RECURS. UCIDERE DIN CULPĂ. LATURA CIVILĂ. MODIFICAREA DESPĂGUBIRILOR.
| Comentarii |
|
Hotărârile prin care, pe latura penală, s-a stabilit definitiv culpa comună a inculpatului şi victimei unui accident rutier, pot fi reformate pe latura civilă în recursul părţii civile, în sensul stabilirii culpei exclusive a inculpatului, şi acesta va fi obligat la plata integrală a despăgubirilor.
în cuantumul despăgubirilor acordate pentru urmările unui accident rutier asupra victimei se include şi contravaloarea bunurilor victimei, distruse în accident.
Prin sentinţa penală nr. 493/9.04.1998, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a condamnat pe inculpat la 2 ani închisoare (pedeapsă graţiată) pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 2 Cod penal, şi l-a obligat către partea civilă, soţia victimei, la despăgubiri în proporţie de Vfe (3.301.330 lei, daune materiale şi 10.000.000 lei, daune morale).
Totodată, a respins pretenţiile părţii civile referitoare la costul reparării motocicletei victimei, distrusă în accident, cu motivarea că aceste cheltuieli sunt voluptuarii.
Cu privire la dinamica accidentului, instanţa a reţinut că acesta s-a produs din culpă comună, inculpatul circulând cu o parte a autoturismului peste axa şoselei, pe contrasens, dar şi victima a fost în culpă, circulând cu motocicleta pe axul străzii.
Prin decizia penală nr. 1.845/18.12.1998, Tribunalul Bucureşti - secţia l-a penală, a respins apelul părţii civile, stabilind că inculpatul şi victima au culpă comună în producerea accidentului, în proporţie egală, iar pretenţiile privind deteriorarea motocicletei nu se justifică, inculpatul nefiind trimis în judecată
pentru infracţiunea de distrugere şi, totodată, cheltuielile respective sunt voluptuarii.
împotriva acestei decizii a declarat recurs partea civilă, susţinând că instanţele au comis o eroare gravă de fapt în aprecierea culpei inculpatului în producerea accidentului de circulaţie mortal, care este exclusivă, astfel că, fără temei, au fost reduse cu 1/2 despăgubirile acordate.
Totodată, nejustificat inculpatul nu a fost obligat şi la despăgubirile privind deteriorarea motocicletei victimei, în raport de devizul estimativ depus la dosar.
Curtea a considerat că recursul este fondat pe motivul de casare prevăzut de art. 385^9 pct. 18 Cod procedură penală.
Astfel, în declaraţiile de la urmărirea penală şi în instanţă, inculpatul a recunoscut că a circulat cu autoturismul pe contrasens şi pe porţiunea în curbă a străzii (a „tăiat" curba) şi, datorită timpului scurt şi neatenţiei în observarea victimei, a produs coliziunea cu motocicleta condusă de aceasta, cu consecinţa accidentării mortale a victimei. Totodată, a declarat că este de acord să o despăgubească pe partea civilă, dar apreciază suma pretinsă drept exagerată (100.000.000 lei, daune morale şi 18.000.000 lei, cheltuieli de înmormântare).
Declaraţiile de recunoaştere a culpei exclusive, din partea inculpatului, se coroborează cu procesul-verbal de cercetare a locului accidentului şi schiţa anexă, precum şi rapoartele a două expertize tehnice, din care rezultă pătrunderea autoturismului condus de inculpat în curbă, pe contrasens, şi coliziunea cu motocicleta, pe sensul de deplasare al acesteia, la o depărtare de 1,3-1,5 metri de axul străzii.
Pe de altă parte, inculpatului i s-au recoltat probe biologice, la 3 ore după accident, stabilindu-se o îmbibaţie alcoolică de 0,55 gr %», şi că în momentul producerii accidentului ar fi putut avea o alcoolemie cuprinsă între 0,90 -1,10 gr%o.
Prin urmare, instanţele aveau suficiente elemente probatorii să reţină culpa exclusivă a inculpatului şi să-l oblige la pata integrală a despăgubirilor, în cuantumurile dovedite şi menţionate în cuprinsul sentinţei instanţei de fond, respectiv de 6.602.660 lei, daune materiale şi 20.000.000 lei, daune morale.
La despăgubirile materiale, însă, se adaugă şi costul reparaţiei motocicletei victimei, bun distrus în accident (8.397.000 lei, potrivit devizului estimativ) şi care reprezintă o pagubă efectiv produsă - şi nu voluptuarie, cum reţin instanţele şi este în raport de cauzalitate, derivând din infracţiunea de ucidere din culpă. Totodată, în raport de aceste elemente, pentru obligarea inculpatului nu este necesar ca acesta să fie trimis în judecată pentru o infracţiune de distrugere (din culpă), cum a pretins instanţa de apel.
Curtea a admis recursul părţii civile, a casat decizia tribunalului, iar sentinţa fondului numai cu privire la soluţionarea laturii civile privind pe partea civilă recurentă.
Totodată, a constatat culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului si l-a obligat către recurentă la despăgubirile integrale (dovedite), respectiv daune materiale 14.999.660 lei (incluzând şi costul reparaţiei motocicletei) şi 20.000.000 lei, daune morale. (Judecator Despina Mihai - sectia I penala CAB)
(Secţia l-a penală, decizia penală nr. 420/1999)
