RECURS. TERMEN. TARDIVITATE.
| Comentarii |
|
Exercitarea recursului de către inculpat cu încălcarea prevederilor legale referitoare la termen duce la respingerea sa, ca tardiv introdus.
Prin sentinţa penală nr. 1.160/22.10.1999, pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, în baza art. 5 raportat la art. 1 lit. o din Legea nr. 12/ 1990 cu referire la art. 296 Cod penal a fost condamnat inculpatul J.C. la 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vânzare cu lipsă la măsurătoare.
în baza art. 83 Cod penal s-a revocat suspendarea pedepsei aplicate inculpatului prin sentinţa penală nr. 7/6.01.1998, definitivă prin neapelare, la 20.01.1998, de 6 luni închisoare care urmează să execute alături de pedeapsa aplicată, în final, având de executat 1 an închisoare, cu aplicarea art. 71-64 Cod penal.
în baza art. 14 alin. 3 lit. a Cod procedură penală, s-a constatat că prejudiciul, în sumă de 1.600 lei, cauzat părţii vătămate H.M., a fost recuperat.
Conform art. 191 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 200.000 lei, cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond, pe baza probelor administrate a reţinut, în fapt, că la data de 04.04.1998, în jurul orelor 1130, inculpatul J.C. se afla în Piaţa Sudului, în calitate de vânzător la S.C. „F.L.S.-M." S.R.L., oferind spre vânzare cartofi la preţul afişat de 3000 lei/kg.
La taraba inculpatului s-a prezentat numita H.M., care i-a solicitat acestuia
3 kg de cartofi, cântărirea efectuându-se pe un cântar tip „erezie", inculpatul pretinzând şi primind suma de 9.600 lei.
Având îndoieli cu privire la corectitudinea efectuării operaţiunii de cântărire, cumpărătoarea H.M. s-a adresat organelor de poliţie.
în prezenţa acestora şi a inculpatului s-a procedat la recântărirea mărfii, constatându-se o lipsă de 0,500 g, echivalentul sumei de 1.600 lei.
Acelaşi rezultat a fost constatat şi la recântărirea mărfii la aparatul de măsurat al inculpatului.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul, care a susţinut că nu s-a făcut o judicioasă individualizare a pedepsei.
Prin decizia penală nr. 127/A/27.01.1999, Tribunalul Bucureşti - secţia a ll-a penală a admis apelul declarat de inculpat, a desfiinţat sentinţa penală şi pe fond, reţinând dispoziţiile art. 74-76 Cod penal l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 5 raportat la art. 1 lit. o din Legea nr. 12/1990 şi art. 296 Cod penal.
S-a revocat, conform art. 83 Cod penal, suspendarea condiţionată pentru pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 7/06.01.1998 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, dispunându-se ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa de 9 luni închisoare, în condiţiile art. 71 şi 64 Cod penal, cu menţinerea în rest a dispoziţiilor sentinţei apelate.
în considerentele deciziei, instanţa de apel a reţinut că, în raport de buna conduită avută de inculpat înainte de săvârşirea faptei, precum şi de de poziţia sinceră de recunoaştere şi regret prezentată pe parcursul procesului s-a apreciat ca justificată reţinerea dispoziţiilor art. 74 şi 76 Cod penal.
împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul J.C., care a susţinut că, în raport de greutăţile familiale, se impune aplicarea unei pedepse neprivative de libertate.
Instanţa de recurs, verificând recursul în raport de dispoziţiile art. 3856 Cod procedură penală, a constatat că acesta este tardiv declarat.
Conform dispoziţiilor art. 3853 Cod procedură penală, termenul de recurs este de 10 zile, iar potrivit alin. 2 al aceluiaşi text, raportat şi la dispoziţiile art. 363-365 Cod procedură penală, acesta curge de la pronunţare pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau judecată şi de la comunicare pentru partea care a lipsit, atât la judecată, cât şi la pronunţare.
în speţă, din practicaua deciziei recurate a rezultat că la data de 27.01.1999, când apelul s-a judecat în fond, inculpatul a lipsit, situatie în care soluţia s-a comunicat acestuia la data de 01.02.1999.
De altfel, recurentul inculpat a depus comunicarea soluţiei şi în dosarul de recurs, dovadă ataşată la fila 3, şi din care a rezultat că acesta a semnat de primire la 05.02.1999.
Pornind de la această dată, recurentul inculpat avea la dispoziţie un termen de 10 zile, care se împlinea pe data de 16.02.1999, termen care nu a fost respectat, deoarece cererea de recurs a fost primită şi înregistrată la Tribunalul Bucureşti, la data de 25.02.1999, cu mult peste termenul prevăzut de lege.
în consecinţă, Curtea, constatând că recursul este tardiv introdus, l-a respins ca atare, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. a Cod procedură penală, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală. (R.A.P.)
(Secţia a ll-a penală, decizia penală nr. 462/1999)
