Procedura simplificată. Ordinea de aplicare a dispoziţiilor vizând reducerea pedepsei
| Comentarii |
|
În ipoteza în care un minor săvârşeşte o tentativă şi în faţa instanţei uzează de procedura simplificată prevăzută de art. 3201 C.proc.pen., iar instanţa alege să-i aplice acestuia o pedeapsă, la stabilirea pedepsei se vor urma trei etape. Mai întâi, se dă eficienţă art. 3201 C.proc.pen. şi limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracţiunea consumată se reduc cu o treime, în cazul pedepsei închisorii, şi cu o pătrime, în cazul pedepsei amenzii. Aceasta, deoarece art. 3201 alin. (7) C.proc.pen. se referă la limitele de „pedeapsă prevăzute de lege”, iar, potrivit art. 1411 C.pen., „prin pedeapsă prevăzută de lege se înţelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârşită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei”, or minoritatea şi tentativa sunt, potrivit legii, cauze de atenuare a pedepsei. Apoi, se face aplicarea dispoziţiilor privitoare la minoritate, întrucât, pentru această stare este instituit un regim sancţionator special. În acest sens, limitele de pedeapsă reduse cu o treime sau, după caz, cu o pătrime, se înjumătăţesc. În sfârşit, deoarece tentativa este sancţionată în dreptul pozitiv după teoria diversificării pedepselor, se vor aplica prevederile art. 21 C.pen., limitele de pedeapsă reduse după parcurgerea primilor doi paşi urmând să fie înjumătăţite. Dacă, în cauză sunt reţinute şi circumstanţe atenuante legale sau judiciare, reducerea sau schimbarea pedepsei impusă de art. 76 C.pen. se raportează la limita minimă obţinută după ce a fost urmată ordinea celor trei etape descrise mai sus.
Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 87 din 13 decembrie 2011
Prin sentința penală nr. 140/24.10.2011, Tribunalul Mureș:
- în baza dispozițiilor art. 345 alin. (2) C.proc.pen., l-a condamnat pe inculpatul Z.J. la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la viol prevăzută și pedepsită de art. 20 C.pen. raportat la art. 197 alin. (1), alin. (3) teza I C.pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 99 și următoarele C.pen., cu reținerea dispozițiilor art. 74 C.pen. raportat la art. 76 lit. d) C.pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 3201 C.proc.pen.
- i-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C.pen.
- a dispus, conform prevederilor art. 1101 alin. (1) C.pen. și art. 863 C.pen., suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, pe durata termenului de încercare de 1 ani și 4 luni (din care 10 luni reprezintă pedeapsa și 6 luni termen fixat de instanță) și conform prevederilor art. 1101 alin. (2) C.pen., raportat la art. 103 C.pen., atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen., privind condițiile și consecințele revocării suspendării executării pedepsei.
- în baza dispozițiilor art. 1101alin. (1), (3) C.pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, dar până la împlinirea vârstei de 18 ani, iar în baza dispozițiilor art. 863alin. (1), (3) C.pen., după împlinirea vârstei de 18 ani (dacă este cazul) și pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) - să se prezinte la Serviciul de Probațiune - instituție căreia i se încredințează supravegherea - la datele fixate conform programului de supraveghere ce va fi stabilit de această instituție;
b) - să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d )- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;
e) - să nu intre în legătură cu partea vătămată K.K.;
f) - să presteze o activitate neremunerată, în cadrul Primăriei com. Voivodeni, cu o durată totală de 50 de ore, maxim 3 ore pe zi, după programul de școală, în zilele nelucrătoare și în vacanțe.
- în baza dispozițiilor art. 71 alin. (5) C.pen., a dispus suspendarea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C.pen., pe durata termenului de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
- în baza dispozițiilor art. 1101 alin. (3) C.pen., a atras atenția inculpatului că, în caz de sustragere de la îndeplinire a obligațiilor ori de neîndeplinire a măsurilor de supraveghere dispuse sau a obligațiilor care îi revin, se va dispune revocarea suspendării și executarea în întregime a pedepsei.
- a admis în parte, conform prevederilor art. 17 C.proc.pen. și art. 346 alin. (1) C.proc.pen., acțiunea civilă exercitată de partea vătămată K.K. - prin reprezentantul său legal D.I. și susținută și din oficiu de reprezentantul Ministerului Public, pentru victima minoră K.K. și l-a obligat pe inculpat în solidar cu părțile responsabile civilmente Z.J. senior și Z.I. să îi plătească acesteia suma de 400 lei daune materiale și 1.000 lei daune morale; respingând restul pretențiilor civile.
- l-a obligat pe inculpat, în solidar cu părțile responsabile civilmente, să suporte cheltuielile judiciare avansate de stat în cauză, în sumă de 800 lei.
Pentru pronunțarea acestei hotărâri, prima instanță a reținut, în esență, că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureș, inculpatul Z.J. a fost trimis în judecată, în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de viol prevăzută și pedepsită de art. 20 C.pen. raportat la art. 197 alin. (1), alin. (3) teza I C.pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C.pen.
în urma probatoriului administrat în cauză, procurorul a reținut că la data de 6 aprilie 2011, minora K.K. se afla singură în locuința părinților săi, la un moment dat a intrat în casă inculpatul (nepotul tatălui vitreg al părții vătămate), care, fără a-i spune ceva, s-a repezit la aceasta și a împins-o în pat, după care și-a dat jos pantalonii, cerându-i minorei să se dezbrace și ea. Aceasta a refuzat, motiv pentru care inculpatul i-a tras jos pantalonii, după care și pantalonii și chiloții până la genunchi, deși minora a opus rezistență, zbătându-se. După aceasta, inculpatul s-a urcat peste ea și a simțit ceva în zona intimă, însă nu a văzut ce făcea inculpatul, nesimțind nici un corp străin în vagin. La scurt timp, în locuință a intrat martorul Z. F., tatăl vitreg al minorei, iar inculpatul s-a speriat, a sărit de pe partea vătămată și s-a așezat pe pat, în spatele acesteia. Inculpatul i-a spus martorului că-i pare rău de cele întâmplate și că minora nu are nici o vină și că poate să-l pedepsească pentru ce a făcut.
Martorul nu l-a amenințat și nici nu l-a lovit pe inculpat, permițându-i să părăsească locuința sa, după care a plecat la mama minorei, respectiv martora D.I., pentru a-i povesti ce s-a întâmplat, respectiv că i-a surprins pe cei doi dezbrăcați în pat. Partea vătămată i-a relatat mamei sale ce s-a întâmplat, spunându-i inițial că inculpatul ar fi întreținut raporturi sexuale cu ea, revenind ulterior și arătând că nu a întreținut relații sexuale, ci doar i-a băgat penisul între picioare.
Din concluziile formulate de către specialiștii din cadrul I.M.L. Târgu Mureș la data de 7 aprilie 2011, în urma examinării medico-legale a minorei K.K., a reieșit că aceasta nu prezintă leziuni traumatice și nu necesită zile de îngrijiri medicale, fiind virgină. De asemenea, nu s-au constatat modificări specifice unei agresiuni sexuale la examenul regiunii anale și nu s-a recoltat secreție vaginală în vederea evidențierii spermatozoizilor.
Fiind audiat în prezența apărătorului desemnat din oficiu și a părintelui său, inculpatul minor Z.J. a recunoscut că a încercat să întrețină raporturi sexuale normale cu partea vătămată, însă s-a răzgândit, dându-și seama că are o vârstă prea mică. A mai reieșit că înainte cu o zi de acest incident, i-a propus părții vătămate să întrețină raporturi sexuale cu el, profitând de faptul că părinții acestei vor lipsi de la domiciliu. în privința celor întâmplate la data de 6 aprilie 2011, a arătat că s-a deplasat la locuința părții vătămate (situată în același corp de imobil și având curte comună) și cunoscând faptul că părinții minorei sunt plecați, iar aceasta se află singură în cameră, i-ar fi propus părții vătămate să întrețină raporturi sexuale cu el, iar aceasta ar fi fost de acord cu propunerea făcută, după care cei doi s-au dezbrăcat de bunăvoie complet și s-au așezat pe pat, însă după începerea actelor preparatorii, inculpatul s-ar fi răzgândit și nu ar mai fi dorit să întrețină relații sexuale cu minora, moment în care în locuință a intrat martorul Z.F., care i-a surprins pe cei doi dezbrăcați în pat. Inculpatul s-a speriat de acesta și de ce i s-ar fi putut întâmpla, s-a îmbrăcat rapid și a fugit din locuință. A mai declarat că nu a constrâns-o prin folosirea de amenințări sau violențe pe minoră pentru a întreține raporturi sexuale.
Inculpatul minor a fost examinat medico-legal de medicii specialiști psihiatri, iar din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 1488/13.05.2011 a reieșit că acesta nu prezintă afecțiuni de natură psihiatrică, având atât în prezent, cât și la data comiterii faptei, discernământul păstrat.
Inculpatul Z.J. a arătat în fața instanței de judecată că înțelege să se prevaleze de dispozițiile art. 3201 C.proc.pen., în sensul recunoașterii faptei sale așa cum a fost ea descrisă în rechizitoriul care i s-a prezentat pe scurt, declarând că dorește să fie judecat pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, că nu solicită ale probe și că este și de acord cu pretențiile civile - daunele materiale ale părții civile.
Procedura recunoașterii vinovăției de care s-a prevalat inculpatul este admisibilă, în prezenta speță, raportat la acuza adusă inculpatului prin rechizitoriu.
Starea de fapt mai sus descrisă este confirmată cu următoarele mijloace de probă: - procesul-verbal de consemnare a plângerii penale; - declarația olografă a părții vătămate K.K.; - declarație olografă a martorei D.I.; - declarația dată de partea vătămată; - declarație olografă făptuitor; - declarația dată de învinuit; - concluzii provizorii; - raportul medico-legal de constatare; - raportul de expertiză medico-legală psihiatrică a inculpatului; - declarațiile de martori; - procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală, precum și cu raportul de evaluare a inculpatul întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mureș în faza de judecată.
în acest context, prima instanță a apreciat că din concluziile actelor științifice coroborate cu materialul probator administrat pe parcursul desfășurării procesului penal, vinovăția inculpatului, în privința săvârșirii infracțiunii de tentativă la viol prevăzută și pedepsită de art. 20 C.pen. raportat la art. 197 alin. (1), alin. (3) teza I C.pen., sub aspectul comiterii cărora a fost deferit justiției, este pe deplin dovedită și, de altfel, acuzatul a recunoscut comiterea faptei.
Așadar, în raport cu afirmațiile constante ale inculpatului și ale părții vătămate, ale martorilor, dar și cu modalitatea concretă de exercitare a agresiunii sexuale asupra victimei și cu zona vizată și lezată, instanța a concluzionat că în drept, fapta inculpatului Z.J. de a încerca să întrețină raporturi sexuale cu partea vătămată K.K., în vârstă de 11 ani, împotriva voinței ei, minora opunându-i rezistență și zbătându-se, precum și profitând de vârsta acesteia și de imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-și exprima voința, imposibilitate evidențiată de vârsta și lipsa de dezvoltare intelectuală a acesteia, consumarea actului sexuale fiind întreruptă de apariția în locuință a martorului Z.F., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la viol, faptă prevăzută și pedepsită de art. 20 C.pen. raportat la art. 197 alin. (1) și (3) teza I C.pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C.pen.
La alegerea sancțiunii pe care i-a aplicat-o inculpatului minor, instanța s-a oprit asupra unei pedepse, apreciind, în considerarea celor relevate de referatul de evaluare depus la dosar că, în raport de conduita inculpatului ante și post factum, precum și de realele perspective de reintegrare socială a acestuia, de factorii care îi influențează sau care îi pot influența comportamentul, că aplicarea unei măsuri educative, cum este libertatea supravegheată, nu este corespunzătoare pentru îndreptarea minorului.
Astfel, din datele referatului de evaluare, rezultă că minorul se confruntă cu anumite probleme de comportament, pornind de la absenteismul și chiar abandonul școlar, manifestări agresive verbale și fizice, consum de alcool și un program de viață neadecvat vârstei sale, o mai slabă implicare a părinților în modelarea personalității minorului, frustrări ale acestuia în raport de posibilitățile financiare reduse ale familiei sale, dar s-a relevat că după intrarea în sfera ilicitului penal, minorul a conștientizat, se pare, gravitatea faptei sale, și-a manifestat dorința și disponibilitatea de a obține o calificare profesională, având și suportul afectiv și material al familiei sale.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, în condițiile în care s-a stabilit pe bază de probe că acesta este autorul infracțiunii pe care a comis-o cu vinovăție, dar și că el răspunde din punct de vedere penal, instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) și anume - gradul de pericol social concret, ilustrat de împrejurările care compun conținutul constitutiv al infracțiunii de tentativă la viol, dar și extrinseci acesteia, cum sunt, în esență, acțiunea inculpatului - el însuși minor - asupra unei victime minore, natura intenției sale și manoperele folosite în realizarea rezultatului dorit și urmărit - inclusiv violența, chiar dacă moderată, de faptul că a profitat de vârsta fragedă și de împrejurarea că minora îl cunoștea, de neștiința victimei, locul și timpul comiterii activității infracționale, urmările cauzate, concretizate în lezarea unor drepturi fundamentale ale părții vătămate - dreptul la integritate corporală și la libertatea vieții sexuale, dar și dreptul la o dezvoltare normală, armonioasă a victimei sub toate aspectele, ținând cont de vârsta fragedă a acesteia, de doar unsprezece ani la acea dată, de împrejurarea că actul nu s-a consumat din motive independente de voința inculpatului, respectiv datorită apariției tatălui minorei, toate acestea imprimând acțiunii sale un grad relativ ridicat de pericol social.
De asemenea, a ținut cont și de persoana inculpatului care a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, de vârsta acestuia, dar și de statutul său social, de condițiile sale de viață de până acum, inculpatul fiind minor ce provine dintr-o familie cu posibilități materiale reduse, el crescând într-un mediu cu o slabă pregătire școlară, intelectuală și chiar de viață. De asemenea, pe lângă aceste aspecte relevate de referatul de evaluare a inculpatului, trebuie să se țină seama și de mediul social în care inculpatul trăiește, de împrejurarea că a fost acceptat de o comunitate în care s-a integrat până la un anumit punct și care și-a exprimat chiar interesul în a-l sprijini pe viitor dacă se va comporta adecvat, comunitate care nu l-a perceput ca pe un pericol și care nu îl percepe nici acum în acest fel.
în aceeași ordine de idei, s-a ținut cont și de faptul că inculpatul era minor la momentul comiterii infracțiunii, fiind în vârstă de 15 ani și 7 luni, dar răspunde din punct de vedere penal, aspect stabilit cu certitudine prin expertiza medico-legale psihiatrică conform căreia inculpatul avea discernământul păstrat la momentul comiterii faptei.
Relevantă este și evaluarea părții vătămate, procedură în cadrul căreia s-a concluzionat că datorită modului inocent, de o intensitate redusă, în care a fost perceput evenimentul prin care a trecut, acesta nu a influențat dezvoltarea sa psihoemoțională, minora neprezentând indicatorii tipici ai unei traume de tip sexual care să îi pună în pericol chiar dezvoltarea sa ulterioară sub toate aspectele: fizică, emoțională, comportamentală.
Totodată, relevantă este și atitudinea inculpatului în raport de infracțiunea săvârșită, de recunoaștere a acuzației aduse precum și comportamentul său de pe parcursul desfășurării procesului penal în sensul că a arătat că recunoaște și regretă cele petrecute, fiind de acord și cu plata daunelor materiale pretinse de partea civilă și obligându-se să aibă pe viitor, un comportament corespunzător; aceste aspecte ar justifica reducerea sub minimul special, a pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpatului, prin reținerea în favoarea sa a unor circumstanțe atenuante judiciare, date de art. 74 alin. (2) C.pen.
Așadar, toate aceste probe ale cauzei, constituie potrivit prevederilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), circumstanțe în procesul individualizării judiciare a pedepsei, instanța apreciind că, chiar dacă infracțiunea pentru care inculpatul a fost deferit justiției prezintă o gravitate ridicată, prin prisma existenței acestor circumstanțe mai sus-amintite, se poate pronunța și o pedeapsă orientată spre minimul special, după aplicarea prevederilor art. 3201 alin. (7) C.proc.pen.
Așadar, în raport de toate aceste aspecte, la individualizarea pedepselor, prima instanță a procedat în trei pași: în primul rând, plecând de la dispozițiile art. 109 alin. (1) C.pen., a înjumătățit limitele de pedeapsă stabilite în cazul infracțiunii deduse judecății, în forma consumată, deci așa cum sunt ele prevăzute în C.pen., iar de la aceste limite a făcut aplicarea art. 20 C.pen., în sensul înjumătățirilor lor, având în vedere că infracțiunea nu s-a consumat, ci a rămas în forma tentativei. Pe cale de consecință, pentru infracțiunea de tentativă la viol comisă de un minor prevăzută și pedepsită de art. 20 C.pen. raportat la art. 197 alin. (1), (3) teza I C.pen., cu art. 99 și urm. C.pen., limitele de pedeapsă sunt de la 2 ani și 6 luni închisoare - la 6 ani și 3 luni închisoare.
Apoi, ca efect al aplicării prevederilor art. 3201alin. (7) C.proc.pen. care stipulează în mod expres faptul că, în situația aplicării judecății după procedura simplificată în cazul recunoașterii vinovăției, inculpatul beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, instanța a constatat că limitele de pedeapsă sunt de la 1 an și 8 luni închisoare - la 4 ani și 2 luni închisoare.
Pe lângă aceste, instanța a avut în vedere, cu titlu de circumstanțe atenuate judiciare din cele prevăzute de art. 74 alin. (2) C.pen., și împrejurarea că inculpatul este o persoană aflată la o vârstă tânără, că până la acest moment nu a mai avut nici un contact cu legea penală și că, datorită modului inocent, de o intensitate redusă, în care a fost perceput de către partea vătămată evenimentul prin care a trecut, acesta nu a influențat dezvoltarea psihoemoțională a sa, minorul neprezentând indicatorii tipici ai unei traume de tip sexual care să îi pună în pericol chiar dezvoltarea sa ulterioară sub toate aspectele: fizică, emoțională, comportamentală; toate aceste aspecte ar justifica reducerea sub minimul special, a pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, prin reținerea în favoarea sa a unor circumstanțe atenuante judiciare, date de art. 74 alin. (2) C.pen.
Sintetizând aceste elemente de individualizare, instanța a considerat că o pedeapsă de 10 luni închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la viol prevăzută și pedepsită de art. 20 C.pen. raportat la art. 197 alin. (1), (3) C.pen., cu art. 99 și urm. C.pen. și cu aplicarea dispozițiilor art. 74 C.pen. și art. 76 lit. d) C.pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 3201 C.proc.pen., va reprezenta un tratament penal just în contextul dat, realizându-se totodată și scopul sancțiunii penale înserat în economia art. 52 C.pen., fiind respectat și principiul proporționalității sancțiunii aplicate în raport cu gravitatea faptei penale.
De asemenea, în raport de întregul ansamblu de probe care conturează fapta și persoana inculpatului minor și ținând cont de considerentele mai sus-expuse, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea propriu-zisă a acesteia, suspendarea sub supraveghere a executării ei fiind necesară și suficientă pentru reeducare inculpatului.
în atare situație, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1101alin. (1), (3) C.pen., ca modalitate de executare a pedepsei astfel stabilite, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării ei, stabilind un termen de încercare de 1 an și 4 luni, din care 10 luni reprezintă cuantumul pedepsei, iar 6 luni termenul stabilit de dispozițiile procedural-penale și conform prevederilor art. 1101 alin. (2) C.pen., raportat la art. 103 C.pen., îi va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen., privind condițiile și consecințele revocării suspendării executării pedepsei.
în baza dispozițiilor art. 1101 alin. (3) C.pen., i-a atras atenția inculpatului că, în caz de sustragere de la îndeplinire a obligațiilor ori de neîndeplinire a măsurilor de supraveghere dispuse sau a obligațiilor care îi revin, se va dispune revocarea suspendării și executarea în întregime a pedepsei.
în ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a constatat că partea vătămată -prin reprezentantul său legal, s-a constituit partea civilă cu suma de 400 lei reprezentând daune materiale, iar inculpatul și partea responsabilă civilmente a fost de acord cu plata ei, precum și faptul că reprezentantul parchetului a solicitat se constata că exercită și din oficiu acțiunea civilă, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale, astfel încât instanța conform prevederilor art. 998-999 C.civ., art. 17 C.proc.pen. și art. 346 alin. (1) C.proc.pen., a admis în parte acțiunea civilă acțiunea civilă exercitată de partea vătămată K.K. - prin reprezentantul său legal D.I. și susținută și din oficiu de reprezentantul Ministerului Public, pentru victima minoră K.K. și, conform prevederilor art. 14, art. 17 C.proc.pen. și art. 346 alin. (1) C.proc.pen., l-a obligat pe inculpat în solidar cu părțile responsabile civilmente Z.J. senior și Z.I. să îi plătească acesteia suma de 400 lei daune materiale și 1.000 lei daune morale; va respinge restul pretențiilor civile.
Asupra cuantumului acestor daune, prima instanță a arătat că în legislația actuală nefiind prevăzut un criteriu matematic, abstract de evaluare a cuantumului despăgubirilor morale, această operațiune este lăsată la aprecierea judecătorului, în funcție atât de suferințele psihice îndurate de parte - în cauza de față concretizate în prejudiciul fizic, psihic și moral suportat, argumentat de suferințele la care a fost supusă minora prin acțiunea agresivă a inculpatului, acțiune exercitată asupra unui minor aflate la debutul perioadei sale de dezvoltare preadolescentină - cât și de faptul că aceste despăgubiri nu trebuie să reprezinte o îmbogățire nejustificată a părții și nici o exploatare neîntemeiată a patrimoniului inculpatului în prezent major.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș.
în motivarea căii de atac, este contestată legalitatea hotărârii Tribunalului Mureș întrucât:
a) prima instanță a reținut greșit ordinea de aplicare a prevederilor art. 109 alin. (1) C.pen., art. 20 C.pen., art. 3201 alin. (7) C.proc.pen. și art. 74 C.pen. în acest sens, întrucât art. 3201 alin. (7) C.proc.pen. se referă la pedeapsa prevăzută de lege, atunci când inculpatul uzează de procedura simplificată, iar instanța ajunge la concluzia că sunt îndeplinite condițiile condamnării, consecința imediată a judecării cauzei după procedura prescrisă de art. 3201 C.proc.pen. este tocmai determinarea limitelor de pedeapsă între care instanța poate dispune condamnarea.
Abia ulterior reducerii limitelor de pedeapsă în condițiile art. 3201 alin. (7) C.proc.pen., instanța va putea lua în considerare cauzele generale de reducere a pedepsei.
b) prima instanță în mod greșit a recunoscut și a dat eficiență, în partea expozitivă a sentinței, unor împrejurări obiective, cum este vârsta inculpatului, calificate drept circumstanțe atenuante judiciare. în plus, prima instanță nu a individualizat în dispozitivul hotărârii circumstanțele atenuante aplicate.
c) prima instanță nu a motivat aplicarea pedepsei accesorii și nu a indicat momentul de la care începe aceasta să curgă.
d) prima instanță a făcut greșit aplicarea prevederilor art. 1101 C.pen.
e) în plus, tribunalul nu a procedat la o analiză completă a probelor instrumentate în cauză și a fost lipsit de acuratețe când a adus la cunoștință dispozițiile a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Analizând apelul promovat, prin prisma materialului dosarului nr. 5804/102/2011 al Tribunalului Mureș, a susținerilor, motivelor și a concluziilor reprezentantului Ministerului Public și ale părților, precum și din oficiu, în limitele efectelor devolutiv și neagravării situației inculpatului, ultimul având în vedere că apelul nu a fost declarat în defavoarea acuzatului, se rețin următoarele:
Apelul promovat de procuror împotriva sentinței penale nr. 140/24.10.2011 a Tribunalului Mureș este fondat, iar aspectele pe care le vom dezvolta în continuare vor determina, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C.proc.pen., admiterea căii de atac, cu consecințele desființării parțiale a sentinței și rejudecării în apel a pricinii, în următoarele limite:
a) în ipoteza în care un minor săvârșește o tentativă și în fața instanței uzează de procedura simplificată prevăzută de art. 3201 C.proc.pen., iar instanța alege să-i aplice acestuia o pedeapsă, la stabilirea pedepsei se vor urma, într-adevăr, trei etape, ordinea lor este diferită însă de cea indicată de instanța de prim grad în prezenta cauză.
Astfel, mai întâi, se dă eficiență art. 3201 C.proc.pen. și limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea consumată se reduc cu o treime, în cazul pedepsei închisorii, și cu o pătrime, în cazul pedepsei amenzii. Aceasta, deoarece art. 3201 alin. (7) C.proc.pen. se referă la limitele de „pedeapsă prevăzute de lege”, iar, potrivit art. 1411 C.pen., „prin pedeapsă prevăzută de lege se înțelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei”, or minoritatea și tentativa sunt, potrivit legii, cauze de atenuare a pedepsei.
Apoi, se face aplicarea dispozițiilor privitoare la minoritate, întrucât, pentru această stare este instituit un regim sancționator special. în acest sens, limitele de pedeapsă reduse cu o treime sau, după caz, cu o pătrime, se înjumătățesc.
în sfârșit, deoarece tentativa este sancționată în dreptul pozitiv după teoria diversificării pedepselor, se vor aplica prevederile art. 21 C.pen., limitele de pedeapsă reduse după parcurgerea primilor doi pași urmând să fie înjumătățite.
Dacă, în cauză sunt reținute și circumstanțe atenuante legale sau judiciare, reducerea sau schimbarea pedepsei impusă de art. 76 C.pen. se raportează la limita minimă obținută după ce a fost urmată ordinea celor trei etape descrise mai sus.
Tribunalul nu a individualizat în dispozitiv substanța circumstanțelor judiciare facultative reținute în favoarea inculpatului și, într-adevăr, vârsta acestuia nu mai poate fi o stare care să justifice o circumstanță atenuantă opțională, din moment ce această stare este o cauză legală de reducere a pedepsei.
Pornind de la împrejurările că inculpatul se află la primul contact cu legea penală, a fost sincer pe toată durata procedurilor și a răspuns chemărilor autorităților judiciare, văzând și mediul familial din care provine inculpatul, educația inadecvată care i-a fost oferită de părinții săi, inculpatul este îndreptățit să beneficieze de circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și alin. (2) C.pen., cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special, așa cum prevede art. 76 alin. (1) lit. d) C.pen.
în considerarea ideilor enunțate mai sus, pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată de tribunal se încadrează în limitele reduse după ce au fost străbătuți cei trei pași și după ce am dat eficiență circumstanțelor atenuante judiciare reținute în prim grad în beneficiul inculpatului. Prin urmare, având în vedere că apelul procurorului nu este declarat în defavoarea inculpatului, în rejudecare, vom aplica inculpatului pedeapsa de 10 luni închisoare.
b) Pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 alin. (1) cu referire la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen. este în continuare obligatorie, independent de modalitatea de individualizare a executării pedepsei principale fixate. Caracterul obligatoriu al pedepsei accesorii rezultă din natura acesteia -sancțiune care decurge din condamnarea la pedeapsa principală a închisorii sau a detențiunii pe viață, fără să intereseze în primul caz, sub aspectul aplicabilității, operațiunea ulterioară, a individualizării modalității de individualizare a executării închisorii. Ceea ce prezintă importanță atunci când instanța dispune suspendarea condiționată sau suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii este că, potrivit art. 71 alin. (5) C.pen., executarea pedepsei accesorii se suspendă de drept. Cele statuate prin decizia nr. LXXIV/05.11.2007 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite în recurs în interesul legii (publicată în M.Of. nr. 545/18.07.2008 vizează doar pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 alin. (1) raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza I, lit. c) C.pen.
în cauză, prima instanță a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 alin. (1) C.pen. coroborat cu art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen., însă nu a indicat momentul de la care acuzatul va fi supus acestor interdicții. Acest moment este dat de împlinirea majoratului, așa cum a decis înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite prin decizia nr. LI/04.06.2007 pronunțată în recurs în interesul legii (publicată în M.Of. nr. 769/13.11.2007).
Chiar dacă pedeapsa accesorie este suspendată în cauză, iar până la împlinirea termenului de încercare este puțin probabil, dar nu imposibil, ca inculpatul să împlinească vârsta de 18 ani, indicarea în hotărâre a datei de la care se execută pedeapsa accesorie prezintă importanță în cazul în care se va ajunge la revocarea sau anularea suspendării condiționate și dacă rămânerea definitivă a sentinței tribunalului se va lovi de întârzieri.
Pentru considerentele expuse, în rejudecare, conform art. 71 C.pen., vom interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale, însă de la împlinirea vârstei de 18 ani, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen.
c) în situația în care unui minor care a comis o infracțiune i se suspendă condiționat executarea pedepsei aplicate, temeiul legal al suspendării nu este cel general prevăzut de art. 81 C. pen., ci cel special prescris de art. 110 C.pen. Astfel, în rejudecare, vom corecta temeiul suspendării condiționate precizat de prima instanță și vom reține dispozițiile art. 110 C.pen.
d) Dacă instanța alege să-i aplice inculpatului care la momentul pronunțării hotărârii nu a împlinit 18 ani și dispozițiile 1101 C.pen., relative la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau sub control, obligațiile și măsurile impuse trebuie fixate distinct: până la împlinirea majoratului, încredințarea supravegherii minorului unei persoane sau instituții dintre cele arătate în art. 103 C.pen., putând stabili, totodată, pentru minor una sau mai multe obligații dintre cele prevăzute de art. 103 alin. (3) C.pen.; după împlinirea vârstei de 18 ani poate să supună persoana în cauză la măsurile de supraveghere sau obligațiile prevăzute de art. 863 C.pen.
Prima instanță nu a dat curs acestor distincții și a prevăzut global supravegherea, obligațiile și măsurile fixate în sarcina inculpatului Z.J.
Neregula poate fi remediată în apel, iar, în rejudecare: în baza art. 1101 C.pen., pe durata termenului de încercare, până la împlinirea vârstei de 18 ani:
- vom încredința Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mureș supravegherea inculpatului Z.J. Nu am ales pentru supraveghere părinții inculpatului, întrucât, așa cum rezultă din referatul de evaluare întocmit, dar și din relatările mamei d-lui Z.J., părinții nu dețin un control eficient asupra inculpatului, nu s-au preocupat în mod serios și adecvat de creșterea și educarea sa, nu l-au încurajat să frecventeze cursurile școlare, dimpotrivă au acceptat cu ușurință ca el să le abandoneze și nu l-au îndrumat în găsirea și valorificarea unei ocupații utile.
- va impune inculpatului Z.J. respectarea următoarelor obligații:
- Să nu intre în legătură cu partea vătămată K.K., victima infracțiunii deduse judecății, pentru care orice legătură cu inculpatul va fi o sursă de traumă psihică.
- Să presteze o activitate neremunerată în cadrul Primăriei comunei Voivodeni, cu o durata totală de 50 de ore, maxim 3 ore pe zi, după programul de școală, în zilele nelucrătoare și în vacanțe.
în baza art. 1101 C.pen., pe durata termenului de încercare, după împlinirea vârstei de 18 ani, dacă mai este cazul, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- Să se prezinte, periodic, potrivit datelor care se vor fixa, la Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mureș;
- Să anunțe acest Serviciu, în prealabil, despre orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- Să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- Să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
e) Conform art. 359 alin. (1) C.proc.pen., în cazul suspendării condiționate a executării pedepsei, președintele completului de judecată este obligat să atragă atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
Tribunalul l-a atenționat pe inculpat asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate, însă atenționarea nu a fost completă și riguros exactă, chestiune care, la rândul ei, poate fi corectată în al doilea grad, în rejudecare atrăgând atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 1101 alin. (2) cu referire la art. 83 și art. 84 C.pen. și ale art. 1101 alin. (3) C.pen., privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei. Astfel, săvârșirea unei noi infracțiuni intenționate în termenul de încercare sau neîndeplinirea cu rea-credință a măsurilor de supraveghere care i-au fost impuse atrage revocarea suspendării condiționate. Totodată, săvârșirea din culpă a unei noi infracțiuni înăuntrul termenului de încercare, ori neîndeplinirea obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare, sau sustragerea inculpatului de la obligațiile prevăzute de art. 103 alin. (3) C.pen. poate atrage revocarea suspendării condiționate.
Dispozițiile sentinței penale apelate, vizând aplicarea prevederilor art. 71 alin. (5) C.pen., modalitatea de soluționare a acțiunii civile alăturate acțiunii penale în proces; obligarea inculpatului în solidar cu părțile responsabile civilmente la suportarea cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză și cuantumul acestor cheltuieli sunt la adăpost de critici. De altfel, ele nici nu au fost contestate de vreunul dintre participanții la procesul penal.
De asemenea, contrar celor susținute de procuror în motivele de apel, prima instanță a efectuat o justă analiză a probelor administrate în cursul urmăririi penale și recunoscute de inculpat. în condițiile în care toate probele converg spre aceleași concluzii, privind existența faptei, săvârșirea ei de către inculpat și comiterea acesteia cu vinovăția specifică și nu există dovezi contradictorii care să impună un examen separat al lor, procedeul ales de prima instanță, de enumerare a probelor instrumentate, prin prisma particularităților procedurii instituite de art. 3201 C.proc.pen., este conform dispozițiilor art. 356 alin. (1) lit. c) C.proc.pen.
