Restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale. Cazuri

În mod greşit prima instanţă a dispus restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, pe motiv că lipseşte sesizarea organelor de urmărire penală, din moment ce procesele verbale de autosesizare existau la dosarul cauzei.

Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 789 din 7 decembrie 2011

Prin sentința penală nr. 75/20.05.2011 a Tribunalului Mureș, pronunțată în dosarul nr. 168/102/2010, în baza art. 332 alin. (2) C.proc.pen., a fost restituită cauza procurorului, respectiv Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Tg. Mureș, în vederea refaceri urmăriri penale.

în baza art. 192 alin. (3) C.proc.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în cauză au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a hotărî în acest sens instanța de fond a avut în vedere următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Tg. Mureș, din data de 20 ianuarie 2010, emis în dosarul nr. 22/d/P/2007, s-a dispus:

I. Punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului Ș.I., zis „P.”, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de:

- art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000;

- art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen.;

- art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen.

în actul de inculpare s-a arătat în esență, faptul că inculpatul în datele de 28 iunie 2004 și 18 mai 2006, cu ocazia unor percheziții corporale efectuate asupra sa, organele de poliție au găsit asupra sa droguri de risc pentru consum propriu.

Cu ocazia audierii în calitate de învinuit al numitului M.J. acesta a recunoscut relația lui cu inculpatul și, astfel, și implicarea lui în vânzarea de droguri, în special canabis, aceste susțineri fiind confirmate și de martora B.A.

De asemenea, s-a reținut în sarcina inculpatului, că acesta în perioada 2004-2005, în mod repetat (4 acte materiale), a procurat, oferit și vândut droguri de risc.

Se mai arată că în data de 2 octombrie 2006 inculpatul i-a oferit colaboratorului sub acoperire „Attila” o pastilă în formă de inimă de culoare roz, afirmativ Ecstasy.

Cu ocazia desfășurării cercetării judecătorești, prin cererea depusă la dosar, inculpatul, prin apărător ales, a solicitat restituirea cauzei la parchet în vederea refacerii urmăririi penale și a actului de sesizare invocând lipsa actului de sesizare al instanței.

Analizând cererea de restituire a cauzei la parchet în vederea refacerii urmăririi penale, instanța a reținut următoarele:

Potrivit art. 221 C.proc.pen., organul de urmărire penală este sesizat prin plângere sau denunț, sau se sesizează din oficiu când află pe orice altă cale că s-a săvârșit o infracțiune. în cazul în care organele de urmărire penală se sesizează din oficiu, încheie un proces-verbal în acest sens.

în prezenta cauză, instanța a constatat că nu era nici unul din modurile de sesizare enumerate limitativ de art. 221 C.proc.pen.

în mod evident, sesizarea nu s-a făcut prin plângere sau denunț, neexistând asemenea acte la dosarul cauzei.

în rechizitoriu, procurorul a făcut afirmații generale și totul neclare (aparent chiar și contradictorii) cu privire la modul de sesizare, fiind menționate două dosare în care a apărut și inculpatul Ș.I.

Astfel, s-a arătat că acesta „a intrat în atenția organelor de urmărire penală pentru fapte ce intră sub incidența Legii nr. 143/2000, privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri”, fiind în anturajul numitului M.D.

Din această parte a expunerii nu a rezultat cu claritate ce calitate avea Ș.I. în acel dosar, dacă s-au făcut cercetări și față de el și cum s-au finalizat acestea (trimitere în judecată, neîncepere, scoatere de sub urmărire penală, disjungere, etc.), menționându-se doar că M.D. a fost trimis în judecată, iar Ș.I. a declarat că este doar consumator de droguri.

în continuare, s-a arătat că în perioada 2004-2005, B.C.C.O. Mureș „se sesizează din oficiu sau este sesizată” cu privire la fapte relative la traficul și consumul ilicit de droguri, pe raza județului Mureș, fapte în care era implicat și Ș.I. singur, sau împreună cu alte persoane.

S-a remarcat, din nou, generalitatea și neclaritatea expunerii, fiind imposibil a înțelege din rechizitoriu, cum a avut loc, în concret, sesizarea organelor de urmărire penală. („se sesizează din oficiu sau este sesizată”?!)

Ceea ce s-a putut deduce era că, inițial, au fost formate dosare distincte care ulterior au fost reunite, formându-se un singur dosar (nu se indică numărul acestuia sau numărul dosarelor reunite), în care prin ordonanța procurorului din 28 septembrie 2007, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea prevederilor art. 181 față de unele persoane implicate și disjungerea cauzei față de învinuitul Ș.I., pe considerentul unei mai bune înfăptuiri a justiției.

De asemenea, în partea introductivă a rechizitoriului s-a precizat că la data de 28 iunie 2004, învinuitul Ș.I. a fost reținut de organele de poliție pentru „alte acuze”, iar cu ocazia introducerii în arestul IPJ Mureș, la percheziția corporală, a fost găsită asupra sa, în buzunarul pantalonului, o biluță, respectiv o folie de staniol care conținea fragmente vegetale de culoare verde-gălbui, în urma analizei de specialitate stabilindu-se că e vorba de canabis.

Acestea au fost singurele precizări în legătură cu modul de sesizare al organelor de urmărire penală.

Se reține că la dosarul cauzei nu exista o plângere sau un document în legătură cu faptele imputate inculpatului Ș.I. și care făceau obiectul prezentei cauze, ceea ce a condus, prin excludere, la concluzia că, sesizarea organelor de urmărire penală s-a făcut din oficiu.

Conform dispozițiilor art. 221 C.proc.pen., citat mai sus, în situația în care organul de urmărire penală se sesizează din oficiu, se încheie un proces-verbal în acest sens, rolul acestui proces fiind tocmai de a consemna manifestarea de voință și de a descrie faptele, respectiv infracțiunile despre săvârșirea cărora a luat la cunoștință organul de urmărire penală.

Existența acestei sesizări din oficiu, respectiv a procesului-verbal în care se materializează această manifestare de voință reprezintă condiția sine qua non, pentru începerea urmăririi penale, astfel cum rezultă din prevederile art. 228 alin. (1) C.proc.pen.: „Organul de urmărire penală sesizat în vreunul din modurile prevăzute în art. 221, dispune prin rezoluție începerea urmăririi penale…”.

în prezentul dosar însă, un astfel de proces-verbal de sesizare din oficiu nu există. Deși instanța a acordat mai multe termene (încheierea de ședință din 21 februarie 2011, încheierea de ședință din 21 martie 2011) pentru ca acest act să fie depus la dosarul cauzei plecând de la ipoteza că ar exista în materialitatea lui, fiind eventual depus la dosarul de casă sau în alt dosar disjuns, acest lucru nu a fost posibil.

în urma solicitărilor instanței, procurorul de ședință a precizat că, în opinia parchetului procesul-verbal aflat la fila 34 dosar urmărire penală, încheiat la data de 28 aprilie 2004 de către lucrătorii din cadrul Arestului IPJ Mureș, cu ocazia introducerii inculpatului Ș.I. în arest, ocazie cu care la percheziția corporală s-a constatat că acesta deține asupra lui o folie de staniol cu o cantitate mică de canabis, constituie procesul-verbal de sesizare din oficiu.

Această susținere nu a fost primită, deoarece:

1.) art. 221 C.proc.pen. se referă la sesizarea „organului de urmărire penală”.

2.) art. 201, a cărui denumire marginală este „Organele de urmărire penală” arată în concret care sunt acestea, făcând referire la procurori și organele de cercetare penală (art. 201 alin. (1) „Urmărirea penală se efectuează de către procurori și de către organele de cercetare penală”).

în mod evident, procesul-verbal la care făcea referire parchetul nu era întocmit și semnat de procuror.

Singura variantă posibilă, pentru ca acest proces-verbal să poată fi asimilat unui proces-verbal de sesizare din oficiu ar fi fost ca el să fie întocmit și, respectiv semnat, de organele de cercetare penală.

Potrivit dispozițiilor art. 201 alin. (2) C.proc.pen., organele de cercetare penală sunt organele de cercetare le poliției judiciare, desemnarea acestora fiind reglementat în alin. (3) și organele de cercetare specială.

Nefiind vorba în mod evident de organe de cercetare specială (instituție reglementată în mod distinct de art. 208 C.proc.pen.), instanța a făcut demersuri pentru a afla dacă persoanele care au întocmit și semnat procesul-verbal, făceau sau nu parte la data întocmirii acestuia din organele de cercetare penală ale poliției judiciare, astfel cum sunt acestea reglementate de art. 201 alin. (2), (3) și art. 207 C.proc.pen.

în răspunsul primit s-s arătat că la data de 28 iunie 2004, agentul șef de poliție Z.C. și agentul șef de poliție C.E. nu făceau parte din structurile poliției judiciare.

în lumina celor mai sus arătate procesul-verbal indicat de parchet nu poate constitui un proces-verbal de sesizare din oficiu și nu poate fi asimilat unui astfel de act.

în condițiile în care organul de urmărire penală nu era legal sesizat și urmărirea penală nu era legal începută, nici instanța de judecată nu putea fi legal sesizată.

S-a apreciat că lipsa de sesizare prevăzut de lege atrage lipsirea de valabilitate a rezoluției de începere a urmăririi penale (nulitate relativă) și, față de prevederile art. 263 alin. (1), nulitatea absolută a rechizitoriului, situație în care unicul remediu procesual era restituirea cauzei la procuror, în temeiul art. 332 alin. (2) C.pen. (nerespectarea dispozițiilor privind sesizarea instanței), pentru refacerea urmăririi penale. (în acest sens s-a pronunțat și înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 219/07.04.2008, completul de 9 judecători).

împotriva sentinței instanței de fond a declarat în termen legal recurs Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Mureș, care a solicitat, în esență, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei primei instanțe pentru continuarea judecării.

Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, pe baza materialului și lucrărilor din dosarul cauzei, conform art. 385 14 C.proc.pen. se rețin următoarele:

Instanța de fond în mod greșit a considerat că de la dosarul cauzei lipsește sesizarea organului de urmărire penală.

Astfel, din analiza dosarului nr. 168/102/2010 a Tribunalul Mureș rezultă că prin rechizitoriul din 20.01.2010 a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Mureș inculpatul Ș.I. a fost trimis în judecată pentru comiterea a trei infracțiuni concurente prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. și de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Din verificarea dosarului rezultă că inculpatul Ș.I. a fost reținut în dosarul nr. 69/P/2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureș la data de 28.06.2004. Cu ocazia introducerii în arestul IPJ Mureș și în urma percheziției efectuate de către lucrătorii de poliție asupra inculpatului au fost găsite fragmente de culoare verde-oliv care în urma verificărilor s-a constatat ca făcând parte din categoria drogurilor de risc.

Cu acea ocazie s-a încheiat un proces-verbal, fila 34 dosar urmărire penală, 2 două rapoarte întocmite de lucrători ai serviciului din cadrul arestului IPJ Mureș, din care rezultă că au fost găsite fragmente vegetale de culoare verde-gălbui asupra inculpatului, inculpatul afirmând atunci că sunt fragmente de cânepă.

în opinia Curții, procesul-verbal de constatare, aflat la fila 34 dosar de urmărire penală, din care rezultă că a fost găsit asupra inculpatului un praf de culoare galben-verzuie, ce a fost pus într-un plic și sigilat poate fi considerat ca modalitate de sesizare, în sensul că s-a comis o infracțiune.

Potrivit art. 221 C.proc.pen. organul de urmărire penală poate fi sesizat prin plângere sau denunț sau se sesizează din oficiu când află pe orice cale că s-a comis o infracțiune.

în cazul de față s-a aflat despre faptul că inculpatul avea canabisul asupra sa atunci când s-a făcut percheziția corporală și s-a întocmit proces-verbal în acest sens.

Așa cum s-a arătat mai sus, în opinia Curții, acel proces-verbal întocmit echivalează cu sesizarea organelor de urmărire penală, în cauză putând fi vorba chiar și de un denunț, făcut în condițiile art. 223 C.proc.pen., ce are la bază procesul-verbal întocmit la data de 28.06.2004.

Verificând dosarul se constată că la dosarul de urmărire penală există procesul-verbal din 20.05.2006 care confirmă sesizarea cu privire la fapta din 18.05.2006, faptă constatată de asemenea printr-un proces-verbal.

Prin urmare, instanța de fond greșit a considerat că se impune restituirea dosarului la Parchet în vederea refacerii urmăririi penale, astfel că recursul Parchetului va fi admis, se va casa integral sentința atacată și se va trimite cauza la instanța de fond în vederea continuării cercetării judecătorești.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale. Cazuri