Recurs. Cazul de casare prevăzut de art. 385 ind. 9 pct. 21 din Codul de procedură penală
| Comentarii |
|
Hotărârea prin care s-a soluţionat apelul inculpatului, dispunându-se achitarea acestuia pentru una din infracţiunile reţinute în sarcina sa şi respingerea cererii de despăgubiri civile, fără citarea în cauză a părţii civile, este nelegală şi presupune casarea acesteia în baza art. 385 ind. 9 pct. 21 din Codul de procedură penală.
Procedându-se în acest mod, partea civilă a fost în situaţia de a nu se putea prezenta la judecarea apelului şi de a-şi face apărările necesare, producându-i-se astfel o vătămare a intereselor sale, vătămare ce este vădită.
(Decizia nr. 1969 din 18 decembrie 2001 - Secţia a ll-a penală)
Prin Sentinţa penală nr. 1064 din 30.05.2001 a Judecătoriei Buftea, a fost condamnat inculpatul I.P. la 3 pedepse de câte 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea a trei infracţiuni de furt calificat şi, respectiv, 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie. Conform art. 33, 34 din Codul penal, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 6 luni închisoare. Inculpatul a fost obligat în solidar cu părţile responsabile civilmente la 30.000.000 lei către partea civilă O.N.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că, în perioada 8.08.2000 -28/29.11.2000, inculpatul a săvârşit un număr de 3 infracţiuni de furt calificat în dauna părţilor vătămate O.N., M.C.C., W.J., iar în noaptea de 10/11.11.2000 inculpatul a sustras de la partea vătămată C.l. o broboadă, ochelarii şi 130.000 lei, lovind-o pe aceasta cu o şurubelniţă pe care o avea asupra sa, producându-i leziuni ce au necesitat 5-6 zile îngrijiri medicale.
Inculpatul I.P. a declarat apel împotriva acestei sentinţe, criticând-o pe motiv că nu este el autorul infracţiunii de furt calificat săvârşită în dauna părţii vătămate
O.N. şi pentru greşita încadrare juridică dată infracţiunii săvârşite în dauna părţii vătămate C.I., întrucât fapta nu constituie tâlhărie, ci furt calificat.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a ll-a penală, constatând că numai primul motiv de apel este fondat, prin Decizia penală nr. 1528 din 5.10.2001, a admis apelul declarat de inculpatul I.P. şi l-a achitat pe inculpat în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) din Codul de procedură penală, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în dauna părţii vătămate O.N. S-a respins acţiunea părţii civile O.N. S-a înlăturat obligarea inculpatului în solidar cu părţile responsabile civilmente la plata despăgubirilor civile către aceasta şi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul I.P.
Parchetul critică decizia, printre altele, pentru nelegalitate, întrucât judecarea apelului s-a făcut fără ca procedura de citare cu partea civilă O.N. şi cu autoritatea tutelară să fie legal îndeplinită.
în recursul declarat de inculpat se invocă greşita încadrare juridică a faptei pentru care a fost condamnat, motivându-se că nu este vorba de tâlhărie, ci de două infracţiuni aflate în concurs real, respectiv furt şi lovire.
Curtea, analizând primul motiv de recurs invocat de parchet, constată că acesta constituie cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 21 din Codul de procedură penală şi este întemeiat.
întrucât la dosar nu există dovada de îndeplinire a procedurii de citare la termenul la care a fost soluţionat apelul declarat de inculpat, a fost lipsă de procedură cu autoritatea tutelară Primăria Comunei Afumaţi.
Prin Sentinţa penală nr. 1064 din 30.05.2001 a Judecătoriei Buftea, inculpatul
1.P. a fost obligat în solidar cu părţile responsabile civilmente la plata sumei de 30.000.000 lei despăgubiri civile către partea civilă O.N.
Prin Decizia penală nr. 1523/A din 5.10.2001 a Tribunalului Bucureşti - Secţia a ll-a penală, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă O.N.
Instanţa de apel trebuia să dispună citarea în apel, în calitate de intimată, a părţii civile O.N. Judecarea cauzei în lipsa acestei părţi civile, fără ca aceasta să fi fost citată conform dispoziţiilor legale, este sancţionată cu nulitatea relativă, dacă se constată existenţa vreunei vătămări.
Partea civilă, nefiind citată, a fost în situaţia de a nu se putea prezenta la judecarea apelului şi deci de a se apăra cum ar fi crezut de cuviinţă. Prin însuşi acest fapt i s-a produs o vătămare, iar această vătămare este vădită.
în aceste condiţii, Curtea va admite recursurile declarate dispunând casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare. Nu se mai impune analiza celui de-al doilea motiv de recurs formulat de parchet şi nici criticile din recursul formulat de inculpat, acestea urmând a fi avute în vedere de tribunal la rejudecare.
