Strămutarea. Competenţa instanţei
| Comentarii |
|
Strămutarea, sub aspect procesual, are caracterul unei deplasări de competenţă teritorială între instanţe de acelaşi grad. Admiterea cererii de strămutare produce efecte in rem şi erga omnes, cauza penală fiind strămutată în întregul ei şi pentru toate părţile. Cauza strămutată intră în ciclul normal de judecată la instanţele din circumscripţia unde s-a strămutat iar instanţa investită iniţial cu judecarea cauzei, pierde definitiv competenţa de a judeca pricina. Astfel, dacă în urma restituirii cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, se emite un nou rechizitoriu, va fi sesizată instanţa la care s-a strămutat iniţial cauza sau, dacă regulile de competenţă materială ori personală au fost modificate între timp, la o instanţă din circumscripţia celei sesizate în urma strămutării.
Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 39 din 27 mai 2011
Prin sentința penală nr. 39/09.03.2011 pronunțată de Tribunalul Mureș, instanța a hotărât următoarele:
Au fost respinse ca neîntemeiate cererile de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților prin rechizitoriu, astfel:
- cea formulată de inculpatul T.A., respectiv din infracțiunea de tâlhărie - prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2)1 lit. a) și c) și alin. (3) C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C.pen. în infracțiunea de complicitate la aceeași infracțiune;
- cele formulate de inculpații K.S.I. și B.P., respectiv primul, din infracțiunea de complicitate la tâlhărie - prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2)1 lit. a) și alin. (3) C.pen. în infracțiunea de violare de domiciliu - prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. (2) C.pen., în concurs cu infracțiunea de complicitate la vătămare corporală - prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 181 alin. (1) C.pen. și cu cea de complicitate la furt calificat - prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C.pen., iar cel de-al doilea, din infracțiunea de complicitate la tâlhărie - prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2)1 lit. a) și alin. (3) C.pen. în infracțiunea de violare de domiciliu - prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. (2) C.pen.;
- cea formulată de părțile civile, respectiv în cazul inculpaților K.S.I. și B.P. din infracțiunea de complicitate la tâlhărie - prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2)1 lit. a) și alin. (3) C.pen. în cea de coautorat la aceeași infracțiune - prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2)1 lit. a) și c) și alin. (3) C.pen.
în baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2)1 lit. a) și c) și alin. (3) C.pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C.pen., a fost condamnat inculpatul T.A., la pedeapsa principală de 15 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C.pen. pe o durată de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie urmată de moartea victimei.
în baza art. 39 alin. (2) C.pen. și a art. 35 alin. (1) C.pen., au fost contopite pedepsele nou aplicate cu restul neexecutat de 5 ani, 6 luni și 9 zile din pedeapsa de 9 ani și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 177/2008 a Judecătoriei Bacău (a cărei executare a început la data de 16 septembrie 2007 și au fost executate până la data pronunțării prezentei - 9 martie 2011 - 3 ani, 5 luni și 21 de zile), în pedeapsa cea mai grea, aceea de 15 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.pen. pe o durată de 5 ani.
în baza și în condițiile art. 71 alin. (2) C.pen. i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.pen., ca pedeapsă accesorie.
în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2)1 lit. a) și alin. (3) C.pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C.pen. și a art. 76 alin. (2) C.pen. și având în vedere dispozitivul deciziei nr. 20/2008 a înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în urma soluționării recursului în interesul legii, a fost condamnat inculpatul K.S.I., la pedeapsa principală de 7 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C.pen. pe o durată de 4 ani, pentru complicitate morală la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie urmată de moartea victimei.
în baza și în condițiile art. 71 alin. (2) C.pen. i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C.pen., ca pedeapsă accesorie.
în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. 21 lit. a) și alin. (3) C.pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C.pen. și a art. 76 alin. (2) C.pen., și având în vedere dispozitivul deciziei nr. 20/2008 a înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în urma soluționării recursului în interesul legii, a fost condamnat inculpatul B.P., la pedeapsa principală de 5 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C.pen. pe o durată de 3 ani, pentru complicitate morală la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie urmată de moartea victimei.
în baza și în condițiile art. 71 alin. (2) C.pen. i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C.pen., ca pedeapsă accesorie.
în baza art. 14 și a art. 346 C.proc.pen. raportate la art. 998 și urm. C.civ. a fost admisă, în parte, acțiunea civilă a părților civile B.S. jr. și N.E., și au fost obligați, inculpații, în solidar, la plata către acestea a următoarelor sume:
- 29,4 lei reprezentând contravaloarea constatării medico-legale, 35,70 lei reprezentând taxa procură judiciară, 275,52 lei reprezentând cheltuieli de transport și 2.000 lei reprezentând cheltuieli de înmormântare, toate cu titlu de daune materiale.
- suma de 21.000 lei cu titlu de daune morale, respectiv câte 10.500 lei fiecăreia dintre cele două părți civile.
A fost admisă acțiunea civilă a părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență Tg-Mureș, și au fost obligați, inculpații, în solidar, să plătească suma de 936,61 lei, cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuieli de spitalizare cu victima B.S.
în temeiul art. 191 alin. (2) C.proc.pen., au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză, în cuantum total de 2.830 lei, din care suma de 2.200 lei provine din faza de urmărire penală, după cum urmează:
- pe inculpatul T.A. la plata sumei de 1.110 lei.
- pe inculpatul K.S.I. la plata sumei de 835 lei.
- pe inculpatul B.P. la plata sumei de 885 lei.
în baza art. 193 alin. (6) C.proc.pen., au fost obligați, cei trei inculpați, în solidar, la plata către părțile civile B.S. jr. și N.E. a sumei totale de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații T.A., B.P., K.S.I. și părțile civile N.E. și B.S..
în motivarea apelului, inculpatul T.A. critică sentința sub aspectul soluției de condamnare, susținând că el a fost inițial ascultat ca martor și nu sunt probe că el ar fi săvârșit fapta. Același inculpat a depus și un memoriu, prin care-și dezvoltă motivele de apel.
Celelalte apeluri nu au fost motivate.
Examinând apelurile promovate, din prisma dispozițiilor art. 372 și art. 378 C.proc.pen., instanța de control judiciar le găsește fondate, pentru următoarele considerente.
Prin sentința penală nr. 133/31.05.2007 pronunțată de Judecătoria Luduș în dosarul nr. 614/251/2006, inculpații B.P. și K.S.I., au fost condamnați la pedepse cu închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu și tentativă la furt calificat, respectiv violare de domiciliu și complicitate la furt calificat.
Această sentință a fost atacată cu apel și cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș.
în cursul judecării apelului, înalta Curte de Casație și Justiție, prin încheierea penală nr. 266/14.02.2008, a admis cererea formulată de petiționara N.E. (parte civilă) și a dispus strămutarea cauzei la Tribunalul Olt.
Această din urmă instanță, prin decizia penală nr. 115/03.06.2008, în baza art. 332 alin. (2) C.proc.pen., a dispus restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș, pentru refacerea urmăririi penale, conform art. 209 alin. (3) C.proc.pen.
Parchetul a refăcut urmărirea penală și a întocmit Rechizitoriul din 25.11.2009, prin care a pus în mișcare acțiunea penală și împotriva inculpatului T.A. și a dispus trimiterea în judecată a celor trei inculpați.
Prin acest rechizitoriu, parchetul din nou a sesizat tot Tribunalul Mureș, instanță care a pronunțat sentința penală nr. 39/09.03.2011, atacată cu prezentele apeluri.
Analizând instituția strămutării, Curtea constată că aceasta, sub aspect procesual, are caracterul unei deplasări de competență teritorială între instanțe de același grad.
Admiterea cererii de strămutare produce efecte in rem și erga omnes, cauza penală fiind strămutată în întregul ei și pentru toate părțile.
Cauza strămutată intră în ciclul normal de judecată la instanțele din circumscripția unde s-a strămutat (Tribunalul Olt), iar Judecătoria Luduș, ca instanță investită inițial cu judecarea cauzei, pierde definitiv competența de a judeca cauza.
Tribunalul Olt a procedat corect restituind dosarul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureș și nu Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, deoarece, pe de o parte, acest parchet era competent sub toate formele să refacă urmărirea penală, iar pe de altă parte, strămutarea dispusă de înalta Curte de Casație și Justiție produce efecte doar în ce privește faza judecății, nu și a urmăririi penale, deoarece art. 55 alin. (1) C.proc.pen. folosește sintagma de strămutare a cauzei „de la instanța competentă la o altă instanță egală în grad”.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș a procedat greșit când a sesizat prin noul rechizitoriu Tribunalul Mureș, deoarece, indiferent ce se întâmplă în cursul urmăririi penale sau al cercetării judecătorești, nici un act procedural sau procesual nu este în măsură să ducă la înlăturarea efectelor strămutării odată dispusă, așadar nici conexarea la dosarul de urmărire penală, în cursul refacerii acesteia, a dosarului privindu-l pe inculpatul T.A., așa cum s-a invocat de către apărătoarea părților civile. Doar înalta Curte de Casație și Justiție are competența ca, prin eventuala admitere a unei noi cereri de strămutare, pentru alte motive, să dispună o nouă strămutare la o a treia instanță.
în lipsa unei noi strămutări dispuse de instanța supremă, cauza rămâne, până la soluționarea definitivă, în competența instanțelor din circumscripția de care aparține Tribunalul Olt, indiferent de ciclurile procesuale pe care le va presupune judecarea cauzei.
în concluzie, odată dispusă strămutarea cauzei la Tribunalul Olt, și după restituirea dosarului la procuror, instanța competentă să judece după trimiterea din nou în judecată ca urmare a refacerii urmăririi penale rămâne tot Tribunalul Olt și nu Tribunalul Mureș, cum greșit a procedat parchetul, sesizând această din urmă instanță.
Pentru aceleași considerente, nu poate fi primită nici apărarea părților civile potrivit căreia sentința ar fi lovită doar de o nulitate relativă legată de competența teritorială căreia i-ar fi asimilată instituția strămutării. Competența teritorială pentru infracțiunile săvârșite în țară este reglementată în art. 30 C.proc.pen., care nu sunt aplicabile instituției strămutării, reglementată în art. 55 C.proc.pen., strămutare care, așa cum am arătat, produce efecte definitive.
Așadar, prin prisma acestor considerente, apelurile declarate de inculpați și părțile civile sunt fondate, motiv pentru care, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C.proc.pen., urmează a fi admise.
Vom desființa integral hotărârea atacată și vom trimite cauza spre rejudecare instanței competente, respectiv Tribunalului Olt.
