TÂLHĂRIE. CONCURS DE INFRACŢIUNI.
| Comentarii |
|
Sustragerea la un interval de 3-4 luni de bani şi bunuri de ia două părţi vătămate, folosind violenţa, reprezintă două infracţiuni de tâlhărie în concurs real şi nu o infracţiune în formă continuată.
Prin sentinţa penală nr. 18 din 13.01.1999 a Tribunalului Bucureşti - secţia a ll-a penală, inculpatul A.D. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 2 lit. f, cu aplicarea art. 41 alin. 2 şi art. 99 Cod penal.
Totodată, instanţa a menţinut starea de arest a inculpatului, a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 11.06.1998 la 13.01.999 şi l-a obligat, în solidar cu părţile responsabile civilmente, să plătească 78.000 lei părţii civile T.D. şi 30.000 lei părţii civile F.C. despăgubiri, precum şi 250.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut în fapt că inculpatul, într-o zi din cursul lunii iunie 1997, a pătruns în camera nr. 40 din incinta Căminului Internat al Grupului Şcolar Material Rulant nr. 1 Bucureşti şi, prin ameninţare, a sustras un aparat radio marca „Sport" în valoare de 78.000 lei aparţinând părţii vătămate F.C., iar în ziua de 29.09.1997 a pătruns în camera nr. 28 din acelaşi cămin şi, prin ameninţare, a sustras de la partea vătămată, T.D., din buzunar, suma de 30.000 lei.
împotriva sentinţei menţionate au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul A.D.
Parchetul a criticat sentinţa numai cu privire la încadrarea juridică a faptelor comise de inculpat, susţinând că greşit s-a reţinut o singură infracţiune continuată, în loc de două infracţiuni în concurs real, întrucât nu au la bază aceeaşi rezolutiune infracţională şi vizează două persoane vătămate.
Inculpatul a solicitat reducerea pedepsei, pe care o consideră prea severă în raport de împrejurările concrete în care a comis faptele, starea de minorat şi comportarea sinceră în cursul procesului penal.
Apelurile declarate sunt fondate.
Din examinarea sentinţei pronunţate în cauză şi a lucrărilor dosarului rezultă că instanţa de fond, întemeindu-se pe probele administrate, a stabilit şi reţinut corect starea de fapt şi vinovăţia inculpatului, însă a dat o încadrare juridică necorespunzătoare faptelor penale comise de inculpat.
în acest sens, după cum s-a arătat cu ocazia expunerii stării de fapt, inculpatul, la un interval de 3-4 luni, a pătruns în incinta unui internat şcolar, în două rânduri, şi a sustras, prin ameninţare, de la doi elevi, un aparat de radio şi, respectiv, suma de 30.000 lei.
Rezultă, deci, că faptele, în raport de intervalul de timp mare în care au fost comise, au la bază rezoluţii distincte şi vizează două părţi vătămate, astfel că, greşit s-au aplicat prevederile art. 41 alin. 2 Cod penal referitoare la infracţiunea continuată, în loc de prevederile art. 33 lit. a Cod penal referitoare la concursul real de infracţiuni.
în consecinţă, urmează a se admite apelul declarat de Parchet sub acest aspect, precum şi cel declarat de inculpatul A.D. referitor la pedepse, la individualizarea cărora se vor avea în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, şi anume starea de minorat, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, valoarea redusă a prejudiciilor cauzate şi comportarea sinceră în cursul procesului penal, se va desfiinţa sentinţa în limitele arătate şi se va decide potrivit dispozitivului de mai jos.
Din pedeapsă se va deduce durata arestării preventive. (Judecator Sofica Dumitrascu - sectia I penala CAB)
(Secţia l-a penală, decizia penală nr. 199/1999)
