Tentativă la omor calificat. Pedeapsă nelegală. Coborârea pedepsei sub minimul special conform art. 76 alin.(2) C.pr.pen. şi nu conform art. 76 lit. b) C.pr.pen.
| Comentarii |
|
Circumstanţele constând în reabilitarea inculpatului şi stăruinţa depusă în recuperarea prejudiciului, precum şi concluziile referatului de evaluare, pot fi avute în vedere doar pentru aplicarea pedepsei închisorii sub limitele de sancţionare legală (de la 7 ani şi 6 luni la 2 ani şi 6 luni) neputând constitui o justificare şi pentru suspendarea sub supraveghere a pedepsei.
Secţia penală şi de minori, decizia nr. 41/A din 13 martie 2007
Prin sentinţa penală nr.239/F din 7 nov. 2006, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în baza dispoziţiilor art. 20 Cod penal, rap. la art. 174 şi art. 175 lit. ,,"i" Cod penal cu aplic. art. 74 lit. "a" şi "b" Cod penal, art. 76 lit. "b" Cod penal, art. 53 pct. 2 lit. "a" şi art. 64 lit. "a" şi "b" Cod penal a fost condamnat inculpatul S.I., pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. "a" şi "b" Cod penal.
Potrivit dispoziţiilor art. 86/1 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, stabilind conform dispoziţiilor art. 86/2 Cod penal, un termen de încercare de 6 ani.
Conform dispoziţiilor art. 86/3 Cod penal, pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bistriţa- Năsăud; să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existentă.
S-au pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 86/4 Cod penal.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. "a-c" Cod penal.
În baza dispoziţiilor art. 71 alin.5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
S-a constatat că prejudiciul cauzat părţii vătămate R.S.V. a fost reparat integral.
În temeiul dispoziţiilor art. 14 Cod procedură penală, raportat la art. 998 cod civil s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 2.161,686 lei în favoarea părţii civile, Spitalul Judeţean Bistriţa-Năsăud, reprezentând cheltuieli de spitalizare.
În baza dispoziţiilor art.118 lit.b C.penal, s-a dispus confiscarea specială a cuţitului, corp delict, folosit la săvârşirea infracţiunii.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud nr.139/ P/ 2005 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului S.I., pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 20 Cod penal rap.la art. 174-175 Lit. "i" Cod penal.
În fapt, în sarcina inculpatului s-a reţinut că în seara zilei de 20.03.2005, pe fondul consumului de alcool, în timp ce se afla în apropierea locuinţei martorei F.L. şi urmare unor conflicte anterioare spontane, inculpatul l-a lovit pe martorul S.S.N. care intervenise în aplanarea unui incident intervenit între inculpat şi numitul S.C.A. În acest timp, partea vătămată R.S.V. a încercat să aplaneze conflictul, moment în care inculpatul a lovit-o cu pumnul în faţă, după care, scoţând briceagul şi ameninţând martorii prezenţi să nu se apropie, a aplicat părţii vătămate o lovitură de cuţit, în abdomen. Partea vătămată a fost dusă la locuinţa martorei F.L., de unde ulterior, a fost transportată la Spitalul Judeţean Bistriţa-Năsăud fiind internată pe perioada 20-28 martie 2005 cu diagnosticul de plagă tăiată-înţepată penetrantă, de aprox.12 cm lungime, în zona abdominală, determinând evisceraţia de ileon. Raportul medico-legal din 28 martie 2005 a precizat că partea vătămată prezenta leziuni corporale care s-au putut produce prin lovire cu un corp tăietor-înţepător (posibil cuţit) şi care au necesitat pentru vindecare 28-30 zile de îngrijiri medicale, leziuni ce întrunesc caracteristicile medico-legale ale punerii în primejdie a vieţii.
Analizând actele şi lucrările dosarului, respectiv: procesul-verbal de consemnare a plângerii orale formulate de partea vătămată; procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşa fotografică întocmite cu acea ocazie, declaraţiile părţii vătămate; certificatul medico-legal eliberat părţii vătămate; adresa de comunicare a cheltuielilor de spitalizare ocazionate de internarea victimei; raportul de constatare medico-legală privind pe inculpat; declaraţiile martorilor S.C.A., S.S.N., C.S., F.L., S.O.L., S.M., T.I., ş.a., martori ce au fost audiaţi şi în cursul judecăţii; procesul - verbal de conducere în teren şi planşa fotografică întocmită; procesul-verbal de reconstituire a faptelor şi planşa fotografică realizată cu acea ocazie ; dovada de ridicare de la inculpat a cuţitului, corp delict; referatul de evaluare privind pe inculpat, întocmit în cursul cercetărilor judecătoreşti; adresa de constituire de parte civilă a părţii vătămate, CAS Bistriţa-Năsăud, comunicată instanţei precum şi actele întocmite de partea vătămată şi inculpat prin care s-au consemnat înţelegerile convenite între părţi în vederea stingerii laturii civile a cauzei, toate coroborate cu declaraţiile date de inculpat, tribunalul a reţinut în sarcina acestuia următoarele:
În seara zilei de 20.03.2005, în jurul orei 21, partea vătămată R.S.V. s-a deplasat de la domiciliul său - situat în comuna Tiha Bârgăului, sat Tureac - la magazinul alimentar situat în curtea locuinţei martorei F.L., din aceeaşi localitate, loc în care se aflau deja martorii S.M., T.I.,
S.S.N., ş.a., proprietara magazinului precum şi inculpatul S.I. şi fiica sa minoră, adulţii consumând băuturi alcoolice.
Cu toate că în incinta localului nu au avut loc incidente, în momentul în care martorul S.C.A. a intenţionat să plece la domiciliul său, inculpatul S.I. l-a împiedicat, cu pretextul că are să-i comunice ceva.
După câtva timp, martora F.L. a comunicat celor prezenţi în magazin că este ora închiderii, situaţie în care aceştia au părăsit localul dar au pătruns în locuinţa martorei aflată în imediata apropiere, continuând să consume alcool şi să urmărească programul TV.
La un moment dat, martorul S.C.A. şi-a manifestat din nou intenţia de a pleca acasă însă şi de această dată a fost împiedicat de inculpat să se ridice de pe canapea, apăsându-l pe umeri.
La scurt timp, în încăperea în care se aflau cei mai sus menţionaţi a intenţionat să pătrundă şi martorul F.A. care însă se afla în stare avansată de ebrietate, motiv pentru care, martorul I.F. - vărul său - l-a împiedicat să intre în locuinţă, lovindu-l "mustrător" cu palma peste cap. Sesizând această împrejurare, inculpatul S.I. a intervenit, scoţându-l pe F.A. din casă, după care l-a însoţit pe acesta înspre locuinţa sa, o parte din traseu, revenind apoi la locuinţa numitei F.L., unde se afla fiica sa minoră.
În poarta locuinţei inculpatul s-a întâlnit cu partea vătămată şi cu martorul S.C.A., care porniseră înspre locuinţa părţii vătămate, moment în care inculpatul l-a abordat din nou pe martor, prinzându-l de haine în zona gâtului.
În primele momente ale incidentului, partea vătămată nu a intervenit, continuând să discute cu martorul U.G., ce se afla în drumul public, la mică distanţă de zona în care se găseau inculpatul şi S.C.A..
Din cauza scandalului produs între cei doi, din imobil au ieşit martorii F.L. şi S.S.N., care au şi intervenit, cel din urmă despărţindu-l pe inculpat de martorul S.C.A., care a fost condus de F.L. spre locuinţa sa.
Deranjat de conduita martorului, inculpatul S.I. i-a aplicat o lovitură cu pumnul în bărbie lui
S.S.N., motiv pentru care, între cei doi a intervenit partea vătămată.
Ca urmare, inculpatul i-a aplicat şi acesteia o lovitură cu pumnul în faţă, reproşându-i că "este şmecher".
Întrucât între timp din imobil au început să iasă ceilalţi martori, spre zona în care se produsese incidentul s-a deplasat numitul C.S., moment în care, în intenţia de a răspunde agresiunii exercitate de inculpat, S.S.N. a încercat să-l lovească pe acesta cu pumnul. Greşind direcţia, martorul l-a lovit pe numitul C.S., care s-a dezechilibrat şi a căzut peste inculpat, astfel încât, în cele din urmă, toţi cei patru (inculpatul, martorii C.S. şi S.S.N., precum şi partea vătămată) au căzut peste poarta locuinţei, dărâmând-o. Ulterior, aceştia s-au ridicat, iar martorul C.S. a reintrat în locuinţă, ceilalţi trei rămânând în curtea casei.
Ridicându-se, inculpatul a scos din buzunar un briceag, a deschis Iama acestuia, apoi, agitând cuţitul prin faţa părţii vătămate, s-a apropiat de aceasta, ameninţând totodată, că va "tăia" pe cei care se vor apropia de el. Proferând aceste ameninţări, inculpatul a lovit-o pe partea vătămată cu briceagul în abdomen, lateral stânga.
Acuzând lovitura aplicată de inculpat, partea vătămată a pătruns în locuinţa martorei F.L. în timp ce inculpatul a plecat de la faţa locului. Ulterior, partea vătămată a fost transportată la Spitalul Judeţean Bistriţa-Năsăud, unde a fost internată în perioada 20-28.03.2005 cu diagnosticul: "Plagă prin tăiere abdominală penetrantă cu evisceraţie ileon. Hemoperitoneu. Ascaridoză. Agresiune.".
Din actul medico-legal eliberat părţii vătămate cu nr. 675/I/a/203 din 28.03.2005 întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Bistriţa-Năsăud, rezultă că R.S.V. a prezentat leziuni corporale traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp tăietor înţepător (posibil cuţit); că leziunile necesită 28-30 de zile de îngrijiri medicale şi că acestea întrunesc caracteristicile medico--legale ale punerii în primejdie a vieţii .
Audiat fiind, inculpatul a recunoscut în mod obiectiv săvârşirea actului de agresiune împotriva părţii vătămate susţinând însă că a acţionat în condiţiile legitimei apărări.
În concret, inculpatul a susţinut constant că, după ce l-a condus pe F.A. înspre domiciliu a revenit la locuinţa martorei F.L., unde îl aştepta fiica sa minoră, ocazie cu care a fost întâmpinat de partea vătămată şi de martorii S.S.N. şi S.C.A., ultimul dintre aceştia lovindu-l cu capul în abdomen, după care toţi trei "au sărit" asupra sa, lovindu-l, partea vătămată manifestându-se deosebit de agresiv, lovindu-l cu picioarele şi doborându-l la pământ "de cel puţin 10 ori".
Pe de altă parte, inculpatul a mai relevat că, amintindu-şi de briceagul ce îl purta în mod obişnuit asupra sa, l-a scos din buzunar şi le-a cerut agresorilor să nu se apropie dar că, din cauza
stării de tensiune în care se afla, determinată de lovirea sa repetată dar şi de faptul că fiica sa era martoră a incidentului , nu mai reţine dacă a lovit cu briceagul pe partea vătămată.
Apărările inculpatului au fost infirmate de probatoriul administrat în cauză, fiind contrazise de declaraţiile constante ale părţii vătămate, de consemnările actului medico-legal eliberat inculpatului dar şi de depoziţiile martorilor F.L., S.S.N., S.C.A., C.S., S.O.L., U.G. şi I.F., depoziţii ce se coroborează cu cele ale victimei agresiunii şi care au conturat starea de fapt reţinută de instanţă.
Dintre martorii mai sus enumeraţi, numiţii S.S.N., S.C.A., C.S. şi U.G., s-au aflat fie la locul incidentului, fie la foarte mică distanţă de acesta şi au prezentat condiţiile în care s-a produs evenimentul, relevând la unison că, la momentul agresării părţii vătămate de către inculpat, împotriva acestuia nu era îndreptat vreun atac material. În lipsa oricărui atac material este de prisos a mai analiza celelalte elemente legale, necesare a fi realizate pentru a se putea reţine legitima apărare ca şi cauză care înlătură caracterul penal al faptei.
În favoarea inculpatului nu a fost reţinută nici scuza provocării, prev. de art. 73 lit."b" Cod penal, invocată în apărare, deoarece probatoriul administrat în cauză nu a confirmat faptul că inculpatul ar fi acţionat sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea victimei, comisă în condiţiile textului legal invocat.
Versiunea inculpatului a fost invalidată însă şi de alte probe ale cauzei precum şi de argumente de ordin logic.
În declaraţiile sale, inculpatul a relevat că, deşi până la acel moment nu avusese neînţelegeri cu partea vătămată, aceasta l-a lovit în mod repetat, de peste 10 ori, cu piciorul în piept.
Cu toate acestea, la data de 28.03.2005, inculpatul s-a prezentat la Serviciul Medico-Legal Judeţean Bistriţa-Năsăud acuzând dureri în regiunea mandibulei drepte, astfel cum rezultă din raportul de constatare medico-legală nr.1313/II/a/60/8.06.2005.
Din acelaşi act medical a rezultat că celui în cauză i s-a întocmit bilet de trimitere în vederea efectuării unei radiografii dar că ulterior acesta nu s-a mai prezentat cu rezultatul trimiterii.
S-a reţinut că, la doar 8 zile de la data presupusei sale agresări repetate, inculpatul nu prezenta leziuni corporale traumatice, astfel cum se conchide prin actul medico-legal.
Chestionat fiind asupra motivelor pentru care nu a efectuat radiografia solicitată de medicul legist, inculpatul a relevat că în ziua prezentării sale la laboratorul medico-legal s-a deplasat în vederea examinării radiologice însă a ajuns prea târziu, programul de activitate fiind încheiat şi că ulterior nu a mai făcut deplasarea pentru că nu a mai avut bani.
Cu toate acestea, în declaraţia dată procurorului în cursul urmăririi penale, inculpatul a relatat că în ziua incidentului - 20.03.2005 - venise din târg, unde înstrăinase un cal cu suma de 16.000.000 lei.
Sub acest aspect s-a reţinut şi faptul că martorii H.A.G., B.G. şi S.M. au relevat doar faptul că inculpatul prezenta doar nişte urme de zgârieturi la nivelul gâtului, fără a acuza alte dureri.
Varianta prezentată de inculpat a fost confirmată parţial doar de către martorii S.A.M., S.M. şi T.I., însă aceste depoziţii au fost privite cu serioase rezerve, fiind date de fiica minoră a inculpatului, de fratele acestuia şi de "cumnata" sa, concubina fratelui său.
Deşi în declaraţia sa din instanţă inculpatul a prezentat ca posibil mobil al agresării sale de către partea vătămată şi cei doi martori, sustragerea banilor rezultaţi din vânzarea unei cabaline, martorele S.A.M. şi T.I. au precizat ca cert acest motiv.
Aşa fiind, tribunalul a înlăturat, ca vădit subiective, depoziţiile martorilor audiaţi în apărare.
Cu ocazia judecării fondului cauzei, apărarea a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea reţinută în actul de sesizare a instanţei în infracţiunea de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin.2, teza finală, Cod penal. Solicitarea apărătorului nu a fost primită de instanţă.
Inculpatul a folosit un obiect apt de a produce moartea - briceag cu Iarna de 8 cm - a vizat o zonă vitală - abdomenul - şi a aplicat o lovitură puternică, provocând o plagă tăiată-înţepată, de aprox.12 cm lungime, profundă, fapt ce a determinat evisceraţia ileonului.
Aceste împrejurări, coroborate cu faptul că, la momentul lovirii sale, în intenţia de a evita lovitura, partea vătămată s-a tras înapoi, potrivit propriilor depoziţii, denotă că lovitura de cuţit a fost de intensitate sporită şi că în lipsa acestei reacţii de apărare consecinţele actului de agresiune ar fi fost şi mai grave.
Pentru aceste motive, tribunalul a apreciat că inculpatul a acţionat cu intenţia directă de a suprima viaţa părţii vătămate.
Aşa fiind, pentru toate considerentele anterior expuse, instanţa a reţinut că fapta inculpatului, astfel cum a fost aceasta reţinută, întruneşte în drept elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 20 Cod penal rap.1a art. 174,175 lit."i" Cod penal.
În favoarea inculpatului au fost reţinute însă circumstanţele atenuante prev. de art. 74 lit."a" şi "b" Cod penal, având în vedere conduita anterioară corespunzătoare a inculpatului, care, deşi a mai fost condamnat pentru săvârşirea unei infracţiuni silvice, s-a reabilitat, dar şi stăruinţa manifestată de acesta în repararea prejudiciului cauzat părţii vătămate, stăruinţă materializată în înţelegerea perfectată de cele două părţi pentru stingerea laturii civile.
Având în vedere textele legale menţionate mai sus şi făcând aplic.art.72 Cod penal, referitoare la criteriile generale, de individualizare a pedepselor, precum şi ale art.76 lit."b" Cod penal, art.53 pct.2 lit."a" şi art.64 lit."a" şi "b" Cod penal, tribunalul a condamnat pe inculpatul S.I., la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. "a" şi "b" Cod penal.
Constatând că sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 86/1 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, stabilindu-se conform dispoziţiilor art. 86/2 Cod penal, un termen de încercare de 6 ani.
Pentru a adopta această soluţie, tribunalul a constatat că sunt întrunite cumulativ condiţiile legale ale textului indicat, în ceea ce priveşte durata pedepsei aplicate şi antecedentele penale, apreciindu-se, ţinând seama de persoana inculpatului - om tânăr, cu familie, având în întreţinere doi copii minori, de comportamentul său după comiterea faptei (s-a prezentat în instanţă la toate termenele de judecată şi a manifestat disponibilitate pentru despăgubirea părţii vătămate), că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta şi chiar fără executarea pedepsei inculpatul nu va mai săvârşi alte infracţiuni.
În pronunţarea condamnării cu suspendarea executării pedepsei, un rol esenţial l-a avut şi referatul de evaluare întocmit în cauză de Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud, care a conchis în sensul că inculpatul prezintă un risc scăzut de a comite noi infracţiuni, apreciindu-se că perspectivele sale de reintegrare socială se situează la un nivel ridicat.
Potrivit dispoziţiilor art.86/3 Cod penal, pe durata termenului de încercare condamnatul va trebui să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Bistriţa Năsăud; să anunţe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă şi de asemenea să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă, punându-i-se totodată în vedere dispoziţiile art. 86/4 Cod penal, privind revocarea suspendării executării pedepsei în situaţia în care nu vor fi îndeplinite măsurile şi obligaţiile stabilite de instanţă şi executarea în întregime a acesteia sau prelungirea termenului de încercare.
S-a făcut, totodată, aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi 64 lit. "a-c" Cod penal.
În baza dispoziţiilor art. 71 alin.5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
În latura civilă a cauzei s-a constatat, pe de o parte, că prejudiciul cauzat părţii vătămate R.S.V. a fost reparat integral.
Sub acest aspect s-a reţinut că, iniţial partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 50.000.000 lei, din care 30.000.000 lei reprezentând daune materiale, constând în venituri
nerealizate pe perioada incapacităţii de muncă şi 20.000.000 lei, despăgubiri civile pentru daunele morale.
Ulterior, partea vătămată şi-a majorat pretenţiile civile, însă, în cursul judecăţii cauzei, între aceasta şi inculpat a intervenit o înţelegere sub aspect civil, astfel cum rezultă din scriptele intitulate "chitanţă", prin care părţile au stins latura civilă a cauzei, partea vătămată primind despăgubirile pretinse.
După comiterea infracţiunii, partea vătămată a fost internată în cadrul Secţiei Chirurgie a Spitalului Judeţean Bistriţa-Năsăud în perioada 20-28 martie 2006, cheltuielile de spitalizare ocazionate cu internarea acesteia ridicându-se la suma de 21.616.860 lei, astfel cum rezultă din adresa nr.3182/25.04.2005 a unităţii sanitare. Cu suma reprezentând cheltuieli de spitalizare s-a constituit parte civilă în cauză, potrivit dispoziţiilor art.106 din OUG nr.150/2002, Casa de Asigurări de Sănătate a judeţului Bistriţa-Năsăud.
În cursul judecăţii cauzei, dispoziţiile legale în materia recuperării cheltuielilor de spitalizare ocazionate cu internarea unor persoane, ca urmare a săvârşirii unor fapte de natură penală, de terţe persoane, au suferit modificări, în baza dispoziţiilor art.313 din Legea nr.95/2006, privind Reforma sănătăţii, astfel cum au fost acestea modificate prin dispoziţiile OUG nr.72/2006, s-a dispus introducerea în cauză a unităţii sanitare care a prestat serviciile medicale.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art.14 Cod procedură penală rap. la art.998 Cod civil, s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 2.161,686 lei în favoarea părţii civile, Spitalul Judeţean Bistriţa-Năsăud, reprezentând cheltuieli de spitalizare.
În baza dispoziţiilor art. 118 lit. "b" Cod penal, tribunalul a dispus totodată, confiscarea cuţitului, corp delict, folosit la săvârşirea infracţiunii.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud, solicitând desfiinţarea hotărârii judecătoreşti atacate şi procedându-se potrivit prevederilor art.345 şi urm. C.proc.pen. privind judecata pe fond, să se dispună obligarea inculpatului să execute pedeapsa aplicată în modalitatea privării de libertate, apreciindu-se că nu sunt întrunite prevederile art.86/1 lit.c C.pen. care instituie condiţia legală ca ţinând seama de persoana condamnatului şi de comportamentul său după comiterea faptei, să se aprecieze că pronunţarea condamnării constituie un avertisment şi că chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârşi infracţiuni.
Analizând sentinţa atacată pe baza actelor şi lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de apel invocate, precum şi din oficiu, Curtea reţine următoarele:
Prima instanţă a administrat probatoriul necesar cauzei pe baza căruia a stabilit o stare de fapt corectă, corespunzătoare adevărului. De asemenea în mod corect a stabilit vinovăţia inculpatului în săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat prev. de art.20 C.pen. rap.la art.174 şi art.175 lit.i C.pen.
Însă instanţa de fond a greşit atunci când a trecut la individualizarea juridică a pedepsei aplicate inculpatului, atât în ceea ce priveşte cuantumul pedepsei aplicate inculpatului cât şi în ceea ce priveşte modalitatea de executare.
Dacă instanţa de fond în mod corect a apreciat că se impune reţinerea circumstanţelor atenuante prev. de art.74 lit.a şi b C.pen., a greşit atunci când a făcut aplicarea art.76 lit.b C.pen. privind efectele circumstanţelor atenuante.
Astfel, raportat la infracţiunea de omor reţinută în sarcina inculpatului, sunt aplicabile în speţă dispoziţiile art.76 alin.2 C.pen. care prevăd că, dacă se constată că există circumstanţe atenuante, pedeapsa închisorii poate fi redusă cel mult până la o treime din minimul special.
Raportat la această dispoziţie şi coborând pedeapsa până la limita prevăzută în acest text de lege, se ajunge la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a şi b C.pen., Curtea apreciind că această pedeapsă este proporţională cu gradul de pericol social al infracţiunii comise de inculpat.
De asemenea, în ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, instanţa de fond a apreciat că, pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta şi chiar fără executarea pedepsei ,inculpatul nu va mai săvârşi alte infracţiuni.
Curtea consideră că această apreciere este exagerată având în vedere modul de comitere a faptei, că inculpatul a mai fost condamnat anterior, la pedepsele amenzii pentru comiterea unor infracţiuni silvice - sent.pen.nr.1496/29.09.1995 a Judecătoriei Bistriţa şi respectiv a închisorii pentru săvârşirea de asemenea a unor infracţiuni silvice - sent.pen.nr.1427/15.09.1997 a Judecătoriei Bistriţa, că a săvârşit o infracţiune gravă (chiar dacă în forma tentativei) aplicând o lovitură de briceag părţii vătămate într-o zonă vitală,că incidentul s-a desfăşurat într-un loc public, în prezenţa mai multor martori, după comiterea faptei inculpatul fugind de la faţa locului.
Circumstanţele constând în reabilitarea inculpatului şi stăruinţa depusă în recuperarea prejudiciului, precum şi concluziile referatului de evaluare, puteau fi avute în vedere doar pentru aplicarea pedepsei închisorii sub limitele de sancţionare legală (de la 7 ani şi 6 luni la 2 ani şi 6 luni) neputând constitui o justificare şi pentru suspendarea sub supraveghere a pedepsei.
Faţă de aceste considerente, Curtea va admite apelul Parchetului şi va desfiinţa sentinţa atacată sub cele două aspecte arătate mai sus, şi rejudecând cauza va dispune condamnarea inculpatului la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a şi b C.pen., pedeapsă ce va fi executată în regim de detenţie, făcând astfel şi aplicarea art.71 C.pen. rap.la art.64 lit.a şi b C.pen.
Va menţine restul dispoziţiilor sentinţei atacate. (Judecător Iuliana Moldovan)
