Reabilitare judecătorească. Petiţionar arestat preventiv la data formulării cererii. Consecinţe
| Comentarii |
|
In situaţia în care, mai înainte de soluţionarea cererii sale de reabilitare judecătorească, petiţionarul a fost arestat preventiv ca inculpat pentru săvârşirea unei alte infracţiuni, instanţa învestită cu soluţionarea cererii este datoare să facă aplicarea art. 500 din Codul de procedură penală referitoare la suspendarea examinării acesteia, iar nu să o respingă ca nefondată, pentru neîndeplinirea condiţiei privitoare la buna conduită a condamnatului.
(Decizia nr. 1799 din 24 septembrie 2004 - Secţia a Il-a penală)
Prin Sentinţa penală nr. 1699 din 17.05.2004 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de reabilitare formulată de petentul T.G. pentru condamnarea de 2 ani şi 4 luni ce i-a fost aplicată prin Sentinţa penală nr. 1008 din 4.04.1997 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.
S-a reţinut că petentul a fost arestat în perioada 29.08.1996- 10.02.1998, când a fost liberat condiţionat.
în motivarea cererii, petentul a susţinut că de la data executării pedepsei şi până în prezent nu a comis fapte antisociale, a lucrat ca faianţar-mozaicar şi a achitat cheltuielile judiciare către stat.
Prima instanţă a reţinut că nu sunt întrunite prevederile art. 137 din Codul penal, întrucât petentul nu a avut o bună conduită după executarea pedepsei, în condiţiile în care la data formulării cererii de reabilitare era arestat preventiv pentru săvârşirea unei infracţiuni de furt.
Prin Decizia penală nr. 1022/A din 6.09.2004 a Tribunalului Bucureşti - Secţia a ll-a penală, a fost respins ca nefondat apelul condamnatului.
S-a reţinut că, fiind arestat preventiv, petentul nu a făcut dovada bunei conduite la care se referă art. 137 alin. 1 lit. c) din Codul penal, iar pe de altă parte nu s-a făcut nici dovada achitării cheltuielilor judiciare şi despăgubirilor civile la care art. 137 alin. 1 lit. d) din Codul penal face referire.
împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs condamnatul, cu motivarea că acestea sunt contrare legii, fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 afin. 1 pct. 171 din Codul de procedură penală.
Recursul este fondat.
Este adevărat pe de o parte că plata cheltuielilor de judecată şi a despăgubirilor civile la care a fost obligat condamnatul este o condiţie de reabilitare, potrivit art. 137 alin. 1 lit. d) din Codul penal. Este însă de observat că, potrivit alineatului ultim al prevederilor arătate, această neplată trebuie să se datoreze relei-credinţe. Or, în cauză nu s-a făcut dovada relei-credinţe a condamnatului şi de fapt nici a neplăţii.
Pe de altă parte, potrivit art. 500 din Codul de procedură penală, dacă înainte de soluţionarea cererii de reabilitare a fost pusă în mişcare acţiunea penală pentru o altă infracţiune săvârşită de condamnat, examinarea cererii se suspendă până la soluţionarea definitivă a cauzei privitoare la noua învinuire.
Or, în cauză, s-a stabilit că la 11.02.2004, mai înainte de soluţionarea cererii de reabilitare, faţă de condamnat s-a pus în mişcare acţiunea penală pentru o altă infracţiune de furt calificat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, aşa cum rezultă din fişa cazierului judiciar.
Aşa fiind, potrivit legii, instanţele care au soluţionat cererea de reabilitare erau datoare să facă aplicarea art. 500 din Codul de procedură penală, referitoare la suspendarea examinării cererii, respingerea pe fond a acesteia în condiţiile date fiind contrară legii.
în consecinţă, Curtea a apreciat că recursul condamnatului este fondat. Hotărârile pronunţate în cauză au fost casate, dispunându-se suspendarea examinării cererii de reabilitare până la soluţionarea definitivă a acţiunii penale puse în mişcare împotriva condamnatului la 11.02.2004 de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti.
