Soluţionarea acţiunii civile în cazul în care acţiunea penală are ca obiect o infracţiune de tăinuire
| Comentarii |
|
Infracţiunea de tăinuire este una de sine-stătătoare şi nu o formă de participaţie la infracţiunea din care provine bunul tăinuit. Două consecinţe rezultă de aici: în primul rând, tăinuitorului nu îi poate fi impus prejudiciul cauzat prin săvârşirea faptei din care provine bunul tăinuit, ci el este ţinut să îndestuleze victima acestei din urmă fapte până la concurenţa valorii obţinute din tăinuirea bunului. În al doilea rând, tăinuitorul nu este ţinut să răspundă în solidar cu autorul infracţiunii din care provine bunul tăinuit, ci răspunde singur în limita beneficiului dobândit prin tăinuirea bunului.
Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 846 din 23 decembrie 2011
Prin sentința penală nr. 541/17.05.2011, Judecătoria Tg.-Mureș, între altele:
- în temeiul art. 345 alin. (2) C.proc.pen., raportat la art. 221 alin. (1) C.pen., cu aplicarea art. 3201alin. (7) C.proc.pen., a art. 74 alin. (1) lit. a) C.pen. si a art. 76 alin. (1) lit. e) teza a II-a C.pen., l-a condamnat pe inculpatul V.M., la pedeapsa de 500 lei amenda penala pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire.
- în temeiul art. 88 alin. (1) C.pen., a dedus din pedeapsa amenzii penale aplicata inculpatului V.M. perioada reținerii de 24 de ore din 31.03.2010 si a înlăturat suma de 100 lei din amenda penala de 500 lei aplicata acestuia.
- în baza art. 346 alin. (1) C.proc.pen., raportat la art. 14 alin. (3) lit. b) C.proc.pen., raportat la art. 998 C.civ., coroborat cu art. 1003 C.civ., a admis in parte acțiunea civila formulata de partea civila P.O.G. si i-a obligat in solidar pe inculpații R.I.R. si V.M. sa achite părții civile P.O.G. suma de 10.000 lei, reprezentând despăgubiri civile.
- în temeiul art. 191 alin. (2) C.proc.pen., l-a obligat pe inculpatul V.M. să suporte o parte din cheltuielile judiciare avansate de stat în cauză, în sumă de 690 lei.
în motivarea acestei hotărâri, prima instanță a reținut că in data de 24 martie 2010, după o înțelegere prealabila inculpatul R.I.R. a pătruns împreuna cu numitul V.R. prin spargerea unui geam si escaladarea ferestrei in incinta Bisericii Ortodoxe din …….. de unde au sustras in scopul însușirii pe nedrept cele 2 clopote din turn, confecționate din aliaj cupru-zinc si in greutate de aproximativ 30 si 50 kg, pe care le-au vândut coinculpatului V.M. contra sumei de 270 lei, care le-a cumpărat cunoscând ca sunt furate, după care le-a vândut in data de 25.03.2010 la centrul de colectare a fierului vechi aparținând SC GE NIK SRL din Târnava, jud. Sibiu, contra sumei de 710 lei.
In drept, fapta inculpatului V.M. care cu intenție a cumpărat de la R.I.R - autorul infracțiunii de furt calificat si V.R. contra sumei de 270 lei 2 clopote din turnul Bisericii Ortodoxe din com. Ogra, sat Giulus jud. Mureș confecționate din aliaj cupru-zinc si in greutate de aproximativ 30 si 50 kg cunoscând ca sunt furate, pe care le-a vândut in data de 25 martie 2010 la centrul de colectare a fierului vechi aparținând SC GE NIK SRL din Târnava, jud. Sibiu, contra sumei de 710 lei întrunește atât pe latura obiectiva, cat si pe latura subiectiva elementele constitutive ale infracțiunii de tăinuire, prevăzută si pedepsita de art. 221 alin. (1) C.pen., in forma „dobândirii”.
In ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului V.M., instanța a ținut seama de dispozițiile părții generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsa fixate pentru infracțiunea in chestiune in partea speciala a acestuia, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului si de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
In ce privește împrejurările ce atenuează răspunderea penala a inculpatului V.M., instanța a reținut in temeiul art. 74 alin. (1) lit. a) C.pen., circumstanța atenuanta reprezentata de conduita buna a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii, care nu este cunoscut cu antecedente penale.
In ce privește latura civila a cauzei, instanța a constatat îndeplinite elementele angajării răspunderii civile delictuale a inculpatului V.M. în solidar cu autorul infracțiunii de furt calificat, obligându-i pe cei doi să achite părții civile suma de 10.000 lei cu titlu de daune materiale.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul care contestă temeinicia hotărârii Judecătoriei Tg.-Mureș de obligare a lui, în solidar cu R.I.R. să plătească părții civile P.O.G. Giuluș suma de 10.000 lei, cu titlu de daune materiale. Susține că, în raport cu natura infracțiunii deduse judecății, dar și cu împrejurarea că prejudiciul pretins de partea civilă nu a fost dovedit, nu există nicio justificare temeinică a obligării lui la plata sumei menționate.
Analizând recursul pendinte, prin prisma materialului dosarului nr. 7012/320/2010 al Judecătoriei Tg.-Mureș, a motivelor, susținerilor și concluziilor recurentului și ale reprezentantului Ministerului Public, precum și din oficiu, în limitele efectelor devolutiv și neagravării situației în propria cale de atac, se rețin următoarele:
în ceea ce privește modalitatea de rezolvare a acțiunii penale și a acțiunii civile exercitate în procesul penal împotriva inculpatului V.M., hotărârea în discuție este la adăpost de critici. De altfel, aspectele ținând de soluționarea acțiunii penale deduse judecății nici nu au fost contestate de vreunul dintre participanții la procesul penal.
Astfel, argumentele prezentate Judecătoria Tg. Mureș în motivarea rezolvării la care s-a oprit prin sentința penală nr. 541/17.05.2011 sunt pertinente și nu suportă, în principiu, corecturi ori adăugări din partea instanței de recurs. Prin urmare, în lipsa vreunui motiv, pe care să-l reținem din oficiu, de anulare a hotărârii atacate, recursul promovat de d-l V.M. este nefondat, așa încât, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C.proc.pen., vom dispune respingerea căii ordinare de atac declarate.
Referitor la motivul de recurs invocat de inculpat, subliniem că, într-adevăr, infracțiunea de tăinuire este una de sine-stătătoare și nu o formă de participație la infracțiunea din care provine bunul tăinuit, în speță furt calificat. Două consecințe rezultă de aici: în primul rând, tăinuitorului nu îi poate fi impus prejudiciul cauzat prin săvârșirea faptei din care provine bunul tăinuit, ci el este ținut să îndestuleze victima acestei din urmă fapte până la concurența valorii obținute din tăinuirea bunului. în al doilea rând, tăinuitorul nu este ținut să răspundă în solidar cu autorul infracțiunii din care provine bunul tăinuit, ci răspunde singur în limita beneficiului dobândit prin tăinuirea bunului.
Dincolo de aceste idei, nu trebuie omis că acțiunea civilă este totuși guvernată și în procesul penal de regula disponibilității. Or, în prezenta cauză, interpelat în primă instanță la termenul din 21 aprilie 2011, în deplină cunoștință de cauză, inculpatul V.M. a evaluat paguba încercată de partea civilă la suma de 10.000 lei, fiind de acord să plătească această câtime. în aceste condiții, față de achiesarea necondiționată a inculpatului la partea de 10.000 lei din pretențiile formulate de partea civilă și întrucât o asemenea plată nu este interzisă de lege și nici imorală, văzând și soluția de condamnare la care s-a oprit instanța de prim grad, în mod corect aceasta l-a obligat pe inculpatul V.M. la plata în favoarea părții civile a sumei de 10.000 lei. în plus, solidaritatea stabilită de prima instanță în sarcina inculpatului Varga Vasile și a d-lui R.I.R. profită primului, neputând fi înlăturată în recursul promovat doar de acesta, deoarece unei asemenea măsuri i se opune principiul neagravării situației în propria cale de atac.
