SUSPENDAREA CONDIŢIONATĂ A EXECUTĂRII PEDEPSEI. TENTATIVĂ DE FURT CALIFICAT. APLICABILITATE.
| Comentarii |
|
în cazul tentativei, prin pedeapsa prevăzută de lege, în sensul art. 81 alin. 3 Cod penal, se înţelege pedeapsa rezultată ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 21 alin. 2 Cod penal, la pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită.
Prin urmare, în cazul tentativei la infracţiunea de furt calificat se poate dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
Prin sentinţa penală nr. 215 din 17.02.1998, Judecătoria Giurgiu a condamnat pe inculpatul H.C. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru distrugere prevăzută de art. 217 alin. 1 Cod penal, constatând graţiată pedeapsa conform art. 1 lit. a din Legea nr. 137/1997.
în baza art. 192 alin. 2 Cod penal, acelaşi inculpat a fost condamnat la 2 ani închisoare, iar pentru tentativă la infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 208 alin. 1 combinat cu art. 209 alin. 1 lit. g şi i Cod penal la 1 an şi 8 luni închisoare.
în baza art. 33 lit. a Cod penal şi 34 lit. c Cod penal s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
în temeiul art. 81 şi 82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe o perioadă de 4 ani.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în fapt, în baza probelor administrate că, în noaptea de 10.03.1997, inculpatul H.C. a spart geamul părţii vătămate B.V., intrând fără drept în curtea acesteia şi, în aceeaşi noapte, mergând la partea vătămată S.M., a încercat să sustragă păsări din coteţ, însă nu a reuşit.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu, criticând-o ca fiind nelegală, în ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului, susţinându-se că nu pot fi aplicate dispoziţiile art. 81 Cod penal, întrucât exceptarea de la alin. 3 al acestui text de lege se referă nu numai la infracţiunile intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 12 ani, care au fost consumate, ci şi la aceste infracţiuni rămase în fază de tentativă.
Prin decizia penală nr. 523/28.10.1998, Tribunalul Giurgiu a respins apelul, ca nefondat.
Declarând recurs, procurorul a reiterat motivul invocat în apel. Recursul este nefondat.
Critica formulată de parchet urmează a fi analizată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 Cod procedură penală, însă va fi respinsă, ca nefondată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 81 alin. 3 Cod penal, suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu poate fi dispusă în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa înschisorii mai mare de 12 ani.
Art. 21 alin. 2 Cod penal prevede că tentativa se sancţionează cu o pedeapsă cuprinsă între jumătatea minimului şi jumătatea maximului prevăzut de lege pentru infracţiunea consumată, fără ca minimul să fie mai mic decât minimul general al pedepsei.
Având în vedere aceste dispoziţii, rezultă că, în cazul tentativei la infracţiunea de furt calificat, pedeapsa care se poate aplica este închisoarea de la 1 an şi
6 luni la 7 ani şi 6 luni.
Dispunând suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu s-au încălcat dispoziţiile art. 81 alin. 3 Cod penal, întrucât, în cazul tentativei, prin pedeapsa prevăzută de lege, în sensul art. 81 alin. 3 Cod penal, se înţelege pedeapsa rezultată ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 21 alin. 2 Cod penal, la pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită.
(Secţia a ll-a penală, decizia penală nr. 295/1999) NOTA: în practica judiciară este dominant punctul de vedere potrivit căruia exceptarea de la suspendarea executării pedepsei, prevăzută la art. 81 alin. 3 Cod penal, se referă nu numai la infracţiunile intenţionate pentru care le-gea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 12 ani, care au fost consumate, ci şi la acele infracţiuni rămase în fază de tentativă (în acest sens, vezi şi decizia nr. 1.406/25.05.1998 a Curţii Supreme de Justiţie în Culegerea de decizii pe anul 1998, Editura Argessis, pag. 427). Acest punct de vedere ni se pare corect.
Tentativa nu este decât o realizare imperfectă a faptului pe care autorul şi-a propus să-l săvârşească, potrivit rezoluţiei sale delictuoase. Ca atare, această activitate este de aceeaşi esenţă cu aceea a infracţiunii consumate.
Aşa fiind, atunci când legiuitorul s-a referit, în genere, la infracţiunile ca fapt consumat, cum sunt dispoziţiile art. 81 alin. 3 Cod penal, s-a referit implicit şi la infracţiunea ca fapt săvârşit în forma tentativei. (Judecator Ioana Surdescu - vicepresedinte CAB)
