TÂLHĂRIE. VIOLARE DE DOMICILIU. DISTINCŢIE.
| Comentarii |
|
Pătrunderea într-o locuinţă şi sustragerea unor bunuri din acest loc, prin violenţă sau ameninţare, constituie o variantă agravată a infracţiunii de tâlhărie şi, deci, fapta de violare de domiciliu, în această situaţie, este absorbită în infracţiunea de tâlhărie calificată, pierzându-şi astfel autonomia.
Prin sentinţa penală nr. 202/23.12.1998 a Tribunalului Ialomiţa, inculpatul
C.N. a fost condamnat la 16 ani închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 2 lit. d şi f Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, 8 ani închisoare, pentru infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal şi la 5 ani închisoare, pentru infracţiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
în baza art. 33 lit. a şi 34 lit. b Cod penal, tribunalul a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 16 ani închisoare.
în baza art. 61 Cod penal, s-a menţinut liberarea condiţionată, pentru restul de 469 zile rămas neexecutat din pedeapsa anterioară, de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului, prin sentinţa penală nr. 1.243/1.07.1997 a Judecătoriei Buftea.
Totodată, instanţa a menţinut starea de arest a inculpatului, a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 19.04.1998, la zi, a luat act că partea vătămată D.M. nu s-a constituit parte civilă, şi a obligat pe inculpat la plata sumei de 1.331.164 lei, cheltuieli de spitalizare către Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti, cu dobânda legală, şi la 600.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut, în fapt, că inculpatul, după ce a consumat băuturi alcoolice, în seara zilei de 18.04.1998, a pătruns prin forţarea uşii, în locuinţa părţii vătămate
D.M., în vârstă de 74 de ani, despre care ştia că locuieşte singură, şi, prin constrângere, a avut cu aceasta raport sexual, producându-i ruptură de vagin.
în continuare, inculpatul a legat-o la ochi, pentru a nu fi văzut, şi i-a cerut să-i dea banii din casă. De frică, partea vătămată i-a dat suma de 70.000 lei, reprezentând pensia primită cu câteva zile în urmă.
La plecare, pentru a o determina să nu alarmeze vecinii, a lovit-o cu piciorul, producându-i traumatism cranio-cerebral minor, şi traumatism facial, cu
fracturarea oaselor nazale, pentru vindecarea cărora a avut nevoie de îngrijiri medicale timp de 22-25 zile.
împotriva sentinţei penale menţionate, inculpatul a declarat apel, solicitând atât personal, cât şi prin apărătorul său, reducerea pedepsei închisorii, pe care o consideră prea severă.
Apelul declarat de inculpat este fondat, dar pentru alt motiv, ce se va arăta în continuare.
Din examinarea hotărârii pronunţate în cauză, şi a lucrărilor dosarului, rezultă că instanţa de fond, întemeindu-se pe probe administrate, a stabilit şi reţinut corect starea de fapt şi vinovăţia inculpatului, însă greşit a reţinut, la încadrarea juridică a faptelor comise, şi infracţiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. 2 Cod penal, care se regăseşte ca circumstanţă de agravare în infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 2 lit. f Cod penal.
într-adevăr, potrivit art. 211 alin. 2 lit. f Cod penal, constituie tâlhărie calificată, şi se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 de ani, printre altele, tâlhăria săvârşită într-o locuinţă sau în dependinţe ale acesteia.
Prin urmare, pătrunderea într-o locuinţă şi sustragerea unor bunuri din acest loc, prin violenţă sau ameninţare, constituie o împrejurare agravantă a infracţiunii de tâlhărie şi, deci, fapta de violare de domiciliu, în această situaţie, este absorbită în infracţiunea de tâlhărie calificată, pierzându-şi astfel autonomia.
A le reţine pe amândouă, ca infracţiuni, ar însemna, în condiţiile de fapt expuse, o dublă incriminare.
în consecinţă, urmează a se admite apelul declarat de inculpat, şi a se dispune, în sensul arătat, şi, potrivit dispozitivului de mai jos, stabilindu-i-se o pedeapsă în cuantumul aplicat de instanţa de fond, dat fiind pericolul deosebit de mare al infracţiunilor comise în împrejurările de fapt expuse (asupra unei bătrâne, profitând de faptul că locuia singură, fără apărare, cu producerea unor vătămări corporale) şi persoanei inculpatului (recidivist).
O astfel de pedeapsă este necesară pentru reeducarea inculpatului şi prevenirea comiterii altor infracţiuni, motive pentru care cererea de a i se reduce pedepsele, nu este întemeiată. (G.D.)
(Secţia l-a penală, decizia penală nr. 117/1999)
