RECURS. NECOMUNICAREA SOLUŢIEI INSTANŢEI DE APEL. CALIFICAREA CERERII CA FIIND APEL. SCOATEREA CAUZEI DE PE ROL Şl TRIMITEREA PENTRU SOLUŢIONAREA APELULUI.
| Comentarii |
|
Dacă, în recursul inculpatului, se constată că acesta nu a declarat apel, urmare a necomunicării sentinţei instanţei de fond, instanţa de recurs, prin încheiere, scoate dosarul de pe rol şi îl trimite tribunalului, pentru judecarea apelului inculpatului.
Prin cererea intitulată „recurs" din data de 21.01.1999, şi precizată oral la termenul din 17.03.1999, inculpatul a susţinut că a înţeles să atace decizia penală nr. 30/13.01.1999 a Tribunalului Giurgiu.
El a mai susţinut că nu a putut declara apel împotriva sentinţei penale nr. 1.150/3.11.1998 a Judecătoriei Giurgiu, deoarece, deşi a lipsit atât la judecată, cât şi la pronunţarea acesteia, nu i-a fost comunicat dispozitivul.
Totodată, inculpatul a invocat motivul de casare prevăzut de art. 385^9 pct. 14 Cod procedură penală, considerând că pedeapsa a fost incorect individualizată.
Constatând că la dosarul de fond nu se află dovada comunicării dispozitivului sentinţei, Curtea a solicitat relaţii Judecătoriei Giurgiu, aceasta comunicând printr-o adresă că, deşi a trimis inculpatului o copie de pe dispozitiv, dovada de primire şi procesul-verbal de predare nu au fost depuse la judecătorie.
Faţă de cele de mai sus, Curtea a constatat că cererea inculpatului este, de fapt, o declaraţie de apel, împotriva hotărârii instanţei de fond.
Ca urmare, instanţa de recurs, prin încheiere, a scos dosarul de pe rol şi l-a trimis tribunalului, pentru judecarea apelului inculpatului împotriva sentinţei instanţei de fond.
(Secţia l-a penală, încheierea din 23.03.1999) NOTA: Deşi această soluţie pare corectă, împrejurarea că instanţa de recurs a fost sesizată împotriva deciziei pronunţate de tribunal în apel ridică semne de întrebare, iar răspunsurile nu se regăsesc în expozeul încheierii, care este deosebit de lacunar. Acest aspect face greu de verificat legalitatea şi temeinicia încheierii în discuţie, lipsind elementele de natură să convingă. Este clar că inculpatul a lipsit la judecata fondului şi la pronunţarea hotărârii, precum şi că dispozitivul acesteia i-a fost comunicat, dar dovada comunicării nu a fost „depusă" sau nu s-a primit (ori nu există) la dosar, acest aspect nefiind clar reţinut de instanţa de recurs, care nu s-a aflat nici în prezenţa unei dovezi certe că a fost expediată comunicarea către inculpat. în acest sens, adresa judecătoriei către Curtea de Apel Bucureşti, al cărei conţinut este lapidar, nu clarifică lucrurile.
De asemenea, nu rezultă cu claritate ce s-a întâmplat în apel: cine i-a declarat, dacă inculpatul a fost prezent sau nu, ce poziţie a adoptat, dacă nu a fost prezent, cum a fost citat, dacă a avut cunoştinţă despre judecarea apelului, de ce nu a declarat că nu i-a fost comunicată sentinţa fondului, având în vedere posibilitatea de a declara apel chiar la fond, care să fie trimis "ca urmare" la tribunal, iar dacă a lipsit şi la judecarea apelului sau pronunţarea deciziei, nu rezultă din încheiere.
Prin urmare, această încheiere fiind insuficient motivată, legalitatea şi temeinicia soluţiei adoptate în recurs sunt îndoielnice. (Judecator Despina Mihai - sectia I penala CAB)
