ULTRAJ. VARIANTA AGRAVATĂ.
| Comentarii |
|
Elementul material al violenţelor exercitate asupra subiectului pasiv ce caracterizează în drept varianta agravată a infracţiunii de ultraj (art. 239 alin. 2 Cod penal), excede celui de „orice acte de violenţă cauzatoare de suferinţe fizice", în sensul dispoziţiilor art. 180 Cod penal, implicând chiar şi acte fără violenţă manifestă, dar care pun victima într-o situaţie cu urmări similare celor produse prin lovire directă.
Prin sentinţa penală nr. 39 din 3.06.1999 a Tribunalului Giurgiu s-a schimbat încadra?ea juridică a faptei pentru inculpatul A.Z. din infracţiunea prevăzută de art. 239 alin. 2 şi 3 Cod penal în infracţiunea prevăzută de art. 239 alin. 1 si 3 Cod penal, texte de lege în baza căruia a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
S-a reţinut, în fapt, că, la data de 24.03.1997, la sediul Ocolului Silvic Co- mana, inculpatul i-a adresat injurii subofiţerului B.E., agent de ordine la postul
de poliţie comunal, aflat în exercitarea atributiunilor de serviciu, după care l-a îmbrâncit extrem de puternic peste un birou, căzându-i cascheta de pe cap.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, care a criticat-o ca nelegală, sub aspectul greşitei schimbări a încadrării juridice, în sensul indicat mai înainte, susţinând, în esenţă, că acţiunea inculpatului de a îmbrânci un subofiţer de poliţie întruneşte, în drept, elementele constitutive ale infracţiunii de ultraj cu violenţă.
Critica invocată este fondată.
într-adevăr, instanţa de fond, pe baza probelor administrate, a reţinut o stare de fapt corectă, dar nu a dat o încadrare juridică corespunzătoare faptelor retinute.
Astfel, deşi în circumstanţele de fapt cunoscute, instanţa de fond a reţinut că inculpatul a insultat şi îmbrâncit pe lucrătorul de poliţie B.E., aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a calificat, în drept, această activitate infracţională în dispoziţiile art. 239 alin. 1 şi 3 Cod penal.
Dar, potrivit aiin. 1 al art. 239 Cod penal, elementul material al variantei simple a infracţiunii de ultraj îl pot constitui, în mod alternativ, acţiunile de insultă, de calomnie ori ameninţare săvârşite contra funcţionarului care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat.
în speţă, însă, instanţa a reţinut corect, din probele administrate, că lucrătorul de poliţie a fost insultat şi îmbrâncit de inculpat, ocazie în care i-a căzut şi cascheta de pe cap.
Or, în această situaţie, elementul material al infracţiunii constă nu numai în insulte adresate direct, dar şi în acte de violenţă îndreptate asupra subiectului pasiv, ceea ce caracterizează, în drept, varianta agravată a infracţiunii de ultraj, care, în alin. 2 al art. 239 Cod penal, prevede lovirea sau orice acte de violenţă îndreptate împotriva funcţionarului purtător al autorităţii de stat, aşa încât încadrarea juridică corectă a acestei fapte era în dispoziţiile art. 239 alin. 2 şi 3 Cod penal.
De precizat că mijloacele prin care se efectuează acţiunea de lovire pot fi felurite, între acestea înscrindu-se şi izbiturile sau îmbrâncelile; expresia „acte de violenţă" având în textul art. 180 Cod penal un înţeles larg, implicând atât acte efectuate cu violenţă, dar şi acte fără violenţă, dar care pun victima într-o situaţie cu urmări similare celor produse prin lovire directă.
Aşa fiind, apelul parchetului este fondat, pentru considerentele expuse, şi în conformitate cu dispoziţiile art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, prin desfiinţarea parţială a hotărârii, conform art. 334 Cod procedură penală, se va proceda la schimbarea încadrării juridice a acestei activităţi infracţionale din dispoziţiile art. 239 alin. 1 şi 3 Cod penal, în dispoziţiile art. 239 alin. 2 şi 3 Cod penal. (Judecator Iulian Dragomir - Sectia a II-a penala)
