RECURS. PAGUBE NĂSCUTE DUPĂ PRONUNŢAREA HOTĂRÂRII DE CĂTRE PRIMA INSTANŢĂ, CA URMARE A INFLAŢIEI. ACŢIUNE CIVILĂ SEPARATĂ.
| Comentarii |
|
Solicitarea părţii civile ca instanţa de recurs să dispună o reactualizare a despăgubirile la care inculpatul a fost obligat nu reprezintă o critică adusă deciziei recurate şi nu se încadrează în nici unul din cazurile de casare prevăzute de art. 385^9 Cod procedură penală.
Prin sentinţa penală nr. 1.316 din 19.12.1998, pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, în baza art. 182 alin. 1 Cod penal, a fost condamnat inculpatul C.P.O. la 2 ani şi 6 luni închisoare.
Conform art. 81-82 Cod penal, s-a suspendat conditionat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani şi 6 luni.
Conform art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 şi 84 Cod penal, referitoare la revocarea suspendării condiţionate.
Conform art. 14 şi art. 346 Cod procedură penală, s-a admis în parte cererea de despăgubiri formulată de către partea civilă P.M.C., şi a fost obligat inculpatul să plătească 6.140.000 lei, despăgubiri civile către acesta.
Inculpatul a fost obligat să plătească 5.000.000 lei, cu titlu de daune morale către partea civilă P.M.C. şi 359.213 lei, cheltuieli de spitalizare către partea civilă Spitalul Clinic de Oftalmologie.
in baza art. 191 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la 200.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
în seara zilei de 29.04.1996, partea vătămată P.M.C. se afla pe terasă la o masă, împreună cu prietenii săi, martorii N.A. şi V.T., la o masă alăturată aflându-se inculpatul C.P.O., împreună cu fratele său C.E. şi alţi doi prieteni.
Patronul firmei, întrucât era ora închiderii, i-a rugat pe ocupanţii celor două mese să consume ce au comandat. Datorită acestui fapt, între cele două grupuri s-a declanşat un conflict. Conflictul a culminat în momentul în care partea vătămată P.M.C. a fost împins de către inculpatul C.P., şi, aflându-se sub influenţa băuturilor alcoolice, s-a dezechilibrat şi a căzut.
Ca urmare a căderii, părţii vătămate i s-au spart ochelarii de vedere, iar cioburile lentilei i-au afectat şi lezat globul ocular drept.
Fapta inculpatului care a produs integrităţii corporale părţii vătămate o infirmitate posttraumatică şi pierderea vederii, prin afectarea globului ocular drept a acesteia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare coiporală gravă, prevăzută de art. 182 Cod penal.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti şi partea civilă M.C.
Parchetul a criticat sentinţa primei instanţe ca fiind nelegală şi netemeinică sub aspectul aplicării art. 81 Cod penal, având în vedere gradul de pericol social al infracţiunii comise de inculpat, şi antecedentele penale ale acestuia.
Partea civilă apelantă a criticat soluţia primei instanţe sub aspectul laturii penale, în sensul greşitei aplicări a art. 81 Cod penal şi sub aspectul laturii civile, pentru neacordarea daunelor, în valoare de 100.000.000 lei.
Prin decizia penală nr. 1.635 A din 16.11.1998, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - secţia l-a penală au fost respinse apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 şi partea civilă M.C., împotriva sentinţei penale nr. 1.310/19.12.1997, pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, ca nefondate.
Partea civilă a fost obligată la 50.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Examinând legalitatea şi temeinicia soluţiei instanţei de fond, atât din punct de vedere al motivelor de apel, cât şi din oficiu tribunalul a constatat criticile formulate ca fiind nefondate, deoarece la aplicarea dispoziţiilor art. 81 Cod penal, instanţa de fond a avut în vedere prevederile şi condiţiile de aplicare a acestui articol, iar pe latura civilă a cauzei în mod corect prima instantă a reţinut acordarea parţială a despăgubirilor către partea civilă, deoarece nu s-a făcut dovada unor cheltuieli cu caracter periodic, determinate de asigurarea unei medicamentaţii adecvate, pe de o parte, iar în ceea ce priveşte daunele morale, acestea au fost solicitate într-un cuantum exagerat.
împotriva acestei decizii penale a declarat recurs partea civilă P.M.C., pentru nelegalitate şi netemeinicie, atât asupra laturii penale, cât şi a laturii civile, învederând două motive de recurs, şi anume: au fost aplicate nelegal dispoziţiile art. 81 Cod penal, deoarece alin. 3 al acestui articol prevede că suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu poate fi aplicată, printre altele, în cazul infracţiunii de vătămare corporală gravă; prin cel de-al doilea motiv de recurs s-a solicitat reactualizarea sumelor acordate de instanţa de fond cu titlu de despăgubiri civile, potrivit ratei inflaţiei.
Examinând legalitatea şi temeinicia deciziei atacate, în raport de criticile din recurs şi din oficiu, în limita motivelor de casare prevăzute de art. 385^9 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul părţii civile este nefondat, pentru considerentele de mai jos.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că au fost administrate toate probele necesare elucidării elementelor constitutive ale laturilor civilă şi penală, şi s-a reţinut corect starea de fapt, din care rezultă că inculpatul C.P.O. a pricinuit integrităţii corporale a părţii vătămate P.M.C. o vătămare corporală gravă (afectarea globului ocular drept).
Prima instanţă a reţinut că inculpatul a săvârşit această faptă cu intenţie indirectă şi ţinând seama de gradul de pericol social concret, de împrejurările în care s-a comis fapta şi de circumstanţele personale ale inculpatului, a făcut aplicarea art. 81-82 Cod penal.
Aplicarea acestor dispoziţii legale (art. 81-82 Cod penal) s-a făcut în mod corect, întrucât fapta a fost săvârşită la 29.04.1996, dată la care infracţiunea de vătămare corporală gravă nu era exceptată de la aplicarea acestor dispoziţii, în speţă operând dispoziţiile art. 13 Cod penal, respectiv aplicarea legii penale mai favorabile.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, Curtea constată că nici acesta nu este întemeiat, deoarece, potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. 3 Cod procedură penală, persoana vătămată se poate adresa cu acţiune civilă la instanţa civilă, pentru repararea pagubelor care s-au născut după pronunţarea hotărârii penale de prima instanţă.
Deci, pentru pagubele ce s-au născut prin reactualizarea sumei acordate după pronunţarea sentinţei penale, partea civilă urmează să formuleze acţiune la instanţa civilă.
în concluzie, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge recursul părţii civile P.M.C., ca nefondat. (Judecator Antoaneta Nedelcu - sectia I penala CAB)
(Secţia l-a penală, decizia penală nr. 190/1999)
