RECURS. EROARE GRAVĂ DE FAPT. ÎNŢELES
| Comentarii |
|
Din interpretarea dispoziţiei care se referă la cazul de recurs privind comiterea de către instanţe a unei grave erori de fapt (art. 3859 alin. 1 pct. 18 din Codul de procedură penală) rezultă că legiuitorul a avut in vedere situaţia în care, contrar probelor neîndoielnice existente în cauză, instanţele au pronunţat una dintre soluţiile prevăzute în art. 345 alin. 1 din Codul de procedură penală, referitoare la rezolvarea laturii penale a cauzei ori atunci când s-a dat o încadrare juridică greşită a faptei.
(Secţia penală, decizia nr. 2839 din 20 iunie 2000)
CURTEA
Asupra recursului de faţă; în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele;
Prin sentinţa penaîă nr. 21 din 25 ianuarie 2000, Tribunalul Teleorman a condamnat pe inculpatul L.G.E. la 1 an închisoare pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 2 lit.’ d şi e C. pen. cu aplicarea art. 74 şi art. 76 din acelaşi cod.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. în condiţiile art. 71 din acelaşi cod.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului (impui arestării preventive de la 6 decembrie 1999 la 25 ianuarie 2000.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului pe timp de 30 de zile, începând cu 2 februarie 2000.
A obligat pe inculpat să plătească părţii civile N.D. suma de 6 milioane de lei cu titlu de despăgubiri civile.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.000.000 de lei. Hotărând astfel, instanţa a reţinut în fapt că: în seara zilei de 19 iunie 1999 în jurul orei 22,30, după ce a consumat băuturi alcoolice, ajungând într-o avansată stare de ebrietate, inculpatul L.G.E., a plecat împreună cu M.G.N. şi Ţ.P., spre discoteca organizată la căminul cultural din comuna L., judeţul T., fiecare deplasându-se cu bicicleta proprie.
Din cauza stării de beţie în care se afla, inculpatul, circulând defectuos cu bicicleta, a provocat lovirea a doi biciclişti V.D.E. şi C.l. care circulau regulamentar pe şosea.
în acest timp, B.F., deplasându-şi autoturismul proprietatea sa de pe trotuarul din faţa curţii sale a observat că dinspre comuna M. se apropiau bicicliştii, astfel că a staţionat cu autoturismul.
După ce a depăşit autoturismul staţionat, inculpatul L.G.E., nu a mai revenit cu bicicleta pe partea dreaptă a direcţiei sale de deplasare ci a continuat să se deplaseze pe banda opusă, astfel că la o distanţă de aproximativ 10 metri de autoturismul staţionat s-a lovit puternic cu N.D., în vârstă de 56 ani, care se deplasa pe bicicletă din direcţia opusă şi aproape de bordura şoselei pe banda sa de mers.
în urma impactului, inculpatul şi N.D. au căzut de pe biciclete. în spatele lui N.D. circula tot pe bicicletă fratele său, N.F., care a ajuns la locul impactului.
Inculpatul a luat dintr-o sacoşă a acestuia, o pompă pentru bicicletă cu care a început să-l lovească pe N.D.
Inculpatul a continuat să-l lovească pe N.D. cu mâinile şi cu picioarele în timp ce acesta căuta să-i explice că impactul nu a avut loc din vina lui.
în timp ce N.D. se afla căzut la pământ, inculpatul i-a luat bicicleta.
Inculpatul s-a deplasat cu bicicleta sa şi cu cea a lui N.D. la domiciliul lui S.F. în satul P., comuna L., a desfăcut roata din faţă de la bicicleta furată şi
a montat-o la bicicleta sa deoarece se dislocase în urma impactului. Inculpatul şi-a continuat drumul la discotecă şi a lăsat bicicleta furată în curte la S.F.
La aproximativ 200 metri de postul de poliţie L., inculpatul a ascuns bicicleta în curtea lui C.M., unde a fost găsită în urma sesizării de către organul de poliţie.
La căminul cultural, unde s-a organizat discoteca, inculpatul a povestit lui M.G.N., cele întâmplate, precizând că a furat bicicleta lui N.D.
După loviturile primite, N.D. a fost internat la Spitalul Municipal Târgu Măgurele în perioada 20-30 iunie 1999, unde, ca urmare a leziunilor suferite, a necesitat îngrijiri medicale de 7-8 zile.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, inculpatul L.G.E., socotind-o netemeinică şi nelegală deoarece faţă de situaţia de fapt nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, critica vizând latura subiectivă - lipsa intenţiei, şi a cerut schimbarea încadrării juridice în infracţiune de lovire sau alte violenţe prevăzute de art. 180 C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 74 şi art. 76 din acelaşi cod.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală, a respins apelul declarat de inculpat. în termen legal, inculpatul L.G.E. a declarat recurs, prin care a criticat hotărârile pentru netemeinicie şi nelegalitate, solicitând casarea acestora iar prin rejudecarea cauzei să se schimbe încadrarea juridică a faptei din infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 2 lit. d şi e C. pen. în infracţiunea de loviri sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 alin. 2 din acelaşi cod, cu consecinţa aplicării unei pedepse mai mici, prin reaprecierea probelor.
Examinând hotărârile atacate în raport de cazurile de recurs prevăzute în art. 3859 alin. 1 pct. 17 şi pct. 18 C. pr. pen., Curtea constată, în baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, recursul nefondat, urmând a fi respins.
Din interpretarea dispoziţiei care se referă la cazul de recurs privind comiterea de către instanţe a unei grave erori de fapt (art. 3859 alin. 1 pct. 18) rezultă că legiuitorul a avut în vedere în primul rând, situaţia în care contrar probelor neîndoielnice existente în cauză, instanţele au pronunţat una dintre soluţiile prevăzute în art. 345 alin.1 C. pr. pen., referitoare la rezolvarea laturii penale a cauzei.
în alţi termeni, reţinându-se în urma comiterii unei erori grave de fapt o situaţie contrară realităţii, instanţa a pronunţat fie una dintre soluţiile evidenţiate în art. 345 alin. 1 C. pr. pen., fie a dat o încadrare juridică greşită a faptei, care este infirmată, nu corespunde probelor dispuse şi administrate în cauză.
Totodată, potrivit art. 180 alin. 2 C. pen., lovirea sau actele de violenţă care au pricinuit o vătămare ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 20 de zile, se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
Revenind la cauză, se constată din probe, rezultând din mijloacele de probă dispuse şi administrate atât în faza de cercetare penală, cât şi în mod direct, nemijlocit, a celei judecătoreşti că acţiunea inculpatului a fost bine determinată, ele nu s-au „amestecat” punând instanţa în imposibilitatea de a le contura şi separa, dimpotrivă, fapta şi împrejurările săvârşirii ei, precum şi vinovăţia inculpatului pentru infracţiunea de tâlhărie rezultă fără nici un dubiu din probele analizate şi just apreciate.
Astfel, inculpatul l-a lovit pe N.D. cu o pompă de bicicletă, cu pumnii şi picioarele, cauzându-i
leziuni ce au necesitat 7-8 zile îngrijiri medicale ş apoi i-a furat bicicleta ce-i aparţinea, faptă care,- din punct de vedere obiectiv şi subiectiv constituie infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin.
1 C. pen.
în ceea ce priveşte individualizarea pedepsei, instanţele au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 52 şi 72 C. pen., ţinând seama de pericolul social concret al faptei săvârşite cât şi de datele ce caracterizează persoana inculpatului, motiv pentru care acestuia i s-au reţinut circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 şi art. 76 C. pen. şi, pe cale de consecinţă, sancţiunea aplicată a fost redusă la minimul prevăzut de textul sancţionator.
în consecinţă, secţia penală a Curţii Supreme de Justiţie, constatând neîndeplinite în cauză cerinţele cazurilor de recurs prevăzute în art. 3859 alin. 1 pct. 17 şi pct. 18 C. pr. pen., în baza art. 38515 pct. 1 lit. b din acelaşi cod, va respinge recursul declarat de către inculpat, ca nefondat şi-l va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
