RECURS. APEL RESPINS CA TARDIV. ADMISIBILITATE.
| Comentarii |
|
în situaţia când recursul nu este îndreptat contra hotărârii pronunţate de instanţa de fond, ceea ce se critică fiind decizia instanţei de apel, prin care s-a respins apelul ca tardiv, iar soluţia este într-adevăr greşită, recursul este admisibil, această cale de atac fiind singura prin care se poate remedia greşeala instanţei de apel.
Prin sentinţa penală nr. 387/10.03.1998, pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a fost condamnat inculpatul T.S.D. pentru infracţiunea prevăzută de art. 214 Cod penal.
în fapt, s-a reţinut că la 7.09.1995, în calitate de conducător autor la firma S.C. „Prod Relian Grup"-S.A. a încasat diferite sume, totalizând prejudiciul de 7.874.500 lei, sumele fiind folosite în scop personal.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul, fără a-l motiva. Prin decizia penală nr. 1.613/A/31.11.1998, Tribunalul Bucureşti a respins apelul, ca tardiv, reţinând că, la data soluţionării în fond a cauzei, 10.03.1998, inculpatul a fost prezent, iar la 8.04.1998 a declarat apel.
împotriva hotărârilor pronunţate a declarat recurs inculpatul, criticând decizia prin care s-a respins apelul ca tardiv. Recursul este fondat.
Examinând lucrările dosarului, instanţa de recurs constată că, în mod greşit, s-a reţinut în considerentele deciziei prezenţa inculpatului la judecarea în fond a cauzei, din practicaua hotărârii şi citativul întocmit rezultând că inculpatul a lipsit atât la judecată, cât şi la pronunţare.
Dacă inculpatul se află în această situaţie, potrivit art. 363 alin. 3 Cod procedură penală, termenul de apel curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv.
Verificând dovezile de comunicare ale sentinţei, instanţa reţine că hotărârea a fost comunicată la 25.06.1998, iar apelul a fost declarat anterior comunicării hotărârii, la 8.04.1998.
Aceste considerente, au atras soluţia impusă de art. 38515 pct. 2 lit. b Cod procedură penală, respectiv casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului, nefiind soluţionat fondul cauzei.
(Secţia a ll-a penală, decizia penală nr. 230/1999) NOTA: Există şi situaţii când recurentul atacă numai sentinţa primei instanţe sau deşi îndreptată împotriva deciziei de respingere a apelului ca tardiv, recursul vizează, în realitate, prin obiectivul urmărit, soluţia primei instanţe, rămasă definitivă.
în situaţia în care ceea ce se critică este chiar decizia instanţei de apel şi soluţia este greşită (de exemplu: s-a considerat că termenul de apel este de
3 zile, deşi el era de 10 zile; s-a considerat că termenul de apel a început să curgă de la pronunţare, deşi a curs de la comunicare etc.) s-a exprimat opinia că recursul este, în principiu, admisibil.
Decizia instanţei de apel implicând o constatare şi o soluţie asupra căii de atac exercitate de una din părţi sau de procuror, este evident că această constatare şi această soluţie nu pot fi sustrase cenzurii instanţei superioare. (Culegere de practică judiciară penală pe anul 1996 a C.A.B. - Cu note de V.Papadopol, Editura Holding Reporter, pag. 232). Un alt autor nu ţine seama de distincţia la care ne-am referit şi consideră că, întotdeauna, admisibilitatea recursului împotriva sentinţei este condiţionată numai de exercitarea apelului, nu şi de folosirea lui în termen (vezi H.Diaconescu, „Cu privire la admisibilitatea recursului în situaţia în care apelul a fost declarat tardiv", în Revista „Dreptul" nr. 8/1995, pag. 62). (V.B.)
