RECURS. CONFISCARE SPECIALĂ.
| Comentarii |
|
Decizia instanţei de apel este nelegală întrucât, înlăturând dispoziţia de obligare a inculpaţilor la plata despăgubirilor civile reprezentând contravaloarea bunurilor însuşite de la partea civilă - pe care aceasta nu o pretin în lipsa recursului Parchetului, această nelegalitate nu poate fi îndreptată de către instanţa de recurs.
Prin sentinţa penală nr.317 din 11 februarie 2000, Judecătoria sectorului 4 Bucureşti a condamnat pe inculpaţii R.S.R. şi N.C.R. la câte 3 ani şi 6 luni închisoare pentru furt calificat, prev.de art.208-209 lit.a şi g C.pen., cu aplicarea art.13 C.pen.Pe latura civilă a cauzei, inculpaţii au fost obligaţi, în solidar, la despăgubiri civile în sumă de 356.065.000 lei, precum şi la câte 2.850.000 lei cheltuieli judiciare către partea civilă S.l.
în baza art.11 pct.2 lit.b rap.la art.10 lit.c C.pr.pen., instanţa a achitat pe inculpata M.P., fără a preciza pentru ce infracţiune.
S-a reţinut, în fapt, că în ziua de 14 ianuarie 1994, cei doi inculpaţi au pătruns prin escaladare şi efracţie în locuinţa părţii vătămate, de unde au sustras bunuri şi valori, printre care 13 ceasuri de buzunar, bijuterii, 2245 USD şi 200.000 lei, prejudiciul total fiind de 356.065.000 lei.
Instanţa a achitat pe inculpata M.P. fără a motiva această soluţie, dar şi fără ca aceasta să fi fost trimisă în judecată pentru vreo faptă penală.
Prin decizia penală nr.529 din 14 aprilie 2000, Tribunalul Bucureşti - secţia a ll-a penală a admis apelurile declarate de Parchet şi inculpata M.P. şi a desfiinţat parţial sentinţa, în sensul că a înlăturat dispoziţia de achitare a inculpatei M.P., precum şi dispoziţia de obligare a inculpaţilor R.S.R. şi N.C.R. la despăgubiri civile şi cheltuieli judiciare către partea civilă S.I., obligându-i doar la câte 1.275.000 lei cheltuieli judiciare către acelaşi S.I., ca parte vătămată.
Apelul părţii vătămate S.l. a fost respins, ca inadmisibil, cu obligarea acesteia la 75.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
în motivarea soluţiei, instanţa de apel a reţinut că nelegal s-a dispus achitarea inculpatei M.P. de vreme ce instanţa nu a fost sesizată cu judecarea acestei persoane şi nici nu s-a extins procesul penal, fiind astfel încălcate dispoziţiile art.317 C.pr.pen. cu privire la obiectul judecării.
A reţinut şi că greşit a fost soluţionată latura civilă a cauzei prin obligarea celor doi inculpaţi la despăgubiri către partea civilă S.L, de vreme ce acesta a declarat expres că nu pretinde despăgubiri de la cei doi, ci doar de la M.P.
Apelul părţii vătămate S.l. a fost respins, ca inadmisibil, pentru motivul că acesta a criticat sentinţa numai cu privire la greşita achitare a inculpatei M.P. şi neobligarea acesteia la despăgubiri civile.
împotriva acestei decizii a declarat recurs partea vătămată S.I., care a susţinut că greşit s-a dispus achitarea inculpatei M.P. Totodată, susţine şi că fără temei aceeaşi inculpată a fost exonerată de răspundere civilă, prin neobligarea ei la recuperarea prejudiciului. Mai susţine şi că nu înţelege să pretindă despăgubiri de la cei doi inculpaţi, condamnaţi în cauză, pe care îi consideră nevinovaţi.
Curtea a respins, ca nefondat, recursul părţii vătămate, pentru următoarele considerente:
După cum corect a reţinut şi instanţa de apel, potrivit art.362 alin.1, lit.c şi d, precum şi art.3852 C.pr.pen., partea vătămată poate face apel în cauzele în care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă, dar numai în ce priveşte latura penală, iar partea civilă în ce priveşte latura civilă.
Prin urmare, în cauza de faţă, partea vătămată sau partea civilă nu putea declara recurs sub aspectul laturii penale, întrucât vizează o infracţiune dintre acelea care se urmăresc din oficiu (furt calificat) şi nu la plângerea prealabilă, astfel că sub acest aspect, critica nu este admisibilă.
Cum, însă, se constată că partea vătămată, constituită parte civilă, pretinde despăgubiri nu de la inculpaţii condamnaţi, ci de la o altă persoană, care nu a fost trimisă în judecată, urmează a se respinge, ca nefondat recursul astfel declarat.
Sub acest aspect, este de observat (din oficiu) că decizia instanţei de apel este nelegală întrucât, înlăturând dispoziţia de obligare a inculpaţilor (condamnaţi) la plata despăgubirilor civile reprezentând contravaloarea bunurilor însuşite de la partea civilă, pe care aceasta nu o pretinde de la ei, se impunea confiscarea specială, în baza art.118 lit.d C.pen., ca măsură de siguranţă, a sumei şi, deci, obligarea lor cu titlu de confiscare la plata către stat.
Această nelegalitate nu poate fi, însă, îndreptată în lipsa recursului parchetului, ci eventual, pe calea recursului în anulare, dat fiind că inculpaţii au rămas în posesia unor foloase ilicite. (Judecator Mihai Despina)
(Secţia I penaiă, decizia nr. 1249/2000)
