RECURS. DESPĂGUBIRI. PRINCIPIUL DISPONIBILITĂŢII. CAZUL DE CASARE PREVĂZUT DE ART.385^9 PCT.10 COD PROCEDURĂ PENALĂ.
| Comentarii |
|
Soluţionarea laturii civile a procesului penal este guvernată de principiul disponibilităţii, aşa încât partea civilă stabileşte natura şi câtimea daunelor pretinse.
Dacă instanţa nu a fost învestită cu cererea de acordare a daunelor morale de către partea vătămată, neconstituindu-se parte civilă cu vreo sumă de bani, cu acest titlu, în faza de urmărire penală sau în faza de cercetare judecătorească hotărârile pronunţate nu sunt supuse casării conform art.3859 pct.10 C.pr.pen., acest caz referindu-se la omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra unei cereri esenţiale pentru părţi.
Prin sentinţa penală nr.203 din 24 mai 2000, pronunţată la Judecătoria Olteniţa, în temeiul art.181 C.pr.pen., cu aplicarea art.73 lit.b şi art.76 lit.e C.pen., a fost condamnat inculpatul M.T. la 3 luni închisoare, suspendându-se condiţionat pedeapsa.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 486.535 lei către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă Dr. Bagdasar Bucureşti şl la 2.500.000 lei către partea civilă G.T.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut că, în urma provocării, inculpatul M.T. a lovit partea vătămată G.T., provocându-i leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 50-55 zile de îngrijiri medicale.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel partea vătămată G.T., apel care a fost respins prin decizia penală nr.191/A din 5.07.2000, în baza art.379 pct.1 lit.b C.pr.pen.
Hotărârile au fost atacate cu recurs de către partea vătămată G.T., criticându-le pentru nelegalitate, pentru omisiunea instanţelor de a-i acorda daune morale.
Recursul este nefondat.
Instanţele au pronunţat hotărâri legale şi temeinice, ele nefiind învestite de către partea vătămată cu o cerere de acordare a daunelor morale.
Soluţionarea laturii civile a procesului penal este guvernată de principiul disponibilităţii, aşa încât partea stabileşte natura şi câtimea daunelor pretinse.
Partea vătămată nu a solicitat daune morale în faza de urmărire penală şi nici cu ocazia cercetării judecătoreşti, ea neconstituindu-se parte civilă în condiţiile prevăzute de lege cu vreo sumă de bani, cu titlu de daune morale.
în cauză nu subzistă cazul de casare invocat - art.3859 pct.10 C.pr.pen., acesta vizând ipoteza contrară, când instanţele nu s-au pronunţat asupra unei cereri esenţiale pentru părţi.
notă: Soluţia este corectă. Considerăm însă important a sublinia că pentru a atenua rigoarea principiului disponibilităţii (mai ales în cazul când partea nu este asistată) este necesar ca declaraţia părţii vătămate să fie făcută în cunoştinţă de cauză, neafectată de eroare, în ce priveşte efectele sale.
De aceea, în cazul în care partea civilă formulează pretenţii, indicând o sumă globală, instanţa, în baza art.4 C.pr.pen., trebuie să lămurească ce reprezintă suma solicitată.
Judecătorul are obligaţia să întrebe partea dacă înţelege să solicite atât daune materiale, cât şi daune morale, şi să precizeze cuantumul sumei solicitate cu acest titlu. (Judecator Ioana Surdescu)
