Trecerea prin nedeciararea la vamă a unei cantităţi de heroină, întruneşte elementele constitutive atât ale infracţiunii de trafic de stupefiante cât şi ale infracţiunii de contrabandă.
Deţinerea unor reţele de radiocomunicaţii interzise de lege constituie infracţiunea incriminată de art. 19 din Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţională.
(Secţia penală, decizia nr. 2327 din 25 mai 2000)
CURTEA
Asupra recursurilor de faţă; în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 202 din 18 iunie 1998, Tribunalul Bucureşti l-a condamnat pe inculpatul
A. S. la 5 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 312 alin. 1 C. pen., la 4 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 31 alin. 2 din Legea nr. 126/1995 raportat la art. 280 C. pen. şi la 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 19 din Legea nr. 51/1991.
în baza art. 33 lit. a şi art. 34 lit. b C. pen., s-a stabilit ca inculpatul să execute 5 ani închisoare. S-a computat prevenţia din durata pedepsei.
în baza art. 11 pct. 2 lit. a C. pr. pen., combinat cu art. 10 lit. a C. pr. pen., inculpatul a fost achitat pentru infracţiunea prevăzută de art. 72 lit. b din Legea nr. 30/1978.
în temeiul art. 118 lit. a şi e C. pen. s-a confiscat de la inculpat 81,104 kg heroină, 10.400 grame amonit, 4.400 grame trotil, 10 bucăţi capse detonante electrice, reţea radiofonică pe unde ultrascurte compusă din radiotelefoane Kenwood TU-79 E, reţea Kenwood şi Yaesuft 900 şi o antenă de unde scurte tip 3 WD i ,5 .30 MHz.
în baza art. 117 C. pen. s-a dispus expulzarea inculpatului după executarea pedepsei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a motivat că, la data de 18 iulie 1997, inculpatul a introdus în mod fraudulos, prin punctul de frontieră Giurgiu, cantitatea de 81 kg heroină în autocarul „Mercedes” nr. 83988/12/1997, că a deţinut în mod ilegal la domiciliu, materiale explozive (capse detonante, amonit, trotil) şi două reţele de radiocomunicaţii interzise de lege.
Tribunalul a dispus achitarea inculpatului pentru infracţiunea de contrabandă, prevăzută de art. 72
lit. b din Legea nr. 30/1978, cu motivarea că nedeclararea la vamă a heroinei nu reprezintă conţinutul unei infracţiuni distincte de contrabandă, ci o modalitate a laturii obiective a infracţiunii de trafic de stupefiante, prevăzută de art. 312 alin. 1 din Codul penal.
Prin decizia penală nr. 103 din 19 martie 1999, Curtea de Apel Bucureşti a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, a casat parţial hotărârea atacată şi l-a condamnat pe inculpat pentru infracţiunea prevăzută de art. 72 lit. b din Legea nr. 30/1978 la 3 ani închisoare. S-a stabilit ca, în final, inculpatul să execute 3 ani închisoare. S-au menţinut celelalte dispoziţii şi s-a respins apelul inculpatului.
împotriva deciziei au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpatul.
în şedinţa publică de dezbatere a recursurilor, procurorul a criticat hotărârile pronunţate numai pentru pedepsele aplicate, pe care le consideră prea blânde în raport de pericolul social al faptelor şi făptuitorului şi a renunţat în mod expres la motivul de recurs privind neaplicarea pedepsei complementare prevăzute de art. 64 C. pen., motiv de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. pr. pen.
Inculpatul a cerut casarea deciziei şi menţinerea sentinţei, întrucât greşit s-a considerat în apel că, în cauză, sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 72 lit. b din Legea nr. 30/1978, iar pe de altă parte a criticat aplicarea prevederilor art. 117C. pen., cu privire la expulzare.
Recursurile parchetului şi inculpatului nu sunt fondate.
Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Este adevărat că inculpatul, cetăţean străin, a comis mai multe infracţiuni grave pe teritoriul României, unele dintre ele pedepsindu-se cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
S-a avut în vedere şi s-a motivat la fond şi apel că inculpatul nu are antecedente penale, are familie, copii minori în întreţinere şi că, prin recunoaşterea
constantă a infracţiunilor pe care le-a comis, a contribuit la stabilirea corectă a stării de fapt, aceste împrejurări fiind reale.
Prin urmare, Curtea consideră că pedeapsa aplicată inculpatului este de natură să-şi atingă scopul prevăzut de art. 54 C. pen.
în ce priveşte recursul inculpatului, nici acesta nu este fondat.
Astfel, art. 72 lit. b din Legea nr. 30/1978 constituie infracţiune şi se pedepseşte trecerea peste frontieră fără autorizaţie a armelor, muniţiilor, materiilor explozive, produselor şi substanţelor stupefiante.
Este evident că incriminarea separată a faptelor din Codul vamal, faţă de cele de la art. 312 din Codul penal, a urmărit protejarea unor relaţii sociale diferite una de alta. Astfel, obiectul juridic al infracţiunii prevăzute de art. 312 C. pen. îl constituie relaţiile sociale cu privire la sănătatea publică, pe când obiectul juridic al infracţiunii prevăzute de art. 72 C. pen. îl formează relaţiile sociale legate de transferul peste graniţele ţării a unor bunuri şi persoane.
Aşa fiind, în măsura în care printr-o faptă sunt lezate două tipuri diferite de relaţii sociale, va exista un concurs de infracţiuni, deoarece şi urmările periculoase vor fi diferite şi nu o infracţiune unică.
Prin urmare, în mod corect instanţa de apel a reţinut în sarcina inculpatului şi infracţiunea de contrabandă.
Cât priveşte măsura expulzării, prevăzută de art. 117 lit. e C. pen., aceasta este temeinică şi legală. Această măsură este menită să înlăture starea de pericol pe care o reprezintă prezenţa infractorului pe teritoriul României şi să preîntâmpine săvârşirea de către acesta de noi fapte penale.
Temerea că inculpatul reprezintă un astfel de pericol este justificată de numărul mare de infracţiuni săvârşite în concurs şi de cantităţile de materiale interzise, traficate.
Prin urmare, critica din recursul inculpatului nu este justificată.
în concluzie, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b C. pr. pen., Curtea va respinge recursurile parchetului şi inculpatului, va computa durata arestului preventiv din pedeapsă şi-l va obliga pe recurent la cheltuieli judiciare către stat.
Vezi şi alte speţe de drept penal:
Comentarii despre TRAFIC DE STUPEFIANTE. CONTRABANDĂ. CONCURS. REŢELE DE RADIOCOMUNICAŢII INTERZISE DE LEGE
