Omor calificat. Pruncucidere. Asemănări şi deosebiri
| Comentarii |
|
Deosebirea dintre infracţiunea de omor şi cea de pruncucidere constă în starea psihică a făptuitoarei în momentul comiterii faptei. In cazul pruncuciderii, intenţia este spontană: ea se formează sub imperiul stării de tulburare pricinuită de naştere şi se execută simultan sau în intervalul de timp cât persistă această stare. Nu pot fi considerate asemenea tulburări pricinuite de naştere tulburările specifice naşterii, care încetează odată cu naşterea şi nici manifestările emoţional-afective determinate de stările conflictuale în care se găseşte mama care nu-şi doreşte copilul. Tulburările pricinuite de naştere pe care le-a avut în vedere legiuitorul sunt numai tulburările de natură psiho-patologică, tulburările anormale, maladive provocate de diverşi factori nocivi.
Secţia penală şi de minori, decizia nr. 98/A din 29 mai 2007
Prin sentinţa penală nr.112 din 1 martie 2007, pronunţată de Tribunalul Maramureş a fost condamnată inculpata P.A. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 175 alin. 1 lit. c Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. a, c Cod penal şi 76 lit. a Cod penal, la pedeapsa de 5 ani închisoare şi în temeiul art. 65 alin. 2 Cod penal interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a şi b Cod penal pe o perioadă de 2 ani, cu consecinţele prev. de art. 71 şi art. 64 li 1. a - c Cod penal.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureş a fost trimisă în judecată inculpata P.A. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 175 alin.1 lit.c C.pen., reţinându-se în sarcina acesteia că la data de 4 iunie 2005 a suprimat viaţa copilului său nou născut, abandonându-l într-o latrină din centrul comunei Bârsana.
În baza probelor administrate şi anume procesul verbal de cercetare la faţa locului, planşa cu fotografii judiciare, actele medico-legale, declaraţiile martorilor şi nu în ultimul rând pe cele ale
inculpatei, tribunalul a reţinut că inculpata P.A. este căsătorită şi are patru copii minori, cel mai mare fiind în vârstă de 10 ani. Deşi ştia că este iar însărcinată, inculpata nu a comunicat acest aspect niciunui membru al familiei sale.
La data de 4 iunie 2005, fiind în centrul comunei Bârsana împreună cu cei patru copii ai săi s-a deplasat singură la WC-ul din spatele primăriei, simţind că se apropie momentul naşterii. Imediat după ce a dat naştere unei fetiţe, inculpata, probabil crezând că nu o să fie descoperită, a aruncat copilul în latrină.
A reuşit să se deplaseze cu cei 4 copii până la martora P.M. unde a înnoptat, iar apoi a doua zi, împreună cu aceştia a plecat în localitatea Coştiui unde locuia mama şi respectiv sora ei. Întrebată fiind de mama şi sora ei despre petele de sânge de pe haine, inculpata le-a comunicat că a fost bătută de soţul ei. La mama ei a rămas până la data de 7 iunie când starea sănătăţii ei s-a agravat, fiind transportată cu ambulanţa la Spitalul Municipal Sighetu Marmaţiei.
Conform concluziilor de expertiză medico-legală moartea nou născutului de sex feminin a fost violentă şi s-a datorat anoxiei, deshidratării şi hipotermiei în condiţiile neacordării îngrijirilor necesare după naştere şi abandonării lui în mediu toxic.
S-a reţinut că fapta inculpatei P.A. de a suprima viata unui nou născut, abandonându-l imediat după naştere într-o latrină realizează elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prev. de art. 175 al. 1 lit. c C.pen.
Pentru a reduce pedeapsa cu mult sub minimul special instanţa a avut în vedere poziţia deosebit de sinceră a acesteia, lipsa antecedentelor penale, regretul exprimat faţă de consecinţele faptei comise, concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică în care se menţionează că suferă de tulburare afectivă depresivă reactivă de situaţie, personalitate psihopatică şi nu în ultimul rând, faptul că are în îngrijire 4 copii minori, din care cel mai mare are vârsta de 10 ani, copii care au nevoie cât mai repede de prezenţa mamei lor în familie.
Reţinând toate aceste împrejurări în favoarea inculpatei ca circumstanţe atenuante, instanţa i-a aplicat pedeapsa de 5 ani închisoare, pedeapsă care este în măsură să asigure reeducarea acesteia şi să-şi atingă scopul educativ, dar şi coercitiv în ciuda gradului de pericol social deosebit de ridicat al faptei comise şi consecinţele acesteia.
S-a dispus executarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată în regim de detenţie şi ca pedeapsă accesorie s-a interzis în toată această perioadă exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a-c C.pen., iar în temeiul art. 65 alin. 2 C.pen. s-a apreciat ca fiind necesară aplicarea ca pedeapsă complementară a interzicerii pe o perioadă de 2 ani a exercitării aceloraşi drepturi, raportat la natura şi gravitatea faptei comise.
În ciuda infracţiunii contra persoanei comisă de inculpată, instanţa nu i-a interzis exercitarea drepturilor părinteşti, ca pedeapsă accesorie şi care constituie o ingerinţă în exercitarea dreptului la respectarea vieţii private şi de familie, deoarece s-a apreciat că aceasta nu este o măsură necesară raportat la persoana acesteia şi interesul celor 4 minori pe care-i mai are inculpata.
Inculpata a recunoscut fapta însă a solicitat schimbarea încadrării juridice a acesteia din omor calificat prev. de art. 175 alin.1 lit. c c.pen. în infracţiunea de pruncucidere prev. de art. 177 C.penal raportat la concluziile expertizei medico-legale psihiatrice efectuate în cauză şi care confirmă că suferă de tulburare afectiv depresivă, afecţiune care a fost determinantă pentru comiterea faptei.
Este adevărat că, fiind o formă atenuantă a omorului, pruncuciderea se realizează sub aspectul laturii obiective ca şi omorul şi anume, printr-o activitate de ucidere, iar în plus sub aspectul laturii subiective, ambele infracţiuni se săvârşesc cu intenţie directă sau indirectă. Ceea ce însă le deosebeşte în mod evident şi ceea ce determină practic încadrarea juridică a faptei mamei de a-şi ucide copilul nou-născut imediat după naştere, în una din cele două infracţiuni, este stabilirea momentului formării intenţiei de a ucide. În cazul pruncuciderii intenţia trebuie să fie spontană şi să se formeze sub imperiul stării de tulburare pricinuită de naştere, pe când în cazul infracţiunii de omor calificat intenţia directă sau indirectă se naşte fără vreo legătură cu această tulburare.
În speţă, este evident că intenţia inculpatei de a-şi ucide copilul nu a fost pricinuită de vreo tulburare psihică chiar dacă această stare nu a fost stabilită printr-o expertiză medico-legală psihiatrică efectuată imediat după naştere.
Şi asta pentru că, încă de la începutul sarcinii inculpata nu a dorit să nască al 5-lea copil, sens în care a şi ascuns sarcina, necomunicând această împrejurare nici unui membru al familiei şi a ales să nască într-o toaletă publică, deşi era în centrul localităţii şi putea apela la un serviciu de specialitate.
Aşa fiind, instanţa, raportat la toate considerentele expuse, a dispus condamnarea inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 175 lit.c C.penal, apreciind cererea de schimbare a încadrării juridice ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe au formulat apel atât Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureş cât şi inculpata, solicitând desfiinţarea acesteia ca netemeinică şi nelegală.
Parchetul a arătat în motivare că solicită majorarea pedepsei aplicate inculpatei de către instanţă prin înlăturarea circumstanţelor atenuante raportat la gravitatea deosebită a faptei şi la modalitatea de comitere a acesteia.
Cuantumul redus al pedepsei aplicate de prima instanţă nu este în măsură să atingă scopul preventiv şi educativ al acestei pedepse.
Inculpata a arătat în motivarea apelului că solicită schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor calificat în cea de pruncucidere prev. de art.177 C.pen. cu consecinţa aplicării unei pedepse cu suspendare condiţionată sau sub supraveghere, întrucât nu a săvârşit fapta cu intenţie, ci a acţionat într-o stare de tulburare, pricinuită de naştere, aspect care nu s-a dovedit în cauză întrucât nu s-a efectuat expertiza medico-legală imediat după naştere.
Analizând sentinţa atacată prin prisma motivelor de apel invocate precum şi din oficiu, Curtea reţine următoarele:
Prima instanţă, în urma analizării probatoriului administrat în cauză, a stabilit o stare de fapt corectă, corespunzătoare adevărului, rezultând astfel vinovăţia inculpatei în săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev. de art.175 lit.c C.pen.
Astfel a fost dovedită împrejurarea că inculpata a acţionat nu sub imperiul unei tulburări.
Astfel, deosebirea dintre infracţiunea de omor şi cea de pruncucidere constă în starea psihică a făptuitoarei în momentul comiterii faptei. În cazul pruncuciderii, intenţia este spontană: ea se formează sub imperiul stării de tulburare şi se execută simultan sau în intervalul de timp cât persistă această stare. Această stare de tulburare trebuie să fie pricinuită de naştere. Nu pot fi considerate tulburări pricinuite de naştere în sensul dispoziţiilor art.177 C. penal tulburările specifice naşterii, care încetează odată cu naşterea şi nici manifestările emoţional-afective determinate de stările conflictuale în care se găseşte mama care nu-şi doreşte copilul. Tulburările pricinuite de naştere pe care le-a avut în vedere legiuitorul sunt numai tulburările de natură psiho-patologică, tulburările anormale, maladive provocate de diverşi factori nocivi.
Pentru stabilirea unei asemenea stări de tulburare este necesară efectuarea unei expertize medico-legale prin care să se constate că, în condiţiile concrete în care a săvârşit fapta, mama s-a aflat sub imperiul unei asemenea stări. Dacă examinarea medico-legală nu a fost efectuată imediat după naştere, în formularea concluziilor se va ţine seama şi de împrejurările de fapt care rezultă din actele de cercetare penală sau judecătorească.
Dacă mama nu s-a aflat în stare de tulburare, sau dacă, aflându-se în stare de tulburare, această stare nu a fost pricinuită de naştere, sau dacă mama a luat hotărârea de a-şi ucide copilul înainte de naşterea acestuia, deci în afară şi independent de vreo tulburare pricinuită de naştere a acestuia, fapta constituie omor calificat.
În acest context, încadrarea juridică dată faptei inculpatei în speţa de faţă, este cea corectă. Este adevărat că expertiza medico-legală psihiatrică nu a fost efectuată imediat după naştere, ci după aproximativ un an concluzionând că a avut discernământ la momentul comiterii faptelor, însă raportat la împrejurările în care a fost comisă fapta, respectiv ascunderea sarcinii de toţi membrii
familiei sale, inclusiv faţă de soţ, precum şi alegerea de a naşte într-o toaletă publică, deşi era în centrul localităţii şi putea apela la un serviciu de specialitate, demonstrează că intenţia de a ucide nou născutul nu a fost spontană, ci a fost plănuită dinainte. În concluzie, Curtea va respinge solicitarea de a se dispune schimbarea încadrării juridice.
În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei Curtea apreciază că prima instanţă a reţinut în favoarea inculpatei în mod justificat circumstanţele atenuante prev. de art.74 lit.a şi c C.pen., respectiv lipsa antecedentelor penale, sinceritatea şi regretul de care a dat dovadă pe parcursul procesului, iar cuantumul pedepsei se înscrie în limitele legale prevăzute de lege, având în vedere şi dispoziţiile art.76 alin.3 C.pen.
Având în vedere că inculpata oricum va executa pedeapsa în detenţie şi că aceasta mai are în întreţinere încă 4 copii minori, Curtea apreciază că nu sen impune majorarea acestei pedepse.
Faţă de aceste aspecte în baza art.379 pct.1 lit.b C.proc.pen. va respinge ca nefondate ambele apeluri. (Judecător Iuliana Moldovan)
