Evaziune fiscală. Instanţa competentă să soluţioneze apelul declarat împotriva sentinţei pronunţate de judecătorie anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, în urma casării cu trimitere spre rejudecarea apelului a deciziei pronunţate de tribunal
| Comentarii |
|
Cu privire la soluţionarea cauzelor ce au ca obiect infracţiunile de evaziune fiscală, acestea sunt supuse triplului grad jurisdicţional. Astfel, dacă judecătoria a pronunţat soluţia în primă instanţă, apelul se judecă de către tribunal, iar recursul de către curtea de apel.
Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 47 din 1 iunie 2012
La data de 23 februarie acest an, Curtea de Apel Târgu Mureș pronunță Decizia penală nr. 169/ R prin care:
în conformitate cu art. 3857 alin. (1) C.proc.pen., a extins efectele recursului declarat de inculpatul B.C. și la inculpații T.S., P.M., M.I., M.I., SC și T.R., în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. c)) C.proc.pen., a admis recursul promovat de inculpatul B.C., împotriva Deciziei penale nr. 98/27 septembrie 2011 pronunțate de Tribunalul Harghita în dosarul nr. 1550/258/2003 și, în consecință, a dispus casarea integrală a hotărârii atacate și trimiterea cauzei Curții de Apel Tg.-Mureș, în vederea rejudecării apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc, inculpații B.C., T.S., P.M., M.I., M.I., SC și T.R. și partea vătămată/civilă Statul român, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, reprezentată în proces de D.G.F.P. a Județului Harghita și D.G.F.P. a Județului Suceava împotriva Sentinței penale nr. 328/29 aprilie 2009 a Judecătoriei Miercurea Ciuc.
Potrivit art. 192 alin. (3) C.proc.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în judecarea recursului au rămas în sarcina statului.
Pentru a dispune în acest mod această instanță de control judiciar a reținut următoarele considerente:
Prin Sentința penală nr. 328/29 aprilie 2009, Judecătoria Miercurea Ciuc:
a). - în baza art. 12 lit. a) din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 13 C.pen., a fost condamnat inculpatul T.S. la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.
- în baza art. 25 C.pen raportat la art. 297 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și următoarele C.pen, a fost condamnat același inculpat, la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la infracțiunea de înșelăciune cu privire la calitatea mărfii.
- în baza art. 25 C.pen. raportat la art. 14 alin. (2) din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C.pen., a fost condamnat inculpatul T.S., la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală și în baza art. 33 lit. a) art. 34 lit. b), d) C.pen, a contopit pedepsele stabilite, aplicând pedeapsa ceea mai grea de 5 ani închisoare.
- în baza art. 11 pct. 2 lit. b) coroborat cu art. 10 lit. g)2 C.proc.pen., a încetat procesul penal privindu-l pe inculpatul T.S., pentru comiterea infracțiunilor de evaziune fiscală prevăzut de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. instigare la infracțiunea de evaziune fiscală prevăzut de art. 13 din Legea nr. 87/1994, folosirea cu rea credință de bunuri sau creditul societății prevăzut de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. și evaziune fiscală prevăzut de art. 9 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen.
b). - în baza art. 11 pct. 2 lit. b) coroborat cu art. 10 lit. d) C.proc.pen. a achitat-o pe inculpata T.A. de sub acuza comiterii infracțiunii de evaziune fiscală prevăzut de art. 11 din Legea 87/1994
- în baza art. 11 pct. 2 lit. b) coroborat cu art. 10 lit. g)2 C.proc.pen., a încetat procesul penal privind-o pe aceiași inculpată, pentru comiterea infracțiunilor de evaziune fiscală prevăzut de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen., folosirea cu rea credință de bunuri sau creditul societății prevăzut de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. și evaziune fiscală prevăzut de art. 9 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen.
c). - în baza art. 11 pct. 2 lit. b) coroborat cu art. 10 lit. d) C.proc.pen., a achitat-o pe inculpata M.C.A. de sub acuza comiterii infracțiunii de evaziune fiscală prevăzut de art. 12 din Legea nr. 87/1994, și înșelăciune cu privire la calitatea mărfii prev. de art. 297 alin. (1) C.pen. și în baza art. 11 pct. 2 lit. b) coroborat cu art. 10 lit. g)2 C.proc.pen., a încetat procesul penal privind-o pe aceiași inculpată, pentru comiterea infracțiunilor de complicitate la evaziune fiscală prevăzut de art. 25 raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzut de art. 290 C.pen. complicitate la infracțiunea de folosirea cu rea credință de bunuri sau creditul societății prev. de art. 26 C.pen. raportat la art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. și evaziune fiscală prevăzut de art. 9 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen.
d). - în baza art. 26 raportat la art. 12 lit. a) din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 13 C.pen., a condamnat-o pe inculpata P.M. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală și în baza art. 25 C.pen raportat la art. 297 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și următoarele C.pen, a condamnat-o pe aceiași inculpată, la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de înșelăciune cu privire la calitatea mărfii și în baza art. 33 lit. a) 34 lit. b), d) C.pen., a contopit pedepsele stabilite și i-a aplicat acestei inculpate pedeapsa ceea mai grea de 4 ani închisoare.
- în baza art. 11 pct. 2 lit. b) coroborat cu art. 10 lit. g)2 C.proc.pen., a încetat procesul penal privind-o pe aceiași inculpată P.M., pentru comiterea infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzut de art. 290 C.pen.
e). - în baza art. 26 C.pen. raportat la art. 12 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 13 C.pen., l-a condamnat pe inculpatul M.I. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală și în baza art. 26 C.pen raportat la art. 297 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și următoarele C.pen, l-a condamnat pe același inculpat și la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de înșelăciune cu privire la calitatea mărfii.
- în baza art. 33 lit. a) 34 lit. b), d) C.pen, a contopit pedepsele stabilite, aplicând pedeapsa ceea mai grea de 4 ani închisoare .
f). - în baza art. 26 C.pen raportat la art. 12 lit. a) din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 13 C.pen., l-a condamnat pe inculpatul T.R. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, în baza art. 81 C.pen., dispunând suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani, la care s-a va adăugat durata pedepsei.
- în baza art. 11 pct. 2 lit. b) coroborat cu art. 10 lit. g)2 C.proc.pen., a încetat procesul penal privindu-l pe același inculpat, pentru comiterea infracțiuni de complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală prevăzut de art. 26 raportat la art. 13 din Legea 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen.
g). - în baza art. 12 lit. a) din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 13 C.pen., l-a condamnat pe inculpatul SC la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală și conform art. 297 alin. (1) C.pen., l-a condamnat pe același inculpat, la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu privire la calitatea mărfii.
- în baza art. 25 C.pen. raportat la art. 11 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C.pen., l-a condamnat pe același inculpat - SC, la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală, iar în baza art. 33 lit. a) 34 lit. b), d) C.pen, a contopit pedepsele stabilite și a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare .
- în baza art. 11 pct. 2 lit. b) coroborat cu art. 10 lit. g)2 C.proc.pen., a încetat procesul penal privindu-l pe același inculpat, pentru comiterea infracțiuni de complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală prevăzut de art. 26 raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1994.
h). - în baza art. 14 alin. (2) din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 13 C.pen. l-a condamnat pe inculpatul M.I., la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală și potrivit art. 12 alin. (2) din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 13 C.pen., l-a condamnat pe același inculpat, la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.
- în baza art. 33 lit. a) 34 lit. b), d) C.pen, a contopit pedepsele stabilite, aplicând pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare
- în baza art. 11 pct. 2 lit. b) coroborat cu art. 10 lit. d) C.proc.pen., l-a achitat pe același inculpat - M.I. de sub acuza comiterii infracțiunii de evaziune fiscală prevăzut de art. 12 din Legea nr. 87/1994, și înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor prevăzut de art. 297 C.pen.
- în baza art. 11 pct. 2 lit. b) coroborat cu art. 10 lit. g)2 C.proc.pen., a încetat procesul penal privind pe același inculpat M.I., pentru comiterea infracțiunilor de evaziune fiscală prevăzut de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. și ,complicitate la infracțiunea de folosirea cu rea credință de bunuri sau creditul societății prevăzut de art. 26 raportat la art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. și evaziune fiscală prevăzut de art. 13 din Legea nr. 87/1994.
i). - în baza art. 12 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C.pen., l-a condamnat pe inculpatul B.C., la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, iar în baza art. 11 pct. 2 lit. b) coroborat cu art. 10 lit. g)2 C.proc.pen., a încetat procesul penal privind pe același inculpat, pentru comiterea infracțiuni de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor prev. de art. 297 C.pen.
- s-a făcut aplicarea art. 191 alin. (2) C.proc.pen. și aplicarea art. 192 alin. (3) C.proc.pen.
împotriva acestei hotărâri, au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc, inculpații B.C., T.S., P.M., M.I., M.I., SC și T.R. și părțile vătămate/civile D.G.F.P. Harghita și D.G.F.P. Suceava.
Prin decizia penală nr. 98/27 septembrie 2011, Tribunalul Harghita:
- în baza art. 379 alin. (1) pct. 2 lit. b) C.proc.pen., a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc și inculpații: T.S., P.M., M.I., S.C., T.R., B.C., M.I., D.G.F.P. Harghita Și D.G.F.P. Suceava împotriva sentinței penale nr. 328 din 29.04.2009 pronunțată de Judecătoria Miercurea Ciuc în dosar nr. 1550/258/2003, pe care a desființat-o și a trimis cauza în rejudecare, aceleiași instanțe. Prima instanță de control judiciar a făcut aplicarea art. 192 alin. (3) C.proc.pen.
Pentru pronunțarea acestei hotărâri, tribunalul a reținut că sentința pronunțată de instanța de fond era lovită de nulitatea absolută prevăzut de art. 197 alin. (2) C.proc.pen, instanța de fond nepronunțându-se pentru toate faptele depuse judecății. De asemenea, nu s-a pronunțat asupra pedepselor complementare care erau obligatorii în cauză și care erau în defavoarea inculpaților.
Ca urmare, instanța de apel, neputându-se pronunța în ceea ce privește unele infracțiuni, a considerat că sentința apelată nu este nici temeinică și nici legală, pentru motivele mai sus arătate, fiind aplicabile în cauză prevederile art. 379 alin. (2) lit. b) C.proc.pen.
A mai dispus ca instanța de rejudecare să aibă în vedere toate motivele, dar și aspectele legale deduse judecății invocate atât de către apelanți, dar și de către celelalte părți din cauză, urmând să se conformeze dispozițiilor din prezenta decizie care cuprinde motivele desființării primei sentințe.
Soluția instanței de apel a fost atacată cu recurs de către inculpatul B.C., care însă nu a înțeles să-l motiveze în termenul prescris de art. 385 10alin. (2) C.proc.pen.
Analizând recursul declarat de acest inculpat împotriva deciziei penale nr. 98/2011 a Tribunalului Harghita, această instanță a reținut că el are un caracter admisibil, atrăgând examinarea acestuia, prin extindere și la inculpații T.S., P.M., M.I., M.I., SC și T.R.
S-a apreciat că recursul promovat de inculpatul B.C. împotriva deciziei penale nr. 98/27 septembrie 2011 a Tribunalului Harghita era fondat, iar considerentele expuse în această decizie au determinat, în, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. c) C.proc.pen., admiterea căii de atac, cu consecințele casării integrale a deciziei recurate și a trimiterii cauzei la Curtea de Apel Tg.-Mureș, în vederea rejudecării apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc, inculpații B.C., T.S., P.M., M.I., M.I., SC și T.R. și partea vătămată/civilă Statul român, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, reprezentată în proces de D.G.F.P. a Județului Harghita și D.G.F.P. a Județului Suceava împotriva sentinței penale nr. 328/29 aprilie 2009 a Judecătoriei Miercurea Ciuc, deoarece:
Necesitatea, rezultând din imperativele unui proces echitabil, care ține de soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, a schimbat considerabil optica legiuitorului român asupra parcurgerii obligatorii, de către o cauză penală, a unui triplu grad de jurisdicție. Astfel, prin Legea nr. 356/2006, au fost semnificativ reduse cauzele de desființare și de casare, cu trimitere, spre rejudecare, lăsând posibilitatea instanței de control judiciar, într-un număr însemnat de situații, să rejudecă ea însăși pricina și să restabilească legalitatea încălcată în judecata anterioară.
Nepronunțarea asupra tuturor faptelor deduse judecății și omisiunea primei instanțe de a aplica pedepse complementare nu constituiau nulități absolute, dintre cele prevăzute expres de art. 197 alin. (2) C.proc.pen. și nici nu se încadrau în categoria celorlalte cauze de desființare cu trimitere prescrise limitativ în art. 379 pct. 2 lit. b) C.proc.pen.
în acest context și dată fiind natura apelului - cale de atac care devoluează integral chestiunile de fapt și de drept ale cauzei - constatând neregulile strecurate în judecata în prim grad, instanța de apel trebuia ea însăși să le remedieze, procedând la o nouă judecată pe fond a pricinii, și nu să desființeze hotărârea primei instanțe, cu trimitere spre rejudecare.
în plus, instanța de apel trebuia să examineze, în substanță, motivele invocate de apelanți și să le răspundă. Nu a procedat, însă, în acest fel, astfel că nu s-a pronunțat asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să le garanteze drepturile și să influențeze soluția procesului și, prin aceasta, a pronunțat o hotărâre supusă cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 10 C.proc.pen., care a atras casarea, cu trimitere, spre rejudecarea apelurilor.
Prin Legea nr. 202/2010, privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, în cazul multor infracțiuni a fost reașezată competența după materie, pentru infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 din Legea nr. 241/2005 (în care se încadrează în prezent parte din actele reproșate inculpaților), judecata în prim grad, în fond, a fost luată din competența judecătoriei și atribuită tribunalului, astfel că apelul împotriva unei hotărâri privind o infracțiune de evaziune fiscală se judeca, în prezent, de către curtea de apel.
Conform art. XXIV alin. (3) din Legea nr. 202/2010, în caz de desființare sau casare, cu trimitere, spre rejudecare, dispozițiile prezentei legi privitoare la competență deveneau aplicabile. în consecință, chiar dacă în primul ciclu ordinar al procedurilor, infracțiunea de evaziune fiscală a fost judecată de judecătorie, iar apelul de către tribunal, întrucât hotărârea instanței de recurs a fost pronunțată după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, rejudecarea apelurilor trebuia să aibă loc în fața curții de apel și nu în fața tribunalului. De altfel, chiar Tribunalul Harghita, când a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, trebuia să aibă în vedere aceste dispoziții tranzitorii și să constate că judecata în prim grad aparține acestuia și nu judecătoriei.
Independent de concluziile formulate de avocatul inculpatului B.C. în fața Tribunalului Harghita, promovarea prezentului recurs nu îl prejudicia pe acesta, din moment ce era direct interesat să obțină soluționarea, într-un termen rezonabil, a acțiunii penale puse în mișcare față de el, prin pronunțarea cât mai curând a unei hotărâri definitive care să pună capăt incertitudinilor cu privire la soarta sa. în acest context, nu se putea ignora că sesizarea instanțelor data din martie 2003 și nici dificultățile pe care le-a întâmpinat, oricum, în cauză judecata în primă instanță. Prin urmare, o reluare a cauzei, din prim grad pentru motive care nu permit o asemenea măsură, nu face decât să mențină incertitudinile, în care ar fi ținut inculpatul B. și ceilalți coinculpați, ceea ce contravenea principiului termenului rezonabil.
Acestea au fost considerentele pentru care recursul acuzatului a profitat și inculpaților T.S., P.M., M.I., M.I., SC și T.R. De asemenea s-a mai reținut că, în cauză, nici procurorul și nici partea vătămată/civilă nu au recurat Decizia penală nr. 98 din 27 septembrie 2011 a Tribunalului Harghita. O asemenea conduită procesuală ar părea, la o primă vedere, că împiedică o casare integrală a deciziei atacate, doar de inculpat.
De vreme ce apelurile procurorului și părții vătămate vizau și situația inculpaților enunțați mai sus, o casare parțială a deciziei tribunalului ar fi atras, însă, două judecăți în două etape diferite, cu consecința pronunțării a două hotărâri distincte, pentru același fapt. Or, acțiunea penală este unică, prin urmare și rezolvarea ei trebuia adusă printr-o singură hotărâre. în plus, principiul ne bis în idem se opune ca o persoană să fie judecată de două ori, pentru aceiași conduită ilicită.
în consecință, unicitatea acțiunii penale și nevoia respectării principiului ne bis în idem au atras casarea integrală a Deciziei penale nr. 98/27 septembrie 2011 a Tribunalului Harghita, în fața curții de apel urmând să se rejudecă atât apelurile inculpaților B.C., T.S., P.M., M.I., M.I., SC și T.R., cât și apelurile Parchetului de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc și părții vătămate/civile Statul român, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, reprezentată în proces de D.G.F.P. a Județului Harghita și D.G.F.P. a Județului Suceava.
Având în vedere soluția principală adusă recursului, conform art. 192 alin. (3) C.proc.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat, în judecarea căii de atac, au rămas în sarcina statului.
Având în vedere această investire cu soluționarea apelurilor declarate împotriva sentinței penale nr. 328/29.04.2009 a Judecătoriei Miercurea Ciuc, se constată că nu se poate proceda la soluționarea acestora, ca instanță de apel de către Curtea de Apel Târgu Mureș deoarece acest fapt ar însemna o gravă încălcare a competenței materiale care revin instanțelor judecătorești, astfel cum este reglementată această instituție în Titlul II Capitolul I, Secțiunea I, de Codul român de procedură penală. Coroborând prevederile art. 25, art. 281 și art. 29 din C.proc.pen. cu cele expuse de Secția penală a înaltei Curți de Casație și Justiție în adresa cu nr. 142/C/3.05.2012 cu privire la soluționarea cauzelor ce au ca obiect infracțiunile de evaziune fiscală, se constată că astfel de cauze sunt supuse soluționării la triplu grad jurisdicțional, primul grad fiind reprezentat de judecătorie și nicidecum de tribunal. Există o singură excepție de la această regulă, și anume cea în care prejudiciul cauzat prin asemenea faptă de evaziune fiscală ar depăși suma de 200.000 lei RON, context în care competența în primă instanță ar reveni, date fiind prevederile art. 146 C.pen., tribunalului. Se constată că pentru a se da eficiența prevederilor legale anterior menționate se impune a fi declinată competența soluționării apelurilor avute în vedere prin Decizia nr. 169/R /23,02,2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, în favoarea Tribunalului Harghita, pentru a se respecta astfel competența materială ce revin instanțelor de judecată române. La soluționarea apelurilor declarate în cauză această instanță de apel urmează să analizeze toate motivele invocate de către apelanți în criticile aduse hotărârii judecătorești pronunțate de către instanța de fond, dar, va avea în vedere, la o justă soluționare a cauzei și dispozițiile art. 10 lit. g) C.proc.pen. pentru infracțiunile pentru care, dat fiind intervalul de timp extrem de mare scurs de la sesizarea inițială a instanței până în prezent, pentru infracțiunile, care potrivit voinței legiuitorului român erau și sunt sancționate cu pedepse de până în 5 ani închisoare.
Pentru toate aceste considerente expuse, avându-se în vedere prevederile art. 281 coroborate cu prevederile art. 42 din Codul român de procedură penală, urmează să se admită excepția invocată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș și să se stabilească, în favoarea Tribunalului Harghita. Admite competența soluționării apelurilor declarate de apelanții T.S., P.M., M.I., M.I., SC, T.R., B.C., Administrația Națională de Administrare Fiscală București, D.G.F.P. Miercurea Ciuc și D.G.F.P. Suceava, împotriva Sentinței penale nr. 328/29.04.2009 a Judecătoriei Miercurea Ciuc.
