Ucidere din culpă. Daune morale
| Comentarii |
|
- Cod penal: art. 178 alin. 3
In materia daunelor morale principiul reparării integrale a prejudiciului are un caracter relativ, suma de bani acordată cu titlu de daune morale fiind, de fapt, o „despăgubire în compensare", aceasta fiind o categorie juridică cu caracter special, care are scopul nu atât de a repara situaţia victimei, ci pe acela de a uşura situaţia victimei, fiind evidentă împrejurarea că suma acordată nu poate acoperi prejudiciul afectiv ce i-a
fost cauzat părţii civile prin moartea fiului său, dedusă din suferinţa pricinuită prin pierderea unei fiinţe căreia i-a dat viaţă şi pentru care se prezumă că avea o deosebită afecţiune, potrivit legilor fireşti.
(Secţia penală, decizia nr. 50/A/2009, nepublicată)
Prin sentinţa penală nr. 115 din 9 februarie 2009 pronunţată de Judecătoria Bistriţa a fost condamnat inculpatul B.D. la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 3 C. pen. cu aplic. art. 74 lit. c) rap. la art. 76 lit. b).C. pen.
în baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere stabilindu-se un termen de încercare de 5 ani în baza art. 862 C. pen.
S-a atras atenţia inculpatului asupra art. 864 C. pen.
S-a dispus ca în baza art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare de 5 ani stabilit, inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte o dată la 3 luni la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud, potrivit programării stabilite de acesta; să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă, locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea, aceluiaşi serviciu; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă, aceluiaşi serviciu şi să comunice informaţiile necesare de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă, aceluiaşi serviciu de probaţiune.
S-a făcut aplic. art. 71 rap. la art. 64 lit. a), b) C. pen. şi în temeiul art. 71 alin.5 C. pen. s-a dispus suspendarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
S-a dispus comunicarea prezentei hotărâri către Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud .
Inculpatul a fost obligat să plătească părţii, civile F.V., 50.000 lei daune morale, respingându-se celelalte pretenţii civile ca nefondate.
în fine, inculpatul a fost obligat să plătească statului 1.000 lei cheltuieli judiciare, sumă ce include şi costul raportului de constatare medico-legală.
împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpatul şi partea civilă, în ce priveşte apelul declarat de către inculpatul B.D., prin apărătorul său, avocat MV, dat fiind faptul că inculpatul a învederat că nu a înţeles să declare apel, acesta fiind declarat de către avocatul său, fără a-l consulta în vreun fel, tribunalul va lua act de retragerea acestuia, în temeiul disp. art. 369 C. pr. pen., potrivit solicitării inculpatului, consemnate în încheierea de şedinţă din 19 mai 2009.
în ce priveşte apelul declarat de către partea civilă F.V., acesta s-a apreciat a fi întemeiat, în parte, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
în primul rând, s-a criticat sentinţa atacată în ce priveşte despăgubirile acordate, reprezentând cheltuielile de înmormântare şi cele legate de pomenirea victimei.
Se apreciază că aceste cheltuieli nu se pot acorda, pe de o parte, deoarece la instanţa de fondpartea civilă s-a constituit parte civilă cu suma de 2.000 lei reprezentând cheltuieli legate de pomenire, parastase şi 98.000 lei cu titlu de daune morale, dar potrivit probelor de la dosar s-a făcut dovada că inculpatul a achitat 51.000 lei.
Probele testimoniale suplimentare administrate în apel, la solicitarea apelantei, nu au făcut dovada cuantumului exact al unor astfel de cheltuieli câtă vreme un singur martor, numitul O.G. a declarat că are cunoştinţă despre cuantumul cheltuielilor legate de înmormântare, din discuţiile purtate de rudele victimei în prezenţa sa, dar că nu ştie
care ar fi fost costul suportat pentru parastas, apreciind că aceste cheltuieli ar fi fost aproximativ egale cu cele de la înmormântare. Se reţine că martorul A.S., propus în dovedirea despăgubirilor materiale a menţionat că nu poate preciza cuantumul cheltuielilor de pomenire, deoarece nu era în ţară, neparticipând la eveniment.
Prin prisma acestor depoziţii se apreciază că nu s-a făcut dovada cuantumului cheltuielilor pretinse, pe de altă parte, bonurile fiscale şi chitanţele de mână depuse în apel la dosar poartă data (în marea majoritate) de 19.09. 2009, dată când a avut loc înmormântarea victimei şi nu pomenirea, câtă vreme evenimentul dedus judecăţii a avut loc la 17/18.09.2009. Mai mult, unele din aceste bonuri se referă la obiecte de îmbrăcăminte (cumpărate se presupune pentru victimă), sicriu, etc. sau poartă menţiunea expresă „mormântare", astfel că ele provin cu siguranţă de la înmormântarea victimei.
în lipsa unor astfel de chitanţe, bonuri, etc. legate de evenimentul invocat şi al probaţiunii testimoniale administrate, se apreciază că nu s-a făcut dovada cuantumului cheltuielilor legate de pomenirea victimei.
în ce priveşte daunele morale acordate, instanţa apreciază că acestea au fost corect apreciate de către instanţa de fond, deoarece în materia daunelor morale principiul reparării integrale a prejudiciului are un caracter relativ, suma de bani acordată cu titlu de daune morale fiind, de fapt, o „despăgubire în compensare”, aceasta fiind o categorie juridică cu caracter special, care are scopul nu atât de a repara situaţie victimei, ci pe acela de a uşura situaţia victimei, fiind evidentă împrejurarea că suma acordată nu poate acoperi prejudiciul afectiv ce i-a fost cauzat părţii civile prin moartea fiului său, dedusă din suferinţa pricinuită prin pierderea unei fiinţe căreia i-a dat viaţă şi pentru care se prezumă că avea o deosebită afecţiune, potrivit legilor fireşti.
Se reţine că inculpatul a fost implicit de acord cu statuările şi dispoziţiile sentinţei atacate, câtă vreme şi-a retras apelul, deci şi cu plata daunelor morale la care a fost obligat, cu toate că, nu trebuie neglijat aspectul legat de dovada prejudiciului, dovadă care trebuie făcută şi cu privire la aceste daune, partea civilă neputând pretinde despăgubiri prin simplul fapt al decesului fiului său, trebuind că facă dovada legăturii afective existente între ea şi victimă, existând situaţii în care între aceste categorii de persoane nu există o relaţie afectivă care să justifice pretenţiile la repararea prejudiciului afectiv.
Pe de altă parte, în determinarea daunelor morale se impune a se avea în vedere şi alte elemente şi anume culpa în producerea evenimentului, împrejurările în care acesta s-a produs, atitudinea inculpatului faţă de eveniment, împrejurarea că victima a acceptat să se urce în tractor alături de inculpat, cu toate că ştia că a consumat alcool, etc.
Examinând cauza din toate aceste puncte de vedere, s-a apreciat că s-a procedat la o corectă individualizare(determinare) a cuantumului daunelor morale, acestea nefiind acordate pentru acoperirea integrală a prejudiciului produs ci, aşa cum am arătat, pentru a compensa suferinţa cauzată, a uşura situaţia părţii vătămate parte civilă.
în ce priveşte neacordarea cheltuielilor de judecată la fondul cauzei, se reţine că apelul este întemeiat, deoarece, cu ocazia dezbaterii cauzei la fond acestea au fost solicitate de apărătorul părţii civile expres şi s-a şi făcut dovada lor cu chitanţa care atesta plata onorariului de avocat, instanţa omiţând acordarea acestora.
Aşa fiind, în temeiul disp. art. 379 pct. 2 lit. a) C. pr. pen., s-a admis apelul declarat de către partea civilă F.V., s-a desfiinţat în parte, în latura civilă, sentinţa apelată şi rejudecând în aceste limite s-a dispus obligarea inculpatului B.D. la plata cheltuielilor de judecată la fond în favoarea părţii civile în cuantum de 1.190 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Pentru considerentele arătate anterior s-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei atacate.
în temeiul disp. art. 192 alin. 2 C. pr. pen. s-a dispus obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului, în apel, în cuantum de 240 lei, sumă ce include şi onorariul de avocat din oficiu pentru apărătorul inculpatului, în cuantum de
200 lei şi care s-a suportat, în temeiul disp. art. 189 C. pr. pen., din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
în temeiul disp. art. 193 C. pr. pen., prin raportare la soluţia dată apelurilor deduse judecăţii, s-a dispus obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată în apel în favoarea părţii civile apelante F.V. în cuantum de 1.400 lei, reprezentând onorariu de avocat, justificat cu delegaţia depusă la dosar (judecător Berbecariu Daniella).
