TÂLHĂRIE. FORMA CONTINUATĂ.
| Comentarii |
|
Pentru evaluarea formei continuate a infracţiunii de tâlhărie, criteriile de incidenţă sunt relative la un „modus operandi" comun actelor multiple de executare şi, respectiv, unor intervale de timp relativ scurte şi care, coroborate, denotă o unică rezoluţie delictuoasă, sub imperiul căreia sunt comise acestea.
Prin sentinţa penală nr. 96 din data de 30.03.1999 a Tribunalului Bucureşti - secţia a ll-a penală a fost condamnat inculpatul D.M., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 211 alin. 2 lit. a, b şi f Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal şi art. 37 lit. b Cod penal, la o pedeapsă de 10 ani şi 6 luni închisoare.
S-a reţinut, în fapt, că în perioada iulie-noiembire 1996, inculpaţii D.M. şi M.l. au pătruns în locuinţele a şase părţi vătămate, unde, prin folosirea unor substanţe narcotice au adormit victimele, punându-le în imposibilitate de a se apăra, iar în baza aceleiaşi rezoluţiuni infracţionale au săvârşit sase acte materiale de sustragere de bunuri şi sume de bani din locuinţele victimelor.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, criticând-o ca nelegală, sub aspectul neschimbării încadrării juridice din modalitatea continuată a săvârşirii infracţiunii de tâlhărie, în modalitatea concursului real de infracţiuni.
Motivul de critică invocat este nefondat.
Legiuitorul a încriminat infracţiunea de tâlhărie în cadrul titlului privind infracţiunile contra patrimoniului, deşi, prin condiţiile stipulate de normă, se aduce atingere unor valori sociale intim legate de persoana umană (integritatea corporală sau libertatea psihică), dar această incriminare este contra patrimoniului (avutului privat) nu împotriva persoanei, obiectul său juridic principal fiind patrimoniul şi doar cel secundar îl constituie anumite atribute ale persoanei, infracţiunea de tâlhărie fiind una complexă.
în acelaşi timp, tâlhăria este o infracţiune cu conţinuturi alternative si, în cazul săvârşirii, cu acelaşi prilej a unor acţiuni care prezintă, fiecare în parte, elementele unuia dintre conţinturile respective, are loc comiterea unei singure infracţiuni, datorită echivalenţei juridice a conţinutului acestora.
Mai mult, în cazul tâlhăriei nu operează regula specifică infracţiunilor contra persoanei, în sensul că pluralitatea subiecţilor pasivi nu este compatibilă cu unitatea infracţională (fie sub forma infracţiunii continuate, fie sub forma unităţii naturale colective).
în consecinţă, infracţiunea de tâlhărie poate îmbrăca forma infracţiunii continuate, aşa cum este cazul în speţă, fiind îndeplinite condiţiile cerute de dispoziţiile art. 41 alin. 2 Cod penal, actele materiale comise de coautorii inculpaţi D.M. şi M.l. fiind în baza unei unice rezoluţii infracţionale, de a săvârşi prin acelaşi modus operandi, la intervale de timp relativ scurte, ambii inculpaţi având reprezentarea faptelor pe care le comit. (Judecator Iulian Dragomir - Sectia a II-a penala)
(Secţia a ll-a penală, decizia penală nr. 223/1999)
