Stare de necesitate. Anulare permis.
| Comentarii |
|
Fapta inculpatului de a conduce autoturismul pe drumurile publice, având permisul anulat, pentru a aduce un medicament fiicei sale şi pentru a transporta un prieten la domiciliu nu a fost săvârşită în condiţiile stării de necesitate.
(Decizia nr. 844/R din 20 mai 2004 - Secţia I penală)
Prin Sentinţa penală nr. 530 din 11.11.2003 a Judecătoriei Bolintin Vale, în baza art. 78 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, a fost condamnat inculpatul F.C. la o pedeapsă cu amenda în sumă de 5.000.000 lei, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drum public a unui autovehicul, având permisul de conducere anulat.
în baza art. 83 din Codul penal şi art. 7 din Legea nr. 543/2002, s-a dispus revocarea suspendării condiţionate şi a beneficiului graţierii, ce i-au fost aplicate prin Sentinţa penală nr. 27 din 24.01.2002 a Judecătoriei Videle, pentru pedeapsa de 3 luni de închisoare, urmând ca inculpatul să execute această pedeapsă pe lângă pedeapsa amenzii ce i-a fost aplicată prin sentinţă.
S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 din Codul penal.
A fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că inculpatul, la 18.06.2003, s-a deplasat din localitatea de domiciliu, Videle, în localitatea M., cu autoturismul său, deşi avea permisul de conducere anulat.
Motivul deplasării l-a constituit faptul că trebuia să ducă un medicament fiicei sale ce avea o criză de astm şi se afla la bunici în satul M. Inculpatul a ajuns la destinaţie, i-a dat fiicei sale medicamentele, iar la întoarcere, făcându-i-se semn, l-a luat în maşină şi pe vecinul său, C.M., care mergea tot la Videle. Pe drum, a avut un accident de circulaţie, intrând cu maşina într-un pom.
Instanţa a apreciat că, dacă inculpatul a trebuit să se deplaseze urgent la domiciliul tatălui său, pentru a-i da fetei medicamentele necesare, fiind vorba de o stare de necesitate, această stare nu mai subzistă la întoarcerea sa la domiciliu.
Faţă de cele mai sus reţinute, instanţa a apreciat că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 78 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002.
împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul F.C., arătând în motivarea acestuia că sentinţa este nelegală şi netemeinică, întrucât în mod greşit s-a dispus condamnarea sa, în cauză nefiind îndeplinită o condiţie ce reprezintă o trăsătură esenţială a infracţiunii, precum şi faptul că în mod greşit prima instanţă a dispus revocarea suspendării pedepsei de 3 luni de închisoare, în baza art. 83 din Codul penal şi art. 7 din Legea nr. 543/2002.
Apelul şi recursul inculpatului au fost respinse.
Dispoziţiile art. 45 din Codul penal se aplică numai în cazul în care pericolul iminent, referitor la viaţa, integritatea corporală sau sănătatea fiicei inculpatului, nu ar fi putut fi înlăturat altfel, impunând cu necesitate acţiunea de salvare. în cauză, inculpatul avea posibilitatea de a cere ajutorul medicului din comuna în care se afla fiica sa, pentru a-i oferi medicamentul necesar pentru afecţiunea de care aceasta suferea. în ceea ce priveşte faptul că a condus autoturismul pentru a conduce un prieten la domiciliu, pe drumul de întoarcere în localitatea în care locuia, apărarea nu a invocat existenţa unei stări de pericol sub imperiul căreia inculpatul ar fi acţionat.
