Omor deosebit de grav comis prin cruzimi. Loviri cauzatoare de moarte. Deosebiri
| Comentarii |
|
Spre deosebire de infracţiunea de omor, care nu poate fi săvârşită decât cu intenţie, infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev,în art.183 C.pen. se săvârşeşte cu intenţie depăşită, caracterizată prin intenţie în ceea ce priveşte acţiunea de lovire şi prin culpă în ce priveşte rezultatul produs, moartea victimei.
Prin „ cruzimi ”, în înţelesul art.176 lit. a Codpen .se înţelege o acţiune violentă, săvârşită într-un mod neomenos, nemilos, cu ferocitate, care inspiră oroare, groază atât victimei, cât şi persoanelor în a căror prezenţă se săvârşeşte ori care află pe alte căi despre comiterea ei.
Lovirea unei persoane timp de mai multe zile cu pumnii şi cu picioarele, cu o bâtă din lemn şi cu vătraiul de la foc, prinderea degetelor de la picioare cu un cleşte metalic, cauzarea de leziuni în special în regiuni anatomice vitale, cum este cea a capului, ruperi de organe interne şi alte leziuni grave, leziuni de tăiere cu cuţitul şi cu obiecte incandescente, ce au avut ca urmare moartea victimei, constituie infracţiunea de omor deosebit de grav, iar nu aceea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, posibilitatea de a nu fi prevăzut moartea victimei fiind exclusă.
Secţia penală şi de minori, decizia nr. 179/A din 27 noiembrie 2007
Prin sentinţa penală nr.228 din 24.10.2007 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud s-a dispus condamnarea inculpatului N.C. pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav prev. de art.174 Cod penal, rap.la art.176 alin.1 lit.a Cod penal,cu aplic.art.37 lit.b Cod penal, la pedeapsa de 20 de ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a şi b Cod penal pentru o perioadă de 5 ani.
S-a făcut aplic.art.71 rap.la art.64 lit.a şi b Cod penal referitoare la pedeapsa accesorie.
În baza disp.art.350 Cod procedură penală şi art.88 Cod penal s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsă reţinerea şi arestul preventiv al acestuia, începând cu 4 mai 2006 la zi.
Partea vătămată G.M., mama victimei, nu s-a constituit parte civilă.
In temeiul disp.art.14,346 Cod procedură penală, rap. la art.998 cod civil s-a admis acţiunea civilă formulată de Preşedintele Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud, dispunându-se obligarea inculpatului la plata sumei de câte 3000 lei pentru fiecare minor (în total 6.000 lei) cu titlu de daune morale.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că inculpatul a fost condamnat pentru comiterea unor fapte cu violenţă, în mai multe rânduri, ultima dată fiind condamnat la 2 ani închisoare prin sentinţa penală nr.68/19 februarie 2003 a Judecătoriei Năsăud, pedeapsă din executarea cărei a s-a liberat condiţionat la data de 16 aprilie 2004,cu un rest de 231 de zile.
Inculpatul a întreţinut relaţii de concubinaj cu victima din relaţiile acestora rezultând doi copii minori.
După liberarea din penitenciar, între cei doi concubini au apărut neînţelegeri, inculpatul suspectându-şi concubina că nu i-ar fi fost fidelă. Pe fondul geloziei inculpatul i-a aplicat lovituri în mai multe rânduri concubinei sale, determinând-o să plece la locuinţa mamei sale, dar de fiecare dată victima se reîntorcea la concubinul său.
În luna martie 2006, tot pe fondul unor neînţelegeri, victima a plecat la mama ei cu unul dintre minori. Măcinat de gândul că victima nu-i este fidelă, inculpatul a urmărit-o în noaptea de 1/2 aprilie 2006 şi a văzut-o că intră în locuinţa unei persoane cu care bănuia că întreţine relaţii intime, inculpatul susţinând că victima a rămas peste noapte în casa acestuia, între orele 22,30-4,30, fapt care l-a înfuriat profund.
Victima s-a reîntors la domiciliu unde locuia cu inculpatul la insistenţele acestuia şi aici au reînceput reproşurile şi certurile legate de pretinsa infidelitate a soţiei sale.
Astfel, la 29 aprilie 2006, pe fondul discuţiilor legate de infidelitatea victimei, aceasta a recunoscut că l-ar fi înşelat pe inculpat (potrivit susţinerilor inculpatului), inculpatul lovind-o pe victimă, în prezenţa celor doi minori, cu o bâtă de lemn şi cu o bâtă metalică (vătraiul de la sobă) peste picioare,o perioadă de aproximativ 3 ore în timpul în care era lovită victima îşi cerea iertare de la inculpat. Inculpatul a justificat lovirea peste picioare a victimei pentru a o împiedica să mai plece la alţi bărbaţi.
În 30 aprilie 2006 agresiunea a continuat, inculpatul lovind victima cu palmele peste faţă şi cap. A doua zi, la 1 mai 2006 , inculpatul a aplicat lovituri concubinei sale, timp de 1-2 ore cu o bâtă de lemn peste picioare, braţe şi coapse, timp în care victima îl ruga să renunţe la violenţe.
In noaptea de 1/2 mai 2006 şi în ziua de 2 mai 2006 inculpatul a continuat violenţele asupra victimei cu o coadă de mătură şi cu cleştele de la sobă(vătraiul), perforându-i pielea cu intenţie, i-a strâns degetele de la picioare cu un cleşte metalic, a tăiat-o cu cuţitul pe picioare şi i-a tatuat pe piept cu un ac de cusut numele de "Popică", numele celui cu care inculpatul pretindea că victima întreţinea relaţii intime.
In noaptea dintre 2 şi 3 mai 2006 victimei i-au fost aplicate, în continuare lovituri de către inculpat, starea de sănătate agravându-i-se, aceasta nemairidicându-se din pat.
Inculpatul a anunţat vecinii despre cele întâmplate doar la 4 mai 2006, în jurul orelor 16,30, când au fost chemate organele sanitare, dar s-a constatat că victima decedase.
Potrivit concluziilor raportului de constatare medico-legală moartea victimei a fost violentă, s-a datorat şocului traumatic consecutiv politraumatismelor repetate, leziunile produse prin lovire cu corpuri dure şi cu corp incandescent şi pot data dintr-un interval cuprins între 2-5 zile anterior datei decesului şi au vechimi diferite.
Inculpatul a recunoscut constant faptele sale, precum şi împrejurarea că a lovit o pe aceasta timp îndelungat cu diferite obiecte, acesta fiind practic orbit de gelozie.
Potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică inculpatul prezintă tulburare de personalitate de tip antisocial, păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale şi are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat.
S-a reţinut faptul că este evident că inculpatul a săvârşit fapta folosind metode cauzatoare de suferinţe prelungite şi de maximă intensitate, realizând, pe lângă suprimarea vieţii victimei, şi supunerea ei la puternice suferinţe fizice, aplicându-i lovituri şi supunând-o suferinţelor şi după ce aceasta nu a mai putut să reacţioneze.
Fapta inculpatului a fost comisă cel puţin sub forma intenţiei indirecte, multiplele lovituri (tăieri,perforări,tatuări,comprimări cu cleştele ) fiind aplicate victimei cu intenţia de a o pedepsi.
Aplicarea loviturilor timp de mai multe ore, obiectele cu care aceasta a fost lovită, intensitatea loviturilor, reieşită din leziunile provocate, exclud împrejurarea invocată de către apărătorul inculpatului în sensul că urmarea faptei de lovire s-ar fi produs din culpă, în sensul că, în
speţă, ar fi întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte, prev. de art.183 Cod penal.
In fapt, inculpatul a săvârşit fapta cu intenţie indirectă, a prevăzut rezultatul faptei sale pe care, deşi nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.
Există agravanta reţinută în sarcina inculpatului, chiar dacă agresorul supune la chinuri victima fără a urmări să o ucidă în acest mod, dar acceptă şi posibilitatea producerii acestor consecinţe.
Pentru aceste considerente, s-a apreciat că nu se impune schimbarea încadrării juridice din omor deosebit de grav în infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte.
Împotriva soluţiei instanţei de fond a declarat apel inculpatul N.C. solicitând admiterea acestuia, desfiinţarea sentinţei tribunalului şi judecând pe fond cauza, schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor deosebit de grav prev. de art.174, 176 alin.1 lit.a Cod pen., cu art.37 lit.b Cod pen. în infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte prev. de art.183 Cod pen., cu consecinţa corelativă a reducerii pedepsei aplicate întrucât nu a avut intenţia să suprime viaţa victimei.
Apelul declarat în cauză a fost respins ca fiind nefondat.
Tribunalul a administrat un vast material probator pe baza căruia a reţinut judicios starea de fapt, vinovăţia inculpatului, elementele constitutive ale infracţiunii, încadrarea juridică şi pedeapsa aplicată.
Examinându-se materialul probator în raport de criticile aduse se constată că, situaţia de fapt este pe deplin concordantă cu activitatea infracţională efectiv desfăşurată de către inculpatul apelant. Gravitatea deosebită a faptei comise şi amplu analizată de instanţa fondului, demonstrează fără nici un dubiu că, inculpatul a acţionat cu mult sânge rece, aşa încât ar fi putut să ucidă şi alte părţi vătămate din cauză, dacă acestea ar fi existat.
Actele de violenţă deosebită comise de inculpat îndreptate fiind împotriva valorii sociale supreme - viaţa - atrag în numele dreptului inviolabil la viaţă, la integritatea fizică, psihică şi materială a oricărei fiinţe, pedepsirea corespunzătoare a făptuitorului.
Lovirea unei persoane cu pumnii şi cu picioarele, în toate zonele corpului cu o bâtă din lemn şi cu una metalică respectiv vătraiul de la foc, prinderea degetelor de la picioare cu un cleşte metalic , cauzarea de fracturi costale, ruperi de organe interne şi alte leziuni grave ce au avut ca urmare moartea acesteia, constituie infracţiunea de omor deosebit de grav, iar nu aceea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, posibilitatea de a nu fi prevăzut moartea victimei fiind exclusă.
Leziuni de acest fel, ca şi numeroasele urme de violenţă de pe întreg corpul victimei, produse prin lovituri, zgârieri, comprimare între planuri dure, lovirea cu un corp incandescent, tatuajul cu acul, sunt urmarea unor acţiuni deosebit de violente şi de durată, cu cauzarea de suferinţe grele şi prelungite.
Moartea victimei este, deci, consecinţa uneia agresiuni al cărei rezultat a fost prevăzut şi urmărit de inculpat, fapta fiind săvârşită cu intenţie sub forma prevăzută în art. 19 pct.1 lit.a din Codul penal şi este susceptibilă a fi considerată infracţiunea de omor deosebit de grav prevăzută în art.176 lit. a din Codul penal.
Spre deosebire de infracţiunea de omor, care nu poate fi săvârşită decât cu intenţie, în una din cele două modalităţi la care se referă art.19 alin.2 pct.2 lit.a şi b Cod pen., infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev,în art.183 C.pen. se săvârşeşte cu intenţie depăşită, caracterizată prin intenţie în ceea ce priveşte acţiunea de lovire şi prin culpă în ce priveşte rezultatul produs, moartea victimei.
Din actele dosarului rezultă că inculpatul i-a aplicat lovituri victimei la data de 29 aprilie 2006 cu o bâtă din lemn şi cu vătraiul de la sobă peste tot corpul o perioadă de aproximativ 3 ore. La data de 30 aprilie 2006 inculpatul şi-a continuat acţiunea agresivă lovind victima cu palmele peste faţă şi cap. La 1 mai 2006, apelantul i-a aplicat lovituri victimei timp de 2 ore cu o bâtă din lemn peste picioare, braţe şi coapse, iar la 2 mai 2006, şi-a manifestat violenţa asupra aceleiaşi victime cu o coadă de mătură şi cu cleştele de la sobă, perforându-i pielea cu intenţie şi strângându-i
degetele de la picioare cu un cleşte metalic apoi a tăiat-o cu cuţitul în regiunea membrelor inferioare şi i-a tatuat pe piept cu un ac de cusut numele de „Popică”, a presupusei persoane cu care inculpatul bănuia că victima ar întreţine relaţii intime. Apoi, în noaptea de 2/3 mai 2006 inculpatul i-a aplicat în continuare lovituri victimei peste tot corpul, starea de sănătate a acesteia agravându-se.
Potrivit concluziilor raportului de constatare medico-legală moartea victimei a fost violentă, s-a datorat şocului traumatic consecutiv politraumatismelor suferite, leziunile s-au produs prin lovire cu corpuri dure şi prin corp incandescent, şi au datat dintr-un interval cuprins între 2-5 zile anterior datei decesului având vechimi diferite.
Actul medico-legal dovedeşte că moartea a survenit la puţin timp după încetarea agresiunii, ceea ce înseamnă că loviturile repetate şi puternice aplicate de inculpat în zone vitale, nu puteau avea alt rezultat decât producerea decesului.
Intensitatea neobişnuită a loviturilor aplicate şi rezultatul letal, confirmă intenţia de a ucide exprimată de inculpat în timpul agresiunii.
Ca atare, ansamblul împrejurărilor în care a avut loc agresiunea şi rezultatul acesteia infirmă apărarea inculpatului că el nu a urmărit şi nici nu a acceptat producerea unui asemenea rezultat, care ar fi depăşit intenţia sa de a aplica o corecţie victimei.
În consecinţă, se impune concluzia că prima instanţă a reţinut judicios că, sub aspectul poziţiei sale subiective, inculpatul a acţionat cu intenţia de a ucide, în sensul că a prevăzut rezultatul faptei sale şi a acceptat posibilitatea producerii acestuia, chiar dacă, eventual, nu l-a urmărit în mod direct.
Faptul de a fi aplicat victimei, în toate zonele corpului cu regiuni anatomice vitale, cum este cea a capului, mai multe lovituri cu bâtă din lemn cu vătraiul de la sobă, leziuni de tăiere cu cuţitul, cu obiecte apte a produce moartea, provocându-i politraumatisme craniocerebrale, lovituri cu corpuri dure şi incandescente, care i-au determinat decesul constituie infracţiunea de omor, iar nu aceea de lovituri cauzatoare de moarte; procedând în modul arătat, aplicându-i lovituri pe o perioadă de 5 zile, în condiţiile în care asemenea acte de violenţă produc, de regulă, urmări dintre cele mai grave, inculpatul a prevăzut, neîndoielnic, rezultatul posibil al acţiunii sale şi chiar dacă nu l-a urmărit, a acceptat producerea lui, astfel că el a acţionat cu intenţia de a ucide şi nu de a produce numai vătămări corporale cărora decesul le-ar fi urmat ca un rezultat praeterintentionat, aşa cum se susţine prin apelul promovat.
Prin „cruzimi”, în înţelesul art.176 lit. a Cod pen. se înţelege o acţiune violentă, săvârşită într-un mod neomenos, nemilos, cu ferocitate, care inspiră oroare, groază atât victimei cât şi persoanelor în a căror prezenţă se săvârşeşte ori care află pe alte căi despre comiterea ei.
În speţă, se reţine că inculpatul i-a aplicat multiple lovituri peste tot corpul victimei cu obiecte din lemn, metalice, cu corpuri incandescente pe o durată de 5 zile. Când era aproape în stare de inconştienţă cu un cleşte metalic i-a perforat pielea de pe antebraţe, de pe picioare, i-a strâns degetele de la picioare şi apoi i-a tatuat cu un ac pe pieptul victimei anumite cuvinte, cauzându-i suferinţe.
Rezultă fără nici un dubiu că victima, lipsită de orice posibilitate de a se salva, a fost supusă, în prima fază a agresiunii, la suferinţe fizice, cu totul ieşite din comun şi de o anumită durată, iar după ce a fost astfel torturată, a suferit desigur intens, chinuitor, ca urmare a tăieturilor cu cuţitul aplicate în zona membrelor inferioare.
Fapta inumană, descrisă mai sus, reflectă ferocitatea deosebită din partea inculpatului; ea depăşeşte limitele obişnuite ale unor acţiuni proprii laturii obiective a infracţiunii de omor, constituind un act nemilos, care inspiră groază, ecoul său în conştiinţa oamenilor fiind oroarea.
Pentru motivele ce preced, nu se va putea primi motivul de apel al inculpatului vizând schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prev. de art.183 Cod pen., fapta comisă fiind judicios încadrată în prevederile art.174 şi art.176 alin.1 lit. a Cod pen. cu aplicarea art.37 lit.b Cod pen.
Referitor la critica vizând reducerea pedepsei, curtea reţine că nici aceasta nu poate fi însuşită.
Multitudinea actelor de violenţă şi cruzimea de care a dat dovadă inculpatul în comiterea faptei, sunt alte elemente care nu pot fi omise şi care au fost bine evaluate de instanţa de fond, în alegerea pedepsei.
Aşa fiind, inculpatul apelant, trebuia să ştie că, pe lângă drepturi, are şi o serie de datorii, obligaţii, răspunderi, care caracterizează comportamentul său în faţa societăţii.
Nu se poate ca, pentru faptele săvârşite împotriva altor semeni de ai săi şi cărora le-a curmat cu bestialitate viaţa, răspunderea sa penală să nu fie, corespunzătoare, încălcărilor grave aduse ordinii sociale, vieţii.
Pentru aceste considerente, pedeapsa închisorii de 20 de ani, aplicată inculpatului apelant se apreciază ca fiind bine aleasă şi în deplin acord cu dispoziţiile art.1 din Codul penal, ce prevăd că „legea penală apără...persoana, drepturile şi libertăţile acesteia, proprietatea precum şi întreaga ordine de drept”.
În raport de cele analizate, apelul declarat de inculpatului a fost respins ca nefondat, în baza art.379 pct.1 lit.b C.proc.pen. şi menţinută hotărârea atacată. (Judecător Delia Purice)
