RECURS. FAPTĂ CARE NU PREZINTĂ GRADUL DE PERICOL SOCIAL AL UNEI INFRACŢIUNI. ACHITARE.
| Comentarii |
|
Având în vedere circumstanţele personale ale inculpaţilor, faptul că aceştia nu au antecedente penale, că lucrează şi au familii, cărora le asigură întreţinerea, că faptele au fost comise pe fondul neînţelegerilor ivite cu partea vătămată şi care, ulterior, au fost rezolvate, se impune aplicarea art. 181 Cod penal.
*
Prin sentinţa penală nr. 287/09.11.1998, Judecătoria Zimnicea, în baza art. 192 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. c Cod penal, a condamnat pe inculpaţii P.Gh., P.l şi D.F. la câte o lună închisoare.
în baza art. 209 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. c Cod penal au fost condamnaţi aceiaşi inculpaţi la câte 3 luni închisoare.
în baza art. 33-34 lit. b Cod penal s-au contopit pedepsele şi s-a dispus ca fiecare inculpat să execute pedeapsa cea mai grea, şi anume 3 luni închisoare, cu aplicarea prevederilor art. 71-64 Cod penal.
A fost constatat recuperat prejudiciul cauzat părţii vătămate B.E. şi a fost obligat fiecare inculpat la câte 500.000 Jei, cheltuieli judiciare statului, din care sumele de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru avocat din oficiu s-au suportat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că, în ziua de 19.07.1998, inculpatul P.Gh. a vândut părţii vătămate un porc convenind preţul la suma de 1.000.000 iei.
Partea vătămată a plătit un avans de 700.000 lei, urmând ca, în termen de 4 zile, să achite diferenţa.
Deoarece termenul expirase fără ca partea vătămată să plătească suma datorată, în dimineaţa zilei de 26.07.1998, în jurul orei 630 inculpaţii P.Gh., P.l. şi D.F. au pătruns fără drept în curtea părţii vătămate (care nu era acasă), pe poarta neasigurată şi au luat porcul, ducându-l la domiciliul lor.
Au fost reţinute în favoarea inculpaţilor circumstanţele atenuante, conform art. 74 lit. c Cod penal, determinate de poziţia lor sinceră pe parcursul procesului.
împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii, care au solicitat achitarea pentru infracţiunile reţinute în sarcina lor.
Tribunalul Teleorman - secţia penală, prin decizia penală nr. 83/27.01.1999, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţi împotriva sentinţei penale nr. 287/09.11.1998, pronunţată de Judecătoria Zimnicea şi a obligat fiecare inculpat apelant la câte 400.000 lei, cheltuieli judiciare statului, onorariul avocat oficiu în sumă de 300.000 lei pentru fiecare inculpat fiind achitat din fondurile Ministerului Justiţiei.
în considerentele deciziei, instanta de apel a constatat că sentinţa este legală şi temeinică, întrucât situaţia de fapt a fost bine stabilită, încadrarea juridică a faptelor este corectă, pedepsele aplicate au fost bine individualizate, în raport de gravitatea faptelor, împrejurările în care au fost comise şi datele ce-i caracterizează pe inculpaţi.
Judecătoria a reţinut în favoarea tuturor inculpaţilor circumstanţe atenuante, determinate de comportamentul lor sincer pe parcursul procesului, conform art. 74 lit. c Cod penal şi, ca urmare, în baza art. 76 Cod penal au fost coborâte pedepsele sub minimul special prevăzut de lege.
împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii P.Gh., P.l. şi D.F., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
în motivarea recursului, inculpaţii au solicitat achitarea, deoarece nu se fac vinovaţi de infracţiunile pentru care au fost condamnaţi.
în subsidiar, inculpaţii au solicitat aplicarea art. 181 Cod penal, ţinând cont de circumstanţele lor personale, de faptul că nu prezintă pericol social, iar faptele comise nu au pericolul unor infracţiuni.
Instanţa de recurs, analizând decizia recurată în raport de critica formulată, cât şi din oficiu a constatat că recursurile sunt întemeiate, având în vedere circumstanţele personale ale inculpaţilor, faptul că aceştia nu au antecedente penale, că lucrează şi au familii, cărora le asigură întreţinerea.
De asemenea, s-a observat că faptele au fost comise pe fondul neînţelegerilor ivite cu partea vătămată B.E., ulterior ajungându-se la rezolvarea acestor neînţelegeri.
Faţă de aceste elemente s-a constatat că se impune aplicarea art. 181 Cod penal.
Astfel, Curtea, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, a admis recursurile declarate de inculpaţi, a casat integral decizia penală nr. 83/27.01.1999 pronunţată de Tribunalul Teleorman - secţia penală şi în parte sentinţa penală nr. 287/09.11.1998 a Judecătoriei Zimnicea, dispunând, în baza art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. b1 Cod procedură penală şi art. 181 Cod penal, achitarea inculpaţilor P.I., P.Gh. şi D.F. pentru infracţiunile prevăzute de art. 208-209 lit. a Cod penal şi 192 alin. 2 Cod penal.
în baza art. 181 Cod penal şi art. 91 Cod penal a aplicat inculpaţilor sancţiunea administrativă a amenzii de câte 1.000.000 lei pentru fiecare, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.
(Secţia a ll-a penală, decizia penală nr. 631/1999) NOTA: Hotărârea pronunţată de instanţa de recurs este discutabilă faţă de dispoziţiile legale ce guvernează calea ordinară de atac a recursului. După cum se cunoaşte, aplicarea prevederilor art. 181 Cod penal presupune o evaluare, o apreciere a criteriilor stipulate de legiuitor în alin. 2 al articolului menţionat la condiţiile concrete din speţă, proces de examinare a stărilor şi împrejurărilor ce exprimă o judecată de valoare, necenzurabilă prin nici unul din cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege în art. 385^9 Cod procedură penală.
Aşadar, critica formulată de recurenţii inculpaţi, în subsidiar, în recurs nu putea fi examinată.
Mai mult, instanţa de control judiciar a analizat critica formulată de recurenţi fără a invoca temeiul legal al celor solicitate, din perspectiva cazurilor de casare specifice recursului, rezumându-se la argumentele prioritar legate de dispoziţiile art. 181 Cod penal, astfel neputând evidenţia chestiunile de drept particulare ale căii ordinare de atac arătate, soluţia pronunţată fiind practic nemotivată, în recurs.
Decizia instanţei de control judiciar, este criticabilă şi sub un alt aspect, respectiv nemotivarea unui motiv de recurs invocat de către recurenţii
inculpaţi, acela referitor la nevinovăţia lor privind infracţiunile pentru care au fost condamnaţi.
Chiar dacă recurenţii nu au arătat cazul de casare pentru nevinovăţia pretinsă, Curtea, şi în lipsa recurenţilor, faţă de motivul arătat, avea obligaţia precizării temeiului legal şi motivării exprese a acestuia.
Considerăm, aşadar, că argumentele lipsei pericolului social al faptelor nu puteau suplini motivarea primei critici formulate, în principal, de inculpaţi. (Judecator Rodica-Aida Popa)
