SUSPENDAREA CONDIŢIONATĂ A EXECUTĂRII PEDEPSEI. INFRACTOR MINOR. CONDIŢII DE APLICARE.
| Comentarii |
|
Pentru infracţiunile comise în stare de minorat, condiţia restrictivă prevăzută de art. 81 alin. 3 Cod penal nu poate fi luată în considerare decât prin coroborarea ei cu dispoziţia obligatorie
de reducere a limitelor pedepsei închisorii prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită, în raport cu proporţia fixată prin art. 109 alin. 1 Cod penal.
. Prin sentinţa penală nr. 187/11.02.1998, pronunţată de Judecătoria Giurgiu au fost condamnaţi inculpaţii minori V.L.C. şi D.M. pentru un concurs de infracţiuni de furt calificat la pedeapsa închisorii, cu suspendarea executării acesteia.
în fapt, s-a reţinut că, în cursul lunii octombrie 1996, în timpul nopţii inculpatul V.L.C. a escaladat gardul părţii vătămate P.Ghe. şi a sustras două curci, pe care ulterior le-a vândut.
în nopţile de 24.05.1997,9 şi 18.06.1997, în urma unei înţelegeri prealabile, inculpaţii V.L.C. si D.M. au sustras diferite bunuri de la părţile vătămate Z.P. si B.M.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu a criticat sentinţa instanţei de fond, invocând, printre alte motive de apel, greşita aplicare a dispoziţiilor art. 81 şi 82 Cod penal în cazul inculpaţilor, care au fost condamnaţi pentru o infracţiune intenţionată pedepsită cu închisoare mai mare de 12 ani, iar prevederile art. 109 Cod penal sunt irelevante şi nu pot fi avute în vedere la individualizarea pedepsei sub aspectul aplicabilităţii suspendării executării pedepsei, art. 81 alin. 3 Cod penal excluzând aceste infracţiuni.
Prin decizia penală nr. 400/14.09.1998, Tribunalul Giurgiu a considerat nefondat acest motiv de apel, reţinând că legiuitorul, prin art. 109 Cod penal, a înţeles să protejeze minorii prin reducerea la jumătate a pedepselor ce urmează a fi aplicate, astfel că, în cazul acestora nu este exclusă această modalitate de executare a pedepsei, chiar şi în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 12 ani.
împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, invocând acelaşi motiv de recurs - greşita aplicare a dispoziţiilor art. 81 şi 82 Cod penal.
în opinia recurentului, condiţia de aplicare a suspendării condiţionate a executării pedepsei, ce exclude de la această modalitate de executare infracţiunile intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 12 ani, trebuie să se impună necondiţionat, nefiind supusă vreunei limitări, datorate formei infracţiunii sau stării eventuale de minoritate în care s-ar afla făptuitorul.
Examinând recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu împotriva ambelor hotărâri, în raport de motivul invocat ce se va analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 Cod procedură penală, Curtea consideră că recursul parchetului este neîntemeiat, pentru considerentele ce se vor arăta.
în mod temeinic argumentat s-a apreciat de către ambele instanţe că în cauză pot fi aplicate dispoziţiile art. 81 Cod penal privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei, inculpaţii fiind minori, iar faţă de dispoziţiile art. 109 Cod penal se reduc la jumătate limitele pedepsei; modalitatea susmenţionată este incidenţă, chiar dacă prin Legea nr. 140/1996 de modificare a Codului penal limitele pedepselor au fost majorate pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor.
Legiuitorul, prin dispoziţiile art. 109, 110 şi 1101 Cod penal a stabilit un regim sancţionator special privind minori, în sensul că limitele de pedeapsă determinate potrivit art. 109 alin. 1 şi 2 Cod penal constituie o modalitate de prevedere în textele legii penale a noi limite de pedeapsă, deci un criteriu legal, în raport de care funcţionează tratamentul penal de ansamblu în cazul infracţiunilor comise în stare de minoritate.
Astfel, pentru infracţiunile comise în stare de minorat, condiţia restrictivă prevăzută de art. 81 alin. 3 Cod penal nu poate fi luată în considerare decât prin coroborarea ei cu dispoziţia obligatorie de reducere a limitelor pedepsei închisorii prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită, în raport cu proporţia fixată prin art. 109 alin. 1 Cod penal.
Această interpretare privind un regim special mai blând în materia minorităţii are în vedere şi cerinţele Convenţiei privind drepturile copilului, în condiţiile art. 20 din Constituţie.
în raport de cele menţionate, Curtea consideră că ambele instanţe au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile prevăzute de art. 81 şi 109 Cod penal şi, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.
(Secţia a ll-a penală, decizia penală nr. 98/1999)
