Recurs. Hotărâre a instanţei de desesizare şi restituire a cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penale
| Comentarii |
|
Recursul declarat împotriva hotărârii de desesizare şi restituire a cauzei la procuror este nefondat în cazul în care prin acea hotărâre s-a constatat că urmărirea penală este incompletă şi că în faţa instanţei completarea s-ar face cu mare întârziere, indicându-se totodată faptele şi împrejurările ce urmează a fi constatate şi prin ce anume mijloace de probă.
(Decizia nr. 582 din 17 aprilie 2001 - Secţia Ipenală)
Prin Sentinţa penală nr. 53 din 8.03.2001, pronunţată de Tribunalul Teleorman, s-a dispus, în baza art. 333 din Codul de procedură penală, restituirea cauzei, privind pe inculpatul M.C.I. şi pe victima Z.M., la procuror, în vederea completării urmării penale, cu menţinerea stării de arest a inculpatului.
Din probele administrate la urmărirea penală, parchetul a reţinut că inculpatul M.C.I. a venit de circa 8 luni din localitatea de domiciliu (judeţul laşi) în judeţul Teleorman, unde a muncit la diferite persoane, ocupându-se cu îngrijirea animalelor.
în ziua de 9 octombrie 2000, întrucât nu-l mai angajase nimeni, s-a deplasat la domiciliul martorului P.M., proprietarul unei stâne de oi, cu care a plecat la câmp spre locul în care se afla stâna, cu căruţa. Pe drum s-au oprit la un bar, unde au consumat băuturi alcoolice, după care şi-au continuat deplasarea. Martorul P.M. afirmă (susţinere neprobată) că, în timpul deplasării, inculpatul, urmărind să se asigure că va fi angajat de acesta ca cioban, a spus că îl va bate pe ciobanul Z.M. care se afla la stână şi care era angajat al martorului, deoarece acesta făcuse o afirmaţie jignitoare la adresa martorului P.M., proprietarul stânei. Martorul P.M. a declarat că i-a cerut inculpatului să nu-l bată pe Z.M. După ce au ajuns la stână, fără nici o altă explicaţie, inculpatul a sărit din căruţă, s-a înarmat cu un ciomag şi i-a aplicat victimei Z.M. mai multe lovituri, cu intensitate sporită, iar după ce victima a căzut a continuat să-l lovească şi cu picioarele. A doua zi, dimineaţa, inculpatul M.C.I. şi martorul P.M. au constatat decesul victimei Z.M.
Tribunalul Teleorman a constatat, după cercetarea judecătorească, că urmărirea penală nu este completă.
Pornind de la principiul că nici una din probe nu are valoare prestabilită, tribunalul a constatat că, în cauză, în afara raportului medico-legal, care lămureşte cauza morţii victimei Z.M., celelalte probe administrate în cursul urmăririi penale (declaraţiile inculpatului şi ale martorului P.M.) nu sunt de natură să lămurească toate împrejurările necesare elucidării cauzei.
A mai arătat tribunalul că, deşi au fost audiaţi şi martorii S.D. (fratele victimei) şi O.S. (fost patron al inculpatului), aceştia nu au putut aduce lămuriri care să înlăture contrazicerile din declaraţiile inculpatului, date în mai multe rânduri în timpul urmăririi penale şi în faza de cercetare judecătorească.
Constatând nepotriviri şi contradicţii în probele administrate în timpul urmăririi penale şi imposibilitatea coroborării acestora pentru aflarea adevărului, s-a concluzionat că se impune completarea probatoriului cu următoarele: expertiză psihiatrică a inculpatului, în care să se precizeze dacă acesta prezintă tulburări psihice de natură a-i afecta capacitatea de apreciere a consecinţelor faptelor sale, instanţa având serioase îndoieli asupra stării psihice a acestuia; efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice dactiloscopice asupra urmelor papilare ridicate de pe ciomagul corp delict; pentru eliminarea contradicţiilor dintre declaraţiile inculpatului şi ale martorului P.N., să fie testaţi ambii la poligraf; efectuarea reconstituirii faptei, pentru stabilirea corectă a condiţiilor şi împrejurărilor în care a fost comisă infracţiunea.
Această sentinţă penală a fost atacată cu recurs de procuror, pentru motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 din Codul de procedură penală, în sensul că hotărârea este nelegală, deoarece în dosar sunt suficiente probe din care rezultă vinovăţia exclusivă a inculpatului şi "neimplicarea la agresiune a martorului P.M." (proprietarul turmei de oi), precum şi în raport de următoarele împrejurări: inculpatul a declarat că nu suferă de boli psihice, testarea la poligraf nu s-a impus "întrucât nu puteau fi formulate întrebări concrete" cu privire la faptă, reconstituirea nu este necesară din moment ce există proces-verbal de cercetare la faţa locului.
Curtea a examinat cauza pentru motivul de casare invocat şi din oficiu, în limitele celorlalte motive de casare prevăzute de art. 3859 alin. 3 din Codul de procedură penală.
Recursul declarat de procuror este nefondat.
Aşa cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, în cauză nu au fost administrate, în faza de urmărire penală, toate probele necesare aflării adevărului.
Astfel, în varianta stării de fapt reţinute în rechizitoriu, lipseşte elementul central al comiterii acestei fapte, şi anume mobilul violenţelor. Luând în consideraţie numai declaraţia martorului P.M., inculpatul s-a repezit la victimă şi a început să o lovească fără a exista vreun conflict anterior între ei şi fără a avea provocare din partea victimei.
Aşa cum s-a stabilit în practica judiciară, lipsa mobilului infracţiunii (sau un "mobil bizar") conduce la concluzia fie a unor tulburări psihice a inculpatului, fie la greşita reţinere a stării de fapt, împrejurări care necesită, în ambele variante, completarea probelor din dosar.
în consecinţă, prima instanţă a procedat legal, restituind dosarul la procuror, şi a indicat în mod just şi probele noi ce urmează a fi administrate în completarea celor vechi.
Totodată, cu ocazia completării urmăririi penale, organul de urmărire penală are obligaţia de a lămuri cauza sub toate aspectele, printre care şi elucidarea motivelor prezenţei inculpatului la locul faptei, din moment ce proprietarul stânei de oi (martorul P.M.) era "mulţumit" de munca pe care o presta victima şi deci nu s-ar fi pus problema înlocuirii acestuia cu inculpatul, precum şi eventualitatea participării şi a altor persoane, în calitate de coautor, instigator sau complice. în ceea ce priveşte "imposibilitatea testării la poligraf pe motiv că nu pot fi formulate întrebări concrete", asupra acestei probleme se pot pronunţa numai specialiştii în psihiatrie judiciară.
Pentru aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, cu referire la art. 3859 pct. 171 din Codul de procedură penală, Curtea a respins ca nefondat recursul declarat de procuror.
