UCIDERE DIN CULPĂ. ACCIDENT DE CIRCULAŢIE.
| Comentarii |
|
Fapta inculpatului de a nu semnaliza prezenţa căruţei, pe timp de noapte, cu un felinar aprins, constituie contravenţie şi între aceasta şi producerea accidentului nu există un raport de cauzalitate directă.
Culpa exclusivă în producerea accidentului revine victimei - conducătorul autoturismului - care nu a circulat cu o viteză adaptată condiţiilor de trafic, putând să evite prin frânare coliziunea.
Prin sentinţa penală nr. 535/28.10.1997 a Judecătoriei Bolintin Vale, inculpatul C.I., trimis în judecată pentru infracţiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 2 şi 5 Cod penal, a fost achitat, în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, reţinându-se că faptei săvârşite îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii - vinovăţia.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
La 14.12.1994, în jurul orei 17.00, inculpatul C.l. a circulat cu o căruţă, pe D.N. 6, dinspre Alexandria, spre Bucureşti.
La km 24, acesta a fost ajuns din urmă de un autoturism Trabant, condus de L.V. şi în care se mai aflau alte 3 persoane - L.D., P.l. şi N.l.
Traficul era intens şi se desfăşura pe timp de noapte, cu vizibilitate asigurată de lumina farurilor, carosabilul era uscat şi fără denivelări.
Sesizând cu întârziere căruţa condusă de inculpatul C.l. pe sensul său de mers, neechipată cu felinar aprins, conducătorul autoturismului Trabant, L.V., a executat un viraj de evitare, către stânga, fără a mai avea posibilitatea să se asigure dacă din sens contrar circula un alt autoturism, încercând să se angajeze în depăşirea atelajului.
Fără a se afla la o distanţă laterală suficientă, care să asigure depăşirea corectă, autoturismul Trabant a acroşat cu extremitatea dreaptă a caroseriei roata stângă spate a atelajului. Ca urmare a forţelor degajate în momentul coliziunii şi a vitezei de deplasare, autoturismul Trabant şi-a modificat brusc direcţia şi a pătruns pe sensul opus de circulaţie şi s-a izbit frontal de cabina unei autodube care circula corect, din sens opus.
Datorită impactului frontal, ambele autovehicule au părăsit carosabilul şi trecând peste acostament, s-au oprit pe câmpul care mărgineşte drumul. Structura de rezistenţă a autoturismului Trabant a cedat, afectând şi rezervorul de benzină care, prin perforare, a permis scurgerea şi aprinderea carburantului.
Autoturismul Trabant a fost distrus, în totalitate, iar conducătorul auto şi ceilalţi trei ocupanţi au decedat.
Instanţa a reţinut, pe baza unei expertize tehnice auto, efectuată la cererea inculpatului, că nu există raport de cauzalitate directă între producerea accidentului şi inexistenţa unui felinar aprins la căruţă, L.V. - conducătorul autoturismului Trabant, putând să evite accidentul, prin frânare, dacă ar fi circulat cu o viteză adaptată condiţiilor date de trafic.
împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Bolintin Vale.
Prin decizia penală nr. 159/11.04.1998, Tribunalul Giurgiu a respins apelul, ca nefondat.
Prin decizia penală nr. 1.415/15.12.1998 a Curţii de Apel Bucureşti, a fost casată decizia nr. 159/11.04.1998 şi a fost trimisă cauza, pentru rejudecarea apelului, Tribunalului Giurgiu, cu motivarea că au fost încălcate principiile dreptului ia apărare si al oralităţii dezbaterilor.
în apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bolintin Vale a fost criticată sentinţa instantei de fond pentru greşita achitare a inculpatului C.l. care a circulat cu vehiculul cu tracţiune animală, pe timp de noapte, neechipat cu felinar aprins, pe partea stângă, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 56 lit. c şi 57 lit. a din Regulamentul de aplicare a Decretului 328/1966 privind circulaţia pe drumurile publice.
Prin decizia penală nr. 207/14.04.1999, Tribunalul Giurgiu a respins apelul parchetului, ca nefondat, cu motivarea că nu există raport de cauzalitate între omisiunea inculpatului de a monta felinar aprins pe partea stângă a atelajului şi moartea victimelor, accidentul de circulaţie datorându-se culpei exclusive a conducătorului autoturismului Trabant, care a circulat cu viteză neadaptată condiţiilor de trafic, nu s-a asigurat înainte de efectuarea depăşirii şi intrând în depăşirea atelajului nu a păstrat distanţa laterală suficientă.
S-a mai reţinut de către instanţa de apel că echiparea căruţei cu catadioptrii reflectorizante era suficientă şi în concordanţă cu prevederile legale.
împotriva acestor hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, criticându-le pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând o gravă eroare în stabilirea situaţiei de fapt, cu motivarea că, circulând pe timp de noapte, inculpatul avea obligaţia să echipeze căruţa cu felinar aprins.
Curtea de Apel Bucureşti - secţia a ll-a penală, a respins, ca nefondat, recursul parchetului, reţinând că accidentul de circulaţie, soldat cu decesul celor 4 persoane, s-a produs din culpa exclusivă a victimei L.V. - conducătorul autoturismului Trabant, care nu a circulat cu o viteză adaptată condiţiilor date de trafic - intens şi pe timp de noapte -, nu a observat în timp util căruţa şi putea să evite accidentul prin frânare. S-a mai reţinut că fapta inculpatului de a nu semnaliza prezenţa căruţei, pe timp de noapte, cu un felinar aprins, constitutie doar o contravenţie şi între aceasta şi producerea accidentului, nu există un raport de cauzalitate directă.
(Secţia a ll-a penală, decizia penală nr. 1.527/1999) NOTA: Apreciem că hotărârea instanţei de fond şi deciziile instanţelor de apel şi de recurs sunt greşite, pentru următoarele considerente: într-adevăr, există raport de cauzalitate între fapta victimei L.V., care a condus cu nepricepere autoturismul Trabant şi decesul său, precum şi al celorlalte trei persoane care se aflau în autoturism.
Dar, faptul că şoferul autoturismului Trabant a dovedit nepricepere sau imprudenţă nu constituie o împrejurare de natură a atrage răspunderea juridică exclusivă a acestuia pentru accidentul produs, câtă vreme şi inculpatul C.l. -conducătorul atelajului - a concurat la producerea accidentului prin nerespectarea unor prevederi din legea circulaţiei. Este adevărat că fapta conducătorului atelajului cu tracţiune animală de a circula pe drumul public, noaptea, cu vehiculul neechipat cu felinar aprins este sancţionată de lege drept contravenţie, însă, inculpatul C.l. procedând
astfel, vehiculul său a constituit un adevărat obstacol pentru participanţii la trafic care au circulat în spatele său, cu viteză superioară, caracteristică autovehiculelor în general şi autoturismelor în special, comparativ cu viteza de deplasare, mult redusă, a vehiculelor cu tracţiune animală. Instanţele - de fond şi de control judiciar - ar fi trebuit să reţină culpa concurentă a inculpatului C.i. alături de culpa victimei L.V. la producerea accidentului de circulaţie soldat cu decesul celor patru persoane. (M.C.)
