Recurs. Faptă care nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni
| Comentarii |
|
Aplicarea art. 181 din Codul penal de către instanţa de fond, soluţie menţinută în apel, nu poate fi cenzurată de instanţa de recurs în cadrul nici unuia din cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 3859 din Codul de procedură penală.
(Decizia nr. 852 din 31 mai 2001 - Secţia a Il-a penală)
Prin Sentinţa penală nr. 915 din 18.05.2000 a Judecătoriei Buftea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) din Codul de procedură penală raportat la art. 10 lit. b1) din Codul de procedură penală, au fost achitaţi inculpaţii M.L.M. şi S.V. pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 - 209 lit. a) din Codul penal.
în baza art. 181 din Codul penal cu referire la art. 91 din Codul penal s-a aplicat inculpaţilor sancţiunea amenzii administrative în cuantum de 1.000.000 lei pentru fiecare.
S-a constatat acoperit integral prejudiciul cauzat părţii vătămate.
S-a reţinut că în ziua de 26 iunie 1999, după o prealabilă înţelegere, cei doi inculpaţi au sustras un număr de 20 de bare metalice de la partea vătămată, valoarea prejudiciului fiind de 470.000 lei.
Prin Decizia penală nr. 254/A din 16.02.2001 a Tribunalului Bucureşti - Secţia a ll-a penală, a fost respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea, care a criticat greşita achitare a inculpaţilor.
împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, care le-a criticat, motivând că în mod greşit instanţele de fond şi apel au apreciat că fapta săvârşită de inculpaţi nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Curtea constată că recursul este nefondat.
Potrivit art. 181 din Codul penal, nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală dacă, prin atingerea minimă adusă uneia din valorile sociale apărate de lege, prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
La stabilirea în mod concret a gradului de pericol social, instanţa trebuie să ţină seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului.
Rezultă că aplicarea art. 181 din Codul penal este rezultatul unui proces de apreciere a gradului de pericol social concret al faptei, efectuat prin analiza şi evaluarea tuturor criteriilor enumerate în dispoziţiile art. 181 alin. 2 din Codul penal, nefiind vorba despre un proces de stabilire a situaţiei de fapt în cadrul căruia s-ar putea produce grave erori ce ar fi cenzurabile pe calea recursului, în condiţiile art. 3859 pct. 18 din Codul de procedură penală, după cum nu poate fi pusă în discuţie o eventuală greşită aplicare a legii, cenzurabilă în condiţiile art. 3859 pct. 171 din Codul de procedură penală, întrucât din analiza hotărârilor recurate rezultă că au fost luate în considerare toate criteriile de apreciere a gradului de pericol social concret.
Constatând că soluţia instanţei este rezultatul aprecierii în sensul că fapta dedusă judecăţii nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, Curtea reţine că această apreciere, şi implicit soluţia de achitare a inculpaţilor, nu poate fi cenzurată de către instanţa de recurs, neîncadrându-se în cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege şi, în consecinţă, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de parchet.
