclamanților A.M., A.S. - M. și C.R.A. și M.R.C., precum și a suferinței fizice în cazul reclamantul R.S.D. Evident, acest demers a fost deosebit de dificil, neexistând vreun reper pe baza căruia să se poată aprecia că anumite pretenții ar fi exagerate .
Singurul criteriu subiectiv care a putut reduce suma solicitată în cuantum de 4.200.000 lei (echivalentul a 1.000.000 euro), în cazul reclamanților A.M., A.S.M., a fost acela că, aceste pretenții depășeau granița unor daune morale rezonabile și funcția pe care aceste daune morale o au este aceea de compensare pentru părțile civile, care, incontestabil au fost supuse unor suferințe psihice majore prin pierderea unor rude apropiate, dar la cuantificarea prejudiciului moral instanța a avut în vedere și legislația și practica judiciară în materie.
Referitor la pretențiile de acordare a daunelor morale în cuantum de 2.100.000 lei (echivalentul a 500.000 euro), solicitate de către reclamantul R.D.S. instanța a procedat la cenzurarea cuantumului acestora, cu atât mai mult cu cât partea civilă a necesitat pentru vindecare un număr de 50-55 zile de îngrijiri medicale, în urma cărora și-a revenit din punct de vedere fizic, traumatismele suferite nu i-au produs un prejudiciu de agrement în viitor, viața socială nu i s-a schimbat definitoriu în urma accidentului suferit. Constatând că, R.S.D. suferă de o deficiență gravă, existentă anterior accidentului, instanța a acordat acestuia daune morale în cuantum rezonabil, în acord cu prejudiciul moral real suferit, precum și raportat la jurisprudența instanțelor din România în materie.
Cu privire la constituirea de parte civilă formulată de C.A.R. și M.R.C. instanța a luat act de faptul că, aceștia au deschis un dosar de daune la societatea asiguratoare, care a achitat amiabil cheltuielile materiale pretinse și dovedite, conform dispozițiilor Normelor R.C.A. invocate, fapt recunoscut de acestea. în ceea ce privește pretențiile de daune morale în cuantum de câte 150.000 euro pentru fiecare, instanța, de asemenea s-a pronunțat în sensul acordării unor sume rezonabile, care să reprezinte o justă dezdăunare a prejudiciului moral, o compensație reală pentru suferința cauzată de pierderea unor rude apropiate, și nu un motiv pentru îmbogățire fără justă cauză în baza unei tragedii.
Referitor la pârâta SC G.R.A.R. SA, instanța a constatat, în principal, calitatea acesteia de asigurator în cauză, care va răspunde în limitele prevăzute în contractul de asigurare, conform art. 22 din Legea nr. 136/2005, republicată despăgubirile urmând a se stabili și efectua conform art. 54 raportat la art. 43 si 49 din Legea nr. 136/2005, republicată.
S-a impus astfel precizarea că, Polița RCA sau Carte Verde este un contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de vehicule. Prin acest contract de asigurare, asiguratul se obligă să plătească o primă de asigurare Asigurătorului RCA pentru un anumit vehicul strict determinat, iar Asigurătorul se obligă ca, la producerea de către asiguratul său sau de către oricine altcineva, cu vehiculul asigurat și cu consimțământul asiguratului, a unui prejudiciu (pagube) unui terț, să despăgubească pe acest terț în locul asiguratului său până la valoarea maximă de despăgubire stabilită expres în polița RCA.
Acest contract dă naștere la drepturi și obligații reciproce - prin conținutul său este de natură bilaterală, este un contract obligatoriu, consensual (într-o oarecare măsură, deoarece drepturile și obligațiile principale sunt prevăzute în lege și norme), sinalagmatic, cu titlu oneros, aleatoriu, contract generator de drepturi de creanță.
Contractul de asigurare RCA este un contract sinalagmatic (bilateral), deoarece esențială este reciprocitatea drepturilor și obligațiilor și interdependența acestora.
Obligației asiguratului de a plăti prima de asigurare îi corespunde obligația asigurătorului de a despăgubi pe terțul păgubit, obligație izvorâtă din fapta ilicită a asiguratului său și a prejudiciului produs de acesta terțului păgubit.
Păgubitul este îndreptățit să primească despăgubirea de la Asigurătorul vehiculului asigurat cu care i s-a produs prejudiciul material și moral și, mai mult, asiguratul nu se poate opune despăgubirii.
Pe cale de consecință, apreciind ca întemeiate acțiunile civile formulate, în cauză fiind incidente dispozițiile mai sus menționate și analizate, instanța a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de către reclamanții A.S.M., A.M., C.R.A., M.R.C., R.S.D. - prin reprezentant A.S. M. și Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu Mureș - prin reprezentant legal, în contradictoriu cu pârâții B.A.M., și SC G.R.A.R. SA - prin reprezentant legal, având ca obiect „acțiune în răspundere delictuală”, acțiune disjunsă din dosarul penal nr. 2222/251/2010 al Judecătoriei Luduș.
Astfel, s-a dispus obligarea pârâtei B.A.M. la plata următoarelor sume:
- reclamanților A.S.M. și A.M. daune materiale în cuantum de 6.191,83 lei și daune morale în cuantum de 100.000 lei (câte 50.000 lei pentru fiecare);
- reclamanților C.R.A. și M.R.C. daune morale în cuantum de 100.000 lei (câte 50.000 lei pentru fiecare);
- reclamantului R.S.D. prin reprezentant A.S.M., daune materiale în cuantum de 2.500 lei și daune morale în cuantum de 60.000 lei;
- reclamantului Spitalul Clinic Județean De Urgență Târgu Mureș - prin reprezentant legal suma de 8.769,97 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare acordate pârâtului R.S.D.
împotriva acestei hotărâri, în termenul legal prevăzut de art. 3853 alin. (1) C.proc.pen., au declarat recurs părțile civile C.A.R. și M.C.R. care solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și, în consecință, admiterea acțiunii civile așa cum a fost formulată.
De asemenea, împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs și părțile civile A.S. M., A.M. și R.S.D., însă acestea sunt tardive, în raport de data comunicării hotărârii primei instanțe.
Prin Decizia civilă nr. 362 din 26 aprilie 2012 Tribunalul Mureș și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel Tg. Mureș - secția penală.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate sub aspectul motivelor de recurs și din oficiu, în conformitate cu dispozițiilor art. 3856 alin. (3) C.proc.pen., Curtea a apreciat că recursurile sunt fondate, însă pentru următoarele considerente:
La termenul de judecată din data de 27 iunie 2012 instanța a invocat din oficiu nulitatea hotărârii atacate, întrucât la dezbaterea în fond a cauzei la Judecătoria Luduș a lipsit procurorul, excepție care a fost pusă în discuția părților.
Potrivit art. 315 alin. (1) C.proc.pen. procurorul este obligat să participe la ședințele de judecată ale judecătoriilor, în cauzele în care instanța de judecată a fost sesizată prin rechizitoriu, în cauzele în care legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii de 3 ani sau mai mare ori în cauzele în care unul dintre inculpați se află în stare de detenție sau în vreuna dintre situațiile prevăzute în art. 171 alin. (2), precum și în cazul în care se dispune înlocuirea pedepsei amenzii cu cea a închisorii.
Conform art. 197 alin. (2) C.pen., este sancționată cu nulitatea dispozițiile relative la participarea procurorului, nulitate care nu poate fi înlăturară în niciun fel și care poate fi invocată în orice stare a procesului și se ia în considerare chiar din oficiu.
în speță, prin încheierea din 14 ianuarie 2011 s-a disjuns latura civilă a procesului penal prin care inculpata B.A.M. a fost trimisă în judecată pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzut de art. 178 alin. (1), (2) și alin. (5) C.pen. și vătămarea corporală din culpă prevăzut de art. 184 alin. (1) și (3) C.pen., deoarece inculpata a uzat de dispozițiile art. 3201C.proc.pen., iar pentru soluționarea laturii civile era nevoie de administrarea de probe.
Procedând la disjungerea laturii civile de latura penală, cauza se judecă tot după procedura penală, părțile având calitatea de inculpați, părți civile, părți responsabile civilmente, etc. și nu de reclamanți sau pârâți așa cum a reținut instanța de judecată.
Prin urmare, având în vedere că instanța de fond nu a respectat dispozițiile Codului de procedură penală la soluționarea cauzei disjunse, respectiv a lipsit procurorul, hotărârea atacată este lovită de nulitate absolută.
în aceste condiții, chiar dacă recursurile părților civile A.S. M., A.M. și R.S.D. urmează să fie respinse ca tardive, în conformitate cu dispozițiile art. 3857 alin. (1) C.proc.pen. urmează să extindem efectul recursurilor părților civile C.A.R. și M.C.R. care au fost admise și cu privire la părțile civile A.S. M., A.M. și R.S.D. și Spitalul Clinic Județean de Urgență Tg.Mureș, pentru a se putea hotărî și în privința lor.
Față de considerentele expuse, Curtea a apreciat că hotărârea atacată este lovită de nulitate absolută, astfel că în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. a) C.proc.pen., urmează să respingă, ca tardive, recursurile declarate de părțile civile A.S. M., A.M. și R.S.D. împotriva Sentinței civile nr. 816 din 21 octombrie 2011 pronunțată de Judecătoria Luduș, în dosarul nr. 74/251/2011.
în baza art. 3857 alin. (1) C.proc.pen., Curtea urmează să extindă efectele recursurilor și cu privire la părțile civile A.S. M., A.M., R.S.D. și Spitalul Clinic Județean de Urgență Tg. Mureș, care nu au declarat recurs sau a căror recursuri au fost respinse ca tardive.
în baza art. 385 15 pct. 2 lit. c)) C.proc.pen., urmează să admită recursurile declarate de părțile civile C.A.R. și M.C.R. împotriva aceleași hotărâri.
De asemenea, instanța urmează să caseze integral hotărârea atacată și să dispună trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, respectiv la Judecătoria Luduș.
Ultimul act valabil de la care procesul penal trebuie să își reia cursul este încheierea din 14 ianuarie 2011, urmând să fie asigurată și prezența procurorului la cercetarea judecătorească a cauzei.