Recurs. Nepronunţarea asupra unei cereri esenţiale a părţii. Consecinţe
| Comentarii |
|
În condiţiile în care instanţa nu s-a pronunţat asupra acţiunii civile promovate de o parte în proces, hotărârea este casabilă, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare în latura civilă a procesului.
Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 374 din 8 iunie 2011
Prin sentința penală nr. 708/22.11.2010 pronunțată de Judecătoria Miercurea Ciuc, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C.proc.pen. s-a dispus achitarea inculpaților M.F. și G.C. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (1) C.pen.
în fapt s-a reținut că în ziua de 27.12.2007, la locuința părții vătămate G.A., a avut loc logodna acestuia cu G.E. la care au fost invitați mai multe persoane.
K.I. și K.A. au intrat în casa părții vătămate acesta le-a cerut în repetate ori să părăsească locuința însă cei doi au refuzat, la un moment dat cei doi au fost serviți cu o bere de către G.E., moment în care K.I. cu un briceag a lovit-o producându-i leziuni, iar cei doi au părăsit în grabă locuința.
Cei doi au fost urmați de G.Z., moment în care K.A. a încercat să-l lovească cu toporul s-a ferit și cu pumnii și picioarele i-a aplicat mai multe lovituri în urma cărora acesta a căzut la pământ poziție în care inculpatul M.F. a luat coada de topor și i-a aplicat părții vătămate mai multe lovituri în zona piciorului.
Partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat spre vindecare 80-90 de zile îngrijiri medico-legale.
S-a reținut că leziunile părții vătămate, potrivit certificatului medico-legal s-au produs prin lovire directă cu corpuri dure, și au necesitat spre vindecare un nr. de 80-90 zile de îngrijire medico-legală, dar că din probele administrate rezultă o serioasă îndoială cu privire comiterea de către inculpați a infracțiunii de vătămare corporală gravă și o îndoială serioasă cu privire la identitatea celor care l-au agresat pe partea vătămată îndoială care potrivit principiului in dubio pro reo profită inculpaților.
împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc.
în motivarea apelului s-a arătat că instanța a apreciat și coroborat greșit probele administrate în faza urmăririi penale și a cercetării judecătorești și în mod netemeinic și nelegal a dispus achitarea inculpatului G.C. în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C.proc.pen. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 1821C.pen.
Prin decizia penală nr. 28/22.02.2011 Tribunalul Harghita a dispus următoarele:
în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C.proc.pen., a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc împotriva sentinței penale nr. 708/22.09.2010 pronunțată de Judecătoria Miercurea Ciuc.
A desființat în parte sentința atacată și rejudecându-se cauza:
în baza art. 182 alin. (1) C.pen. a fost condamnat inculpatul G.C. la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă.
în baza art. 71 C.pen. i s-a interzis exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.pen.
S-au menținut celelalte dispozițiile din sentința atacată.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 191 C.proc.pen.
în motivarea acestei decizii, Tribunalul a reținut că din probatoriul administrat în cauză se poate constata fără dubii că inculpatul intimat G.C., având asupra sa o secure mai mică a tăiat piciorul părții vătămate K.A.
S-a reținut că la dosar există declarațiile martorelor K.E. și K.E., care au arătat că l-au văzut pe inculpatul G.C. care l-a lovit cu o secure pe K.A. Partea vătămată a indicat drept autor al leziunilor suferite pe inculpatul G.C.
Martorii audiați de instanță nu l-au văzut pe inculpatul M.F. lovind-o pe partea vătămată. La fel au declarat și despre G.Z. Astfel, singurul văzut că a lovit partea vătămată este G.C..
Astfel, instanța de apel a apreciat că fapta inculpatului G.C. de a lovi, cu ajutorul unei securi mici partea vătămată, cauzându-i acesteia leziuni vindecabile în 80-90 zile de îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, în forma prevăzută de art. 182 alin. (1) C.pen.
S-a apreciat că ezitarea martorilor ascultați se poate datora și împrejurării comiterii faptei, aceasta având loc pe fondul unui scandal, în care au participat mai multe persoane.
La individualizare pedepsei, tribunalul a reținut circumstanțele concrete ale comiterii infracțiunii precum și persoana inculpatului, atitudinea nesinceră și comportamentul antisocial al acestuia.
Inculpatul are antecedente penale, suferind mai multe condamnări în timpul minorității pentru săvârșirea de infracțiuni cu violență.
în consecință, inculpatul G.C. a fost condamnat la 2 ani închisoare în baza art. 182 alin. (1) C.pen.
împotriva acestei decizii au declarat, în termen legal, recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita și inculpatul G.C.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita a solicitat casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, pe latură civilă, la Tribunalul Harghita.
S-a motivat că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra acțiunii civile exercitate de Spitalul Județean Miercurea Ciuc.
Inculpatul a solicitat menținerea ca legală și temeinică a sentinței date de Judecătoria Miercurea Ciuc.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și în limitele investirii, instanța de control judiciar reține următoarele:
Starea de fapt, astfel cum a fost reținută de Tribunalul Harghita, este corectă. Din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză rezultă, fără dubiu, că inculpatul G.C. a fost cel care folosindu-se de topor, l-a lovit cu coada toporului pe partea vătămată K.A. Certificatul medico-legal de constatare a leziunilor suferite de partea vătămată și declarațiile unui număr de cel puțin trei martori confirmă acuzele aduse inculpatului recurent.
încadrarea juridică dată faptei comise de inculpatul recurent este corectă, iar individualizarea pedepsei s-a făcut potrivit dispozițiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), relativ la gradul de pericol social al faptei comise, împrejurările în care aceasta a fost săvârșită dar și de persoana inculpatului care a mai fost condamnat pentru săvârșirea de infracțiuni cu violență.
în ceea ce privește latura civilă a cauzei, constatăm că deși Spitalul Județean Miercurea Ciuc s-a constituit parte civilă în cauză nici Judecătoria Miercurea Ciuc și nici Tribunalul Harghita nu s-au pronunța asupra laturii civile a cauzei.
în această situație reținem aplicabilitatea dispozițiilor art. 3859 pct. 10 C.proc.pen., respectiv a faptului că instanțele inferioare nu s-au pronunțat asupra unei cereri esențiale pentru partea civilă Spitalul Județean Miercurea Ciuc. în consecință, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. c) C.proc.pen. vom casa parțial decizia atacată și vom desființa în parte sentința penală nr. 708/22.09.2010 a Judecătoriei Miercurea Ciuc și vom dispune trimiterea cauzei spre rejudecare pe latură civilă la Judecătoria Miercurea Ciuc care va trebui să se pronunțe asupra cererii formulate de partea civilă Spitalul Județean Miercurea Ciuc.
în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C.proc.pen. vom respinge ca nefondat recursul inculpatului G.C. împotriva deciziei penale atacate în baza motivelor menționate mai sus.
