TENTATIVĂ DE OMOR. CIRCUMSTANŢĂ ATENUANTĂ JUDICIARĂ
| Comentarii |
|
Fapta inculpatului, paznic la o staţie PECO, pe fondul unui conflict cu nişte clienţi, de a lua arma de vânătoare, a striga: „Culcat!" şi a executa un foc de armă care a rănit partea vătămată, constituie tentativă de omor.
Faptul că victima a avut o atitudine ireverenţioasă nu poate constitui o provocare, în sensul art. 73 lit. b C. pen.
împrejurarea că inculpatul a fost trezit din somn şi înştiinţat de comportarea părţii vătămate, că iniţial s-a îndreptat spre grup neînarmat, dar, văzând Constituţia atletică a părţii vătămate, a crezut că se află în faţa unui atac şi şi-a luat arma, cu intenţia de a-i intimida, că inculpatul a cerut grupului să părăsească staţia, dar membrii grupului părţii vătămate au râs de el şi i-au spus că-l vor bate cu arma sa până i-o vor rupe, constituie o circumstanţă atenuantă judiciară.
(Secţia penală, decizia nr. 2266 din 23 mai 2000)
CURTEA
Asupra recursurilor de faţă; în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 52 din 15 iulie 1997, Tribunalul Giurgiu a condamnat pe inculpatul A.l. la 2 ani închisoare, prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., In infracţiunea prevăzută de art. 184 alin. 1 şi 3 C. pen. şi la 1 an şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 279 C. pen., urmând ca, în baza art. 33 lit. a şi 34 lit. b C. pen., inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, cu obligare la muncă corecţională, conform art. 867 C. pen.
în baza art. 160/5 C. pr. pen., a încetat starea de liberare provizorie pe cauţiune a inculpatului şi s-a dedus prevenţia, de la 1.11.1994 la 6.12.1994.
A fost admisă, în parte, cererea de despăgubiri formulată de partea civilă I.G., pentru suma de
17.0. 000 de lei şi s-a constatat că inculpatul a achitat, la data de 19.09.1995, suma de 11 milioane de lei (dosar - fila 25) şi a consemnat, ulterior, la C.E.C. suma de 6.000.000 de lei, pe numele şi la dispoziţia părţii civile.
De asemenea, s-a constatat că inculpatul a acoperit prejudiciul cauzat părţii civile Direcţia Juridică din cadrul Ministerului de Interne - pentru Spitalul Militar Bucureşti, în sumă de 152.956,40 de lei, reprezentând cheltuieli ocazionate de spitalizarea victimei, I.G.
în esenţă, s-a reţinut că, la 29 octombrie 1994, ora 14,00, ia o staţie PECO situată pe D.N.5, pe fondul unui conflict între numitul P.N.M. şi I.F. (unul din cei trei componenţi ai echipei de rugbi „Dinamo”, care se îndrepta spre Bucureşti, împreună cu T.C. şi partea vătămată, I.G.), paznicul staţiei PECO, inculpatul A.l. a luat din magazie o armă de vânătoare şi, după ce a strigat „culcat, toată lumea, că tragi”, fără o altă somaţie, a executat un foc de armă în direcţia părţii vătămate I.G., care a fost rănită.
Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a ll-a penală, prin decizia nr. 330/A din 19.11.1998, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu şi apelul declarat de partea civilă I.G., a desfiinţat, în parte, sentinţa, şi, rejudecând, a înlăturat dispoziţiile art. 33 lit. a şi 34 lit. b C. pen. şi ale art. 867 C. pen., şi a schimbat încadrarea juridică a faptei, din infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., condamnându-l pe inculpatul
A. I., la 5 ani închisoare şi la 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a şi b C. pen., urmând ca, în baza art. 33 lit. a şi 34 lit. b C. pen., inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a şi b C. pen., cu aplicarea art. 71-64 C. pen.
Prin aceeaşi decizie, a fost respins apelul inculpatului A.L
în cauză, au declarat recurs inculpatul A.I. şi partea civilă, I.G.
Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat menţinerea hotărârii primei instanţe, iar, în subsidiar, reducerea pedepsei, lăsând la aprecierea Curţii soluţionarea laturii civile.
Recursul inculpatului este, în parte, întemeiat. Instanţa de apel a schimbat corect încadrarea juridică a faptei, în tentativă la infracţiunea de omor, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., însă, a omis să reţină împrejurările în care inculpatul a ajuns să comită tentativa de omor.
Sub acest aspect, din probele dosarului, rezultă că partea vătămată şi însoţitorii săi au avut o atitudine ireverenţioasă faţă de unii salariaţi ai staţiei de benzină. Această atitudine ireverenţioasă, chiar dacă nu poate fi considerată o circumstanţă atenuantă, în sensul art. 73 lit. b C. pen., ea nu putea fi omisă ca fiind factorul care a declanşat reacţia inculpatului, care, în baza atribuţiilor sale de serviciu, avea obligaţia de a asigura paza.
De altfel, din examinarea probelor, rezultă că inculpatul, trezit din somn de angajaţii firmei şi înştiinţat despre această comportare a grupului părţii vătămate, într-o primă fază, s-a îndreptat neînarmat spre locul unde se petrecea incidentul, şi, văzând-o pe partea vătămată, împreună cu însoţitorii săi, ce aveau o constituţie fizică impresionantă, a avut, din eroare, convingerea că asistă la un atac al unor indivizi periculoşi. De aceea, dintr-un sentiment de teamă, s-a întors şi a luat arma, cu intenţia de a-i intimida pe agresori. Ajuns în apropierea lor, inculpatul a somat grupul să părăsească staţia de benzină, dar aceştia, nu numai că au refuzat, ci i-au adresat expresii vulgare, ameninţându-l că-i vor lua arma şi-l vor bate cu ea până i-o vor rupe. în aceste condiţii, numai cu intenţia de a-i intimida, inculpatul a tras cu arma, situaţie în care, evident că el, pe plan subiectiv, a acceptat şi posibilitatea uciderii acestora.
Aceste împrejurări, la care se adaugă starea precară a sănătăţii inculpatului (bolnav de hepatită cronică persistentă şi pancreatică), constituiau suficiente temeiuri pentru a determina instanţa de apel să reţină, în favoarea inculpatului, aplicarea art. 74 şi 76 C. pen. şi, drept urmare, să-i aplice acestuia, pentru cele două infracţiuni, pedepse situate sub limita minimului special prevăzut de lege.Pentru aceste considerente, urmează a se admite recursul inculpatului, a se casa ambele hotărâri, cu privire la nereţinerea dispoziţiilor art. 74 şi 76 din Codul penal.
Urmare casării celor două hotărâri, se va înlătura aplicarea art. 34 lit. b C. pen., şi, prin reţinerea aplicabilităţii art. 74 şi 76 C. pen. şi art. 13 C. pen., inculpatul va fi condamnat la 1 an închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen. şi la 4 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 279 alin. 1 C. pen., urmând ca, după contopirea acestor pedepse, să o execute pe cea mai grea, de 1 an închisoare.
Pe de altă parte, se constată că este întemeiat şi recursul părţii civile, I.G.
în raport de dovezile existente la dosar, privind urmările suferite de partea civilă I.G., component al lotului sportiv de rugbi „Dinamo”, cât şi a lotului naţional, urmări care s-au concretizat atât în prejudicii materiale, cât şi morale, urmează a se admite recursul părţii civile, a se casa hotărârile, şi, sub acest aspect, şi, drept urmare, inculpatul va fi obligat, în solidar, cu partea responsabilă civilmente, S.C. „T.l.” S.R.L., cu titlu de daune morale, la 55 milioane de lei, iar cu titlu de despăgubiri materiale, la 6 milioane de lei.
Totodată, inculpatul va fi obligat, în baza dovezilor existente în dosar, să plătească părţii civile, cu titlu de despăgubiri civile, şi echivalentul a 3.0 de dolari SUA, precum şi cheltuieli judiciare, în sumă de 9 milioane de lei.
