RECURS. EFECTUL EXTENSIV. CONDIŢII.
| Comentarii |
|
Potrivit art.3857 C.pr.pen. instanţa de recurs examinează cauza prin extindere şi cu privire la părţile care nu au declarat recurs sau la care acesta nu se referă, putând hotărî şi în privinţa lor, fără să poată crea acestor părţi o situaţie mai grea. Efectul extensiv fiind o excepţie de la principiul efectului limitat al căilor de atac numai faţă de partea care a uzat sau în contra căreia s-a uzat de aceste căi, este lipsit de relevanţă dacă inculpaţii în favoarea cărora operează efectul extensiv au declarat sau nu apel.
Prin sentinţa penală nr.76/12.01.2000 a Judecătoriei Buftea, în baza art.208-209 lit.a, e şi g C.pen., cu aplicarea art.13 C.pen. au fost condamnaţi inculpaţii N.N., R.l. şi S.G. la pedeapsa de un an fiecare, cu aplicarea art.71 şi 64 C.pen.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că în noaptea de 20/21 martie 1995 cei trei inculpaţi au pătruns în incinta unei societăţi comerciale, fiind surprinşi de organele de pază în timp ce tăiau salată verde. A doua zi s-au descoperit aproximativ 500 fire de salată verde tăiate, în aceeaşi împrejurare, inculpaţii au distrus un număr de 630 fire tomate, prejudiciul cauzat fiind în sumă de aproximativ 325.300 lei.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpata R.I., solicitând reducerea pedepsei aplicate, pe care o consideră prea aspră în raport cu fapta săvârşită. Tribunalul Bucureşti - secţia I penală a respins, ca nefondat, apelul, împotriva ambelor hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpata R.I., criticându-le pentru netemeinicie sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei aplicate, solicitând suspendarea condiţionată a executării acesteia sau aplicarea art. 181 C.pen. Recursul este fondat.
Ambele hotărâri sunt însă supuse casării în baza art.3859 pct.171 C.pr.pen., pentru considerentele ce se vor arăta:
Potrivit art.181 alin.1 C.pr.pen., nu constituie infracţiune fapta prevăzută legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Astfel, în raport de modalitatea comiterii faptei, de scopul urmărit, de cuantumul prejudiciului produs, de persoana inculpaţilor, care au avut o conduită sinceră pe parcursul procesului penal, sunt cunoscuţi ca având un comportament civilizat în societate, cei trei inculpaţi sunt la prima încălcare a legii penale, Curtea apreciază că fapta acestora nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
în consecinţă, faţă de cele expuse, în temeiul art.38515 pct.2 C.pr.pen., Curtea va admite recursul declarat de inculpata R.I., va extinde efectele recursului conform art.3857 C.pr.pen. şi cu privire la ceilalţi inculpaţi, va desfiinţa în parte sentinţa penală şi în totalitate decizia penală şi rejudecând vor fi achitaţi inculpaţii pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.208 alin.1 -209 lit.a şi e C.pen., cu aplicarea art.13 C.pen., şi conform art.7 din Legea nr.137/1997 va constata că fapta nu se mai sancţionează.
Opinie separată
în sensul inadmisibilităţii extinderii efectului recursului declarat de inculpata R.l. la ceilalţi inculpaţi.
în temeiul cazului de casare prev.de art.3859 pct.171 C.pr.pen. este fondat recursul declarat de inculpata R.L, fiind atrasă soluţia de casare parţială a ambelor hotărâri.
Consider că este inaplicabil textul art:3857 alin.1 C.pr.pen., care statuează efectul extensiv al recursului promovat şi cu privire la părţile care nu au declarat recurs.
Aceasta, deoarece prin prisma art.3851 alin.1 lit.b C.pr.pen., care arată că pot fi atacate cu recurs deciziile pronunţate ca instanţe de apel, de tribunale, indubitabil rezultă că inculpaţii N.N. şi S.G. nu au declarat apel, faţă de aceştia sentinţa instanţei de fond rămânând definitivă prin neapelare.
Nedeclarându-se apeluri în cauză de către aceşti inculpaţi, susţin că nu pot opera dispoziţiile art.3857 C.pr.pen.
(Secţia a ll-a penală, decizia nr. 1525/2000) NOTĂ: Opinia separată credem că poate rămâne izolată.
împrejurarea că inculpaţii în favoarea cărora operează efectul extensiv nu au declarat apel nu este de natură a determina inaplicabilitatea art.3857 fc.pr.pen.
Examinarea, prin extindere, şi cu privire la părţile care nu au declarat apel, prevăzută de art.373 C.pr.pen. are caracter obligatoriu pentru instanţa de apel.
în ceea ce priveşte rezultatul extinderii, art.373 C.pr.pen. prevede că instanţa de apel, examinând cauza, în baza efectului extensiv, poate hotărî
şi ?n privinţa părţilor care nu au declarat apel sau la care acesta nu se referă, fără a le putea crea o situaţie mai grea.
Prin aceste dispoziţii legale se urmăreşte ca în cauzele penale în care există mai multe părţi ce aparţin aceluiaşi grup procesual şi între care există o oarecare solidaritate procesuală, să se ajungă la o rezolvare concordantă cu interesele părţilor ce alcătuiesc acel grup procesual.
Orice hotărâre judecătorească reprezintă o unitate, atât sub aspectul faptelor reţinute, al faptelor judecate, cât şi al fazelor prin care a trecut soluţionarea cauzei, de la actele de urmărire penală până la pronunţarea sentinţei.
„Efectul extensiv - apare ca o excepţie atât de la regula imutabilităţii situaţiunilor decurgând din hotărâri rămase definitive, cât şi de la principiul efectului limitat al căilor de atac numai faţă de partea care a uzat sau în contra căreia s-a uzat de aceste căi" (V.Dongoroz - Efectul extensiv al căilor de atac în procedura penală, P.R., 1942, IV, pag.51).
în interpretarea opiniei separate, este evident că această excepţie îşi atenuează rolul său - nici o hotărâre contrară legii sau adevărului să nu rămână în fiinţă.
Deoarece în acest caz principiul oficialităţii primează faţă de principiul disponibilităţii, nu contează dacă inculpaţii au uzat sau nu de calea de atac anterioară. (Judecator Ioana Surdescu)
