RECURS. NESOLUŢIONAREA UNUI APEL. CONSECINŢE.
| Comentarii |
|
Nesoluţionarea unui apel echivalează cu nerezolvarea fondului cauzei şi impune trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului la aceeaşi instanţă.
Prin sentinţa penală nr. 630 din 4.05.1998, pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti inculpatul D.V. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea mai multor infracţiuni de furt calificat.
Inculpatul N.R.I. a fost condamnat pentru infracţiuni cocurente, ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 39 alin. 1 Cod penal şi a aplicării unui spor, la pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, pentru săvârşirea mai multor infracţiuni de furt calificat în paguba avutului particular.
Inculpatul N.P. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la furt calificat în dauna avutului particular.
S-a făcut în cauză aplicarea art. 88 Cod penal şi art. 350 Cod procedură penală, art. 357 alin. 2 lit. c Cod procedură penală, art. 14 şi 346 Cod procedură penală, precum şi ale art. 118 lit. d Cod penal.
S-a reţinut, în sarcina inculpaţilor, că în perioada 1993-1994, au săvârşit atât împreună, cât şi separat, o serie de infracţiuni de furt calificat în paguba avutului personal.
împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii N.R.I. şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti.
Inculpatul a criticat sentinţa sub aspectul individualizării pedepsei.
Parchetul a criticat sentinţa sub aspectul neaplicării prescripţiei răspunderii penale pentru prima din faptele imputate inculpatului D.V., minor la data comiterii acesteia.
Tribunalul Bucureşti, prin decizia penală nr. 1.825/A/16.12.1998 a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, a desfiinţat în parte sentinţa şi, în fond, a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului D.V. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 208-209 lit. a, e şi g Cod penal, cu aplicarea art. 99 şi 41 alin. 2 Cod penal (pct. 3 rechizitoriu), constatând prescripţia răspunderii penale.
Celelalte dispoziţii au fost menţinute.
împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul N.R.I., criticând-o pentru nelegalitate, sub aspectul nesoluţionării de către instanţa de apel a apelului său.
Curtea, examinând cauza, în raport de motivul invocat, cât şi din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 385^9 alin. 3 Cod procedură penală, constată că recursul este fondat.
într-adevăr, instanţa de apel, prin decizia sus-menţionată, a omis să examineze şi să soluţioneze şi apelul declarat de inculpat, ceea ce echivalează cu nerezolvarea fondului cauzei.
în consecinţă, în baza art. 38515 alin. 1 pct. 2 lit. c Cod procedură penală, Curtea va admite recursul declarat de inculpat, va casa decizia penală cu privire la omisiunea soluţionării apelului declarat de inculpatul N.R.I. şi va trimite cauza pentru rejudecarea apelului la Tribunalul Bucureşti - secţia l-a penală.
Onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 200.000 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei. (Judecator Antoaneta Nedelcu - sectia I penala CAB)
