Recidivă. Distincţia între recidiva postcondamnatorie şi concursul de infracţiuni. Cazul infracţiunilor continuate
| Comentarii |
|
Chiar dacă activitatea infracţională a inculpatului a început înainte de rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare, în cauză nu pot fi reţinute dispoziţiile legale privind concursul de infracţiuni, ci acelea referitoare la starea de recidivă, câtă vreme infracţiunile comise au un caracter continuat, iar momentul epuizării este cel faţă de care se apreciază consecinţele săvârşirii acestora, inclusiv starea de recidivă.
(Decizia nr. 1827 din 16 septembrie 2003 - Secţia a ll-a penală)
Prin Sentinţa penală nr. 634 din 23.12.2002 a Judecătoriei Urziceni, s-a dispus, între altele, condamnarea inculpatului N.D. la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, în baza art. 288 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal şi art. 37 alin. 1 lit. a) din Codul penal şi art. 26 raportat la art. 215 alin. 2 din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal şi art. 37 alin. 1 lit. a) din Codul penal.
în baza art. 10 din Legea nr. 137/1997, s-a dispus revocarea beneficiului graţierii pedepsei de 1 an închisoare la care inculpatul a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 506/2000 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, urmând ca inculpatul să execute în final 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, 64 din Codul penal.
Apelul declarat de inculpat împotriva sentinţei a fost respins prin Decizia nr. 153 din 21.04.2003, pronunţată de Tribunalul Ialomiţa.
împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul N.D., criticându-le sub aspectul greşitei reţineri a stării de recidivă.
Curtea a apreciat recursul ca nefondat.
S-a constatat că s-a reţinut corect starea de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 alin. 1 lit. a) din Codul penal, primul termen al recidivei fiind pedepsele la care inculpatul a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 506/2000 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, pentru care a beneficiat şi de graţiere condiţionată în baza Legii nr. 137/1997.
Chiar dacă activitatea infracţională a inculpatului a început în anul 1995, aşadar înainte de rămânerea definitivă a sentinţei sus-menţionate, în cauză nu pot fi reţinute dispoziţiile legale privind concursul de infracţiuni, ci acelea referitoare la starea de recidivă, câtă vreme infracţiunile comise au un caracter continuat, iar momentul epuizării este cel faţă de care se apreciază consecinţele săvârşirii acestora, inclusiv starea de recidivă.
Prin urmare, în condiţiile în care infracţiunile au fost epuizate în anul 2001, după rămânerea definitivă a sentinţei sus-amintite, corect s-a reţinut starea de recidivă postcondamnatorie.
