RECURS. FAPTĂ CARE NU PREZINTĂ GRADUL DE PERICOL SOCIAL AL UNEI INFRACŢIUNI. CAZ DE CASARE.

Critica recurentului inculpat cu privire la neaplicarea dispoziţiilor art. 181 Cod penal nu se încadrează în nici unul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 385^9 Cod procedură penală.

Inculpatul a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208-209 alin. 1 lit. g şi i Cod penal, constând în aceea că, pe timp de noapte a pătruns într-o şcoală generală, de unde a sustras un bun mobil.

Apelul inculpatului a fost respins, ca nefondat.

Prin recursul său, inculpatul a solictat aplicarea dispoziţiilor art.181 Cod penal, faţă de valoarea modică a bunului sustras (cap de maşină de cusut „Ileana") şi care se afla în stare de uzură fizică, fără însă să precizeze vreunul din cazurile de casare prevăzute de art. 385^9Cod procedură penală.

Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii pronunţate, în raport de cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 385^9 alin. 3 Cod procedură penală, Curtea a constatat că recursul inculpatului este nefondat.

în ceea ce priveşte susţinerea inculpatului că, în raport de valoarea modică a prejudiciului şi de modalitatea concretă în care a fost săvârşită fapta, aceasta nu ar prezenta gradul de pericol social al unei infracţiuni, Curtea a considerat

că nu se încadrează în nici unul din cazurile de casare prevăzute de art. 385^9 Cod procedură penală.

(Secţia l-a penală, decizia penală nr. 1.518/1999) NOTA: în ce ne priveşte, considerăm că aplicarea greşită a art. 181 Cod penal, sau neaplicarea acestei norme juridice se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 385^9 pct. 171 Cod procedură penală, potrivit căruia, hotărârea este supusă casării atunci când este contrară legii sau prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii.

Aşa fiind, instanţa avea posibilitatea de a examina recursul inculpatului cu privire la acest motiv de nelegalitate.

Ne raliem opiniei că, deşi enumerarea cazurilor de casare prevăzute de art. 385^9 Cod procedură penală, nu se referă expres la mai multe instituţii de drept penal (ex. liberare condiţionată, reabilitare, amânarea executării pedepsei, întreruperea executării pedepsei, contopirea pedepselor etc.), totuşi aceste cazuri de casare se aplică, după caz, şi instituţiilor de drept penal ce nu se regăsesc în acest text de lege.

A admite opinia contrară, ar însemna că unele instituţii de drept penal au două grade de jurisdicţie, iar altele au trei grade de jurisdicţie. Or, acolo unde legiuitorul a dorit să restrângă procesul penal la două grade de jurisdicţie a prevăzut expres şi limitativ acest principiu (ex. încheierile de prelungire a arestării preventive, sentinţele prevăzute de art. 385^9 alin. 1 lit. a, b, c, d Cod procedură penală). (Judecator Stan Mustata - sectia I penala CAB)

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre RECURS. FAPTĂ CARE NU PREZINTĂ GRADUL DE PERICOL SOCIAL AL UNEI INFRACŢIUNI. CAZ DE CASARE.