RECURS. OMISIUNEA SOLUŢIONĂRII UNUI APEL. NEREZOL- VAREA FONDULUI CAUZEI.
| Comentarii |
|
Omiterea soluţionării apelului declarat de către procuror echivalează cu nerezolvarea fondului cauzei în apel, situaţie care impune rejudecarea cauzei de către instanţa de apel.
Prin sentinţa penală, prima instanţă l-a condamnat pe inculpat pentru ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 1 Cod penal reţinând că, aflându-se sub influenţa băuturilor alcoolice, a condus un autovehicul pe un drum public şi a accidentat mortal un căruţaş.
împotriva acestei sentinţe au declarat apel procurorul şi inculpatul.
Instanţa de apel a respins apelul inculpatului şi a omis să se pronunţe asupra apelului declarat de procuror.
Recursul declarat de procuror pentru motivul de casare prevăzut de art. 385^9 pct. 171 Cod procedură penală este fondat.
Din actele şi lucrările dosarului, Curtea a constatat că instanţa de apel s-a pronunţat numai asupra apelului declarat de inculpat, omiţând soluţionarea apelului declarat de procuror, încălcând astfel dispoziţiile art. 378 Cod procedură penală, privind judecarea apelului.
O atare situaţie echivalează cu nerezolvarea fondului cauzei în apel, situaţie pentru care, potrivit art. 38515 pct. 2 lit. c, Curtea a admis recursul parchetului şi al inculpatului, a casat decizia şi a dispus rejudecarea cauzei de către instanţa de apel, pentru a soluţiona şi apelul parchetului, urmând să aibă în vedere, totodată, şi criticile formulate de inculpat prin recursul său. (Judecator Stan Mustata - sectia I penala CAB)
(Secţia l-a penală, decizia penală nr. 1.318/1999)
