RECURS. DESPĂGUBIRI CIVILE. NEÎNCADRARE ÎN CAZURILE DE CASARE.
| Comentarii |
|
Cuantumul daunelor morale nu poate fi cenzurat în cadrul vreunuia dintre cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute în art.3859 pct.1-21 C.pr.pen., întrucât vizează chestiuni de apreciere, de evaluare, care exced examinării în calea ordinară de atac a
recursului, în condiţiile în care acesta devoluează în cea mai mare măsură asupra chestiunilor de drept ale cauzei.
Prin sentinţa penală nr.200/06.08.1999 a Judecătoriei Zimnicea, în baza art.184 alin.2 şi 4 C.pen. a fost condamnat inculpatul Z.R. la 1 an închisoare.
S-a constatat graţiată pedeapsa aplicată şi s-au pus în vedere inculpatului dispoziţiile art.10 din Legea nr.137/1997.
A fost obligat inculpatul la 37.704.574 lei despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Sf.loan şi la 383.905 lei către partea civilă Spitalul Dr.Bagdasar.
A fost obligat inculpatul la 25 milioane lei despăgubiri materiale, la 10 milioane lei daune morale şi la 500.000 lei prestaţie periodică lunară începând cu data producerii accidentului şi până la încetarea stării de nevoie către partea civilă Z.N.
A fost obligat inculpatul la 1 milion lei cheltuieli judiciare către aceeaşi parte civilă şi la 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut, în esenţă, că în ziua de 19.10.1995, deplasându-se pe DN 51, în sensul de mers Zimnicea-Alexandria, la volanul unui autoturism Opel Ascona, inculpatul Z.R. s-a angajat în mod neregulamentar în depăşirea a două autovehicule, respectiv un autocamion şi un autoturism ARO, acroşând cu bara din dreapta spate bara din faţă stânga a acestuia din urmă.
în urma acroşării, ambii conducători auto au pierdut controlul volanului, izbindu-se de un copac aflat pe terasamentul din partea dreaptă a şoselei. în urma impactului ambele autoturisme au suferit avarii grave, iar pasagera de pe locul din dreapta din autoturismul ARO a suferit multiple leziuni, decedând la 26.10.1995.
în acelaşi timp, soţia inculpatului Z.N. a suferit leziuni traumatice ce au necesitat 50-55 zile îngrijiri medicale, iar numitul D.G. leziuni ce au necesitat 40-45 zile de îngrijiri medicale.
La data de 26.11.1995, inculpatul Z.R. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, în timp ce pentru infracţiunile săvârşite în daune celorlalte părţi vătămate s-a dispus neînceperea urmăririi penale, întrucât părţile vătămate nu au formulat plângere prealabilă.
Ulterior, partea vătămată Z.N. a suferit mai multe internări în spital, iar din raportul de constatare medico-legală efectuată în cauză rezultă că leziunile traumatice prezentate de partea vătămată au fost produse prin lovire cu şi de corp dur, în condiţiile unui accident de trafic rutier, ce a avut loc în anul 1995, necesitând 150 de zile de îngrijiri medicale.Leziunile constatate se încadrează în gradul I de invaliditate.
In ce priveşte pretenţiile civile formulate de partea civilă Z.N., acestea au fost admise, în parte.
Astfel, sub aspectul despăgubirilor materiale, s-a reţinut ca fiind dovedită doar suma de 25 milioane lei (din cele 77,5 solicitate de partea civilă), reprezentând costul transportului între Roşiori şi Bucureşti, unde a fost operată de 13 ori, aprobarea unui tratament în străinătate, costul injecţiilor folosite pentru tratament, precum şi cheltuielile inerente oricărei spitalizări, respectiv hrana suplimentară.
Sub aspectul daunelor morale, şi acestea au fost admise în parte, respectiv în cuantum de 10 milioane lei (din cele 200 solicitate), având în vedere suferinţa fizică şi psihică pe care partea vătămată a încercat-o, ca urmare a accidentului, faptul că ea a fost privată de posibilitatea de a duce o viaţă normală pentru vârsta ei, fiind încadrată în gradul I de invaliditate.
în fine, în ce priveşte prestaţia periodică, având în vedere că suma de 700.000 lei pe care partea vătămată o primeşte ca pensie de invaliditate gradul I nu este îndestulătoare în actualele condiţii socio-economice, pentru acoperirea necesităţilor părţii vătămate, inculpatul a fost obligat la 500.000 lei, lunar, cu acest titlu către partea civilă.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel partea civilă Z.N., pe care a criticat-o sub aspectul modului în care a fost soluţionată cererea de despăgubiri civile, în sensul că daunele materiale, cele morale şi prestaţia periodică stabilite de prima instanţă sunt prea mici, atât faţă de probele administrate în cauză, cât şi faţă de consecinţele efective şi obiective suferite.
Prin decizia penală nr.753/02.11.1999 a Tribunalului Teleorman a fost respins, ca nefondat, apelul părţii civile.
S-a reţinut, în esenţă, că pretenţiile civile formulate de partea civilă nu au fost dovedite decât în parte, aşa cum rezultă din probele administrate în cauză cu ocazia primei judecăţi, care au fost corect şi obiectiv apreciate de către judecătorie, motiv pentru care Tribunalul a constatat la rându-i că nu există temei pentru a fi majorate.
împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs partea civilă, criticându-le sub aspectul cuantumului despăgubirilor civile ce i-au fost acordate, solicitând majorarea acestora la nivelul pretenţiilor formulate în declaraţia de constituire de parte civilă.
Recursul este nefondat.
Din analiza cauzei în raport de motivele invocate, Curtea consideră că majorarea despăgubirilor materiale, a daunelor morale şi a prestaţiei periodice nu se încadrează în nici unul dintre cazurile de casare prev.de art.3859 pct.1 -21 C.pr.pen., întrucât acestea vizează chestiuni de apreciere, de evaluare, ce exced examinării lor în calea ordinară de atac a recursului, care devoluează în cea mai mare măsură asupra chestiunilor de drept.(Judecator Ionut-Mihai Matei)
(Secţia a ll-a penală, decizia nr.23/2000) NOTĂ: Manifestăm rezerve faţă de această soluţie apreciind că ar putea fi discutată incidenţa art.3859 pct.171 Cod pr. penală. (Judecator Dan Lupascu)
