RECURS. LIBERARE CONDIŢIONATĂ.
| Comentarii |
|
Nu este incident nici unul din cazurile de casare prevăzute de art. 385^9 alin. 1 Cod procedură penală, atunci când motivul de critică vizează greşita respingere a propunerii de liberare condiţionată a condamnatului recurent.
Prin sentinţa penală nr. 2.913/14.09.1999, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a respins propunerea de liberare condiţionată a condamnatului B.l. din pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 133/1999 a Judecătoriei Sectorului 5, şi a fixat termenul de reiterare la data de 2.02.1999. S-a reţinut că, deşi condamnatul a îndeplinit fracţia obligatorie datorită muncii prestate, se consideră că durata executată din pedeapsă nu este de natură a oferi garanţia reeducării sale.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel condamnatul, criticând-o ca netemeinică, faţă de împrejurarea că prima instanţă nu a dovedit clemenţă, respingându-i propunerea de liberare condiţionată.
Prin decizia nr. 1.424/22.10.1999, Tribunalul Bucureşti - secţia I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat, apreciind că, prin durata efectiv executată din pedeapsa aplicată, nu se poate reţine că aceasta a fost suficientă pentru reeducarea sa, scop în care pedeapsa a fost aplicată.
împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs condamnatul B.I., criticându-le ca netemeinice, sub aspectul greşitei respingeri a propunerii de liberare condiţionată, întrucât a executat fracţia de pedeapsă necesară şi a avut o comportare corespunzătoare.
Examinând hotărârile sub aspectul criticii formulate, Curtea constată că aceasta este nefondată, deoarece nu se încadrează în nici unul din cele 22 de cazuri de casare expres şi limitativ prevăzute de art. 385^9 alin. 1 Cod procedură penală, care devoluează exclusiv în drept (cu excepţia cazului de casare prevăzut la punctul 18 - grava eroare de fapt, ceea ce nu este cazul în speţă).
Aceasta, deoarece liberarea condiţionată este o chestiune de apreciere a faptului dacă timpul din pedeapsă executat a fost suficient sau nu pentru reeducarea petiţionarului condamnat, ea fiind, în consecinţă, atributul suveran şi exclusiv al competenţei instanţelor de fond şi de apel, nemaiputând fi cenzurată de instanţa de recurs.
Aşa fiind, recursul de faţă se priveşte ca nefondat, şi va fi respins, ca atare, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală. (Judecator Iulian Dragomir - Sectia a II-a penala)
(Secţia a ll-a penală, decizia penală nr. 1.848/1999)
