RECURS. LIBERARE CONDIŢIONATĂ. NEÎNCADRARE ÎN CAZURILE DE CASARE.
| Comentarii |
|
Invocarea greşitei aplicări a dispoziţiilor art. 59 Cod penal nu se încadrează în cele 21 de cazuri de casare, expres şi limitativ arătate în art. 385^9 Cod procedură penală.
Prin sentinţa instanţei de fond a fost respinsă propunerea de liberare condiţionată, pe motiv că timpul executat de condamnat din pedeapsă nu a fost suficient pentru reeducarea sa. Apelul declarat de condamnat împotriva acestei sentinţe a fost respins, întrucât nu îndeplineşte toate condiţiile prevăzute de art. 59 Cod penal.
împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul, fără să indice vreunul din cazurile expres enumerate de art. 385^9, arătând însă că soluţia este nelegală, întrucât s-a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 59 Cod penal.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a constatat că recursul este nefondat, deoarece motivul arătat de condamnat în recursul său nu se încadrează în cele 21 de cazuri, expres şi limitativ arătate în art. 385^9 Cod procedură penală.
Curtea a mai reţinut că în cauză nu există nici un alt motiv de casare, care, luat în discuţie, din oficiu, să conducă la casarea hotărârilor şi, în consecinţă, a respins, ca nefondat, recursul condamnatului.
(Secţia l-a penală, decizia penală nr. 1.216/1999) NOTA: Potrivit art. 385^9 pct. 171 Cod procedură penală, există motiv de casare „când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii".
în cauza de faţă, chiar dacă condamnatul nu a indicat, în mod expres, că recursul său se întemeiază pe acest motiv de casare, din criticile pe care le formulează împotriva soluţiei, rezultă, fără dubii, că acesta invocă nelegalitatea hotărârilor, întrucât, în opinia sa, sunt întrunite condiţiile de liberare condiţionată, prevăzute de art. 59 Cod penal. Printre cazurile enumerate de art. 385^9 alin. 3 Cod procedură penală, în care instanţa de recurs examinează din oficiu hotărârile atacate, se găseşte si acela de la pct. 171 al acestui articol.
în consecinţă, instanţa putea să analizeze recursul condamnatului pe acest motiv de nelegalitate.
Chiar dacă liberarea condiţionată, alături de alte instituţii de drept penal (ex. aplicarea art. 181 Cod penal) nu sunt expres enumerate în cazurile de casare prevăzute de art. 385^9 Cod procedură penală, nu se poate concluziona că, pentru aceste instituţii, nu ar exista calea recursului, situaţie ce contravine principiului general al dreptului procesual penal cu privire la cele trei grade de jurisdicţie.
Concluzia firească este aceea că, şi pentru aceste instituţii, există calea recursului, pentru motivul de casare prevăzut de art. 385^9 pct. 171 Cod procedură penală, întrucât şi în aceste cazuri soluţiile pot fi criticate pentru neaplicarea sau aplicarea greşită a legii. (Judecator Stan Mustata - sectia I penala CAB)
