PROCEDURA ÎN CAUZELE CU INFRACTORI MINORI. LIPSA DE PROCEDURĂ CU AUTORITATEA TUTELARĂ. NULITATE. CONDIŢII.
| Comentarii |
|
Lipsa de procedură cu autoritatea tutelară la termenul de judecată al minorului este o încălcare ce atrage nulitatea, însă numai atunci când s-a produs o vătămare care nu poate fi înlăturată prin anularea hotărârii.
Prin sentinţa penală nr. 419 din 26.10.1998, Tribunalul Bucureşti -secţia l-a penală, în baza art. 211 alin. 2 lit. e Cod penal, cu aplicarea art. 99 şi urm. Cod penal, a condamnat pe inculpatul D.S., fiul lui N. şi A., născut la 9.03.1980 în Bucureşti, la 2 ani şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71-64 Cod penal.
A menţinut starea de arest a inculpatului şi a dedus prevenţia de la 20.09.1997 la 26.10.1998.
în baza art. 221 alin. 1 Cod penal a condamnat pe inculpatul M.I., fiul lui I. şi
C., născut la 17.10.1975 în Bucureşti, la 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71- 64 Cod penal.
A obligat pe inculpatul D.S. în solidar cu părţile responsabile civilmente
D.N. şi D.A., la 1.000.000 lei despăgubiri civile către partea civilă N.C. şi la 500.000 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care 200.000 lei onorariu avocat oficiu s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
A confiscat de la inculpatul M.l. suma de 60.000 lei şi l-a obligat la 300.000 lei, cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această sentintă, instanta de fond a reţinut că, în ziua de 19.09.1997, în jurul orelor 16,00, inculpatul minor D.S., aflându-se într-un bar din str. Lăvăriei, sectorul 4, sub ameninţare, l-a deposedat pe minorul N.C., în vârstă de 15 ani, de o cruciuliţă din aur, apoi a părăsit barul şi s-a întâlnit cu inculpatul M.I., căruia i-a relatat fapta comisă. în aceeaşi zi, cei doi inculpaţi
au vândut cruciuliţa unei persoane necunoscute cu suma de 120.000 lei, bani pe care i-au împărţit în mod egal.
Ambii inculpaţi au recunoscut săvârsirea infracţiunilor, aceeaşi atitudine având-o şi pe parcursul cercetării judecătoreşti.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 1.000.000 lei.
Având în vedere gradul de pericol social ridicat al faptelor, împrejurările în care au fost comise, ca şi circumstanţele personale negative ale ambilor inculpaţi, care nu se află la prima încălcare a legii penale, s-a dispus condamnarea lor la pedeapsa cu închisoarea.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, care critică sentinţa, sub următoarele aspecte:
1. Neobligarea în solidar a tăinuitorului inculpat M.I., cu inculpatul minor D.S. la despăgubiri civile către partea civilă N.C.
2. Lipsa de procedură cu autoritatea tutelară a Consiliului Local al sectorului 4 Bucureşti, la termenul de judecată din 20.10.1998, când au avut loc dezbaterile în fond.
3. Lipsa de apărare a inculpatului M.l. la termenul din 20.10.1998, când s-a soluţionat cauza.
Curtea, examinând cauza în raport de motivele invocate, cât şi din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, constată că apelul este fondat, însă numai în ce priveşte motivul de apel ce vizează latura civilă a cauzei.
Astfel, întrucât s-a reţinut în sarcina inculpatului M.l. infracţiunea de tăinuire, în sensul că după ce a aflat de la inculpatul D.S. săvârşirea de către acesta a infracţiunii de tâlhărie, au vândut cruciuliţa sustrasă, cu suma de 120.000 lei, pe care au împărţit-o în mod egal, acesta trebuia obligat în solidar către partea civilă, la repararea prejudiciului.
Cum instanţa nu a făcut-o, hotărârea este sub acest aspect nelegală.
Celelalte două motive de apel nu sunt fondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Lipsa de procedură cu autoritatea tutelară este într-adevăr o încălcare ce atrage nulitatea, însă numai atunci când s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act.
Or, în cauză nu s-a produs nici o vătămare inculpatului minor, căruia i-au fost respectate toate drepturile şi anume: a fost asistat de apărător, părţile responsabile civilmente au fost prezente, a fost efectuată ancheta socială.
A aprecia altfel ar însemna o excesivă formalitate, care nu ar avea drept consecinţă decât reluarea inutilă a judecăţii.
Nici cel de-al treilea motiv de apel nu este fondat, susţinerea parchetului nefiind în concordanţă cu realitatea, întrucât inculpatul M.l. a avut apărarea în mod efectiv realizată de avocat din oficiu Z.B., prin concluziile din şedinţa de
judecată, cât şi concluziile scrise depuse la dosar, astfel cum rezultă din cele consemnate în încheierea de şedinţă din 20.10.1998, când au avut loc dezbaterile în fond.
Cum nu sunt alte motive care, analizate din oficiu să conducă la desfiinţarea hotărârii, urmează ca, în baza art. 379 alin. 1 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, să se admită apelul declarat de parchet, desfiinţând parţial sentinţa şi rejudecând în fond să fie obligaţi în solidar inculpaţii M.l. şi D.S., iar inculpatul D.S., în solidar şi cu părţile responsabile civilemente, la plata a 1.000.000 lei despăgubiri civile către partea civilă N.C.
Va computa prevenţia pentru inculpatul D.S. de la 20.09.1997 la 5.03.1999. Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Onorariul avocatului din oficiu în sumă de 200.000 lei se va achita din fondul Ministerului Justiţiei.
(Secţia l-a penală, decizia penală nr. 71/1999) NOTA: Dispoziţiile legale referitoare la citarea părţilor în procesul penal sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii relative, iar actele întocmite cu nerespectarea acestor dispoziţii sunt anulate numai dacă s-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată în alt mod.
Din actele existente la dosar rezultă că inculpatului minor i-au fost respectate toate drepturile şi anume: a fost asistat de apărător, părţile responsabile civilmente au fost prezente, a fost efectuată ancheta socială. Ca atare, a considera că necitarea autorităţii tutelare reprezintă o cauză de desfiinţare a sentinţei primei instanţe ar însemna o formalitate excesivă, care ar avea drept consecinţă reluarea inutilă a judecăţii. (Judecator Sofica Dumitrascu - sectia I penala CAB)
