RECURS. HOTĂRÂRE CARE NU A FOST ATACATĂ CU APEL. INADMISIBILITATE.
| Comentarii |
|
Nu pot fi atacate cu recurs hotărârile împotriva cărora nu s-a folosit calea apelului.
Cum apelul declarat peste termen se consideră ca inexistent, urmează ca, făcându-se aplicarea art. 3851 Cod procedură penală, recursul să fie respins, ca inadmisibil.
împotriva deciziei prin care i s-a respins apelul, ca tardiv, a declarat recurs inculpatul F.A., solicitând individualizarea pedepsei, respectiv suspendarea condiţionată a executării.
Curtea a respins recursul inculpatului, ca inadmisibil, cu motivarea că, potrivit art. 3851 alin. 3 Cod procedură penală, nu pot fi atacate cu recurs hotărârile împotriva cărora nu s-a folosit calea apelului.
Cum apelul declarat peste termen se consideră ca inexistent, urmează ca, făcându-se aplicarea art. 3851 Cod procedură penală, recursul să fie respins, ca inadmisibil,
NOTA: Soluţia este. în opinia noastră, bună, dar motivarea, mai mult decât lapidară, este greşită şi confuză.
în primul rând, trecând peste greşita indicare a textului ce constituie
argumentul „forte" al instanţei de recurs - dispoziţia invocată este prevăzută
în alin. 4 al art. 3851 şi nu alin. 3 - acelaşi alineat prevede, în continuare că,
„împotriva deciziilor pronunţate în apel, persoanele prevăzute în art. 362,
chiar dacă nu au folosit apelul, pot declara recurs".
Aceasta însemnă că, potrivit textului sus menţionat, contrar celor susţinute
de instanţă, recursul este, în mod obiectiv, încuviinţat de lege.
Soluţia de respingere a recursului ca inadmisibil este justificată de faptul că
recurentul, desi a atacat decizia de respingere a apelului ca tardiv, recursul
vizează, prin obiectivul urmărit - suspendarea condiţionată a executării
pedepsei soluţia primei instanţe, rămasă definitivă.
Prin neexercitarea în termen a apelului, sentinţa a intrat în puterea lucrului
judecat şi, în consecinţă, împotriva sa nu mai poate fi folosită nici o cale
ordinară de atac.
în schimb, dacă inculpatul ar fi criticat decizia pronunţată în apel, recursul nu mai putea fi respins ca inadmisibil, pe motiv că acesta nu a folosit calea apelului.
în asemenea situaţii, recursul este, în principiu, admisibil, deoarece decizia instanţei de apel, implicând o constatare şi o soluţie asupra căii de atac exercitate de una din părţi sau de procuror, este evident că această constatare şi această soluţie, nu pot fi sustrase cenzurii instanţei superioare (V. Papadopol - Culegere de practică judiciară penală pe anul 1996). Apare cu totul de neînţeles afirmaţia instanţei că „apelul declarat peste termen se consideră inexistent".
în primul rând, este vorba de o gravă confuzie a instituţiilor dreptului procesual penal, în speţă nu este vorba de un apel peste termen, ci pur şi simplu de un apel tardiv formulat.
în al doilea rând, dacă ar fi vorba de un apel peste termen, acesta nu poate fi considerat inexistent, deoarece dispoziţiile art. 365 Cod procedură penală dau aceeaşi eficientă apelului peste termen, ca şi celui făcut în termen, mai puţin suspendarea executării hotărârii care este facultativă în primul caz. în principiu, inculpatul, în recursul său putea critica hotărârea instanţei de apel că, în mod greşit, nu i-a considerat apelul constatat tardiv, ca apel peste termen, ceea ce constituie încă un argument că apelul peste termen nu poate fi considerat ca inexistent, cum a statuat Curtea. (V.B.)
