Tulburare de posesie. Necesitatea audierii inculpaţilor
| Comentarii |
|
- Cod penal: art. 74
In mod normal şi imperativ cercetarea judecătorească impunea audierea inculpaţilor, pentru ca instanţa să cunoască poziţia acestora raportat la plângerea părţilor vătămate şi în cazul în care se constata că, din diferite motive (sănătate, imobilizare la pat etc.) inculpaţii nu se pot prezenta spre a fi audiaţi, se impunea audierea inculpaţilor la domiciliul lor, în conformitate cu disp. art. 74 C. pr. pen.
(Secţia penală, decizia nr. 49/A/2009, nepublicată)
Prin sentinţa penală nr. 118 din 10 iulie 2008 pronunţată de Judecătoria Năsăud , în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. pr. pen., coroborat cu art. 10 lit. a) C. pr. pen., s-a dispus achitarea inculpaţilor D.l. şi D.M. de sub comiterea infracţiunii de tulburare de posesie prevăzută de art. 220 alin. 1 şi 3 C. pen. întrucât fapta nu există.
în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. pr. pen., coroborat cu art. 10 lit. d) C. pr. pen. s-a dispus achitarea inculpaţilor D.l. şi D.M. de sub învinuirea comiterii infracţiunii de abuz de încredere prevăzute de art. 213 C. pen., întrucât faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive al infracţiunii anume definirea bunului în temeiul vreunei convenţii.
în baza art. 346 C. pr. pen. s-a respins acţiunea civilă formulată de părţile vătămate, ca neîntemeiată.
împotriva acestei sentinţe au declarat apel părţile vătămate P. G. şi P I Ş.
Tribunalul analizând sentinţa atacată prin prisma actelor şi lucrărilor ce au stat la baza pronunţării acesteia, a susţinerilor apelanţilor, actelor depuse la dosar în apel, a probelor administrate de către instanţa de apel (audierea inculpatei D.M. şi a martorului P.M.), reţine următoarele:
Cu toate că de fiecare dată când s-a desfiinţat sentinţa dată de Judecătoria Năsăud în cauza dedusă judecăţii şi s-a trimis cauza la instanţa de fond spre rejudecare, aceasta s-a preocupat să reaudieze părţile vătămate cu privire la plângerea formulată, respectiv infracţiunile pretins săvârşite de către inculpaţi şi pretenţiile (despăgubirile) civile pretinse, se constată că instanţa de fond nu s-a preocupat în nici un ciclu procesual să audieze inculpaţii, pentru a constata care este poziţia clară a acestora cu privire la plângerea care-i vizează. De abia în prezentul apel s-a reuşit audierea inculpatei D.M. Cu toate că inculpaţii s-au prevalat de procuri, depuse în diferite stadii procesuale, prin care mandatau pe fiica lor, D.A., să le reprezinte interesele în instanţă, se poate lesne observa că acestea sunt cu caracter general, nu vizează cauza dedusă judecăţii, în mod expres şi nu implică posibilitatea ca mandatara să dea declaraţii în locul inculpaţilor, aşa cum s-a procedat în dosarul nr. 3220/2004 al Judecătoriei Năsăud.
în mod normal şi imperativ cercetarea judecătorească impunea audierea inculpaţilor, pentru ca instanţa să cunoască poziţia acestora raportat la plângerea părţilor vătămate şi în cazul în care se constata că, din diferite motive (sănătate, imobilizare la pat etc.) inculpaţii nu se pot prezenta spre a fi audiaţi, se impunea audierea inculpaţilor la domiciliul lor, în conformitate cu disp. art. 74 C. pr. pen.
Pe de altă parte, cu toate că părţile vătămate depuseseră obiecţiuni la raportul de expertiză dispus în cauză, efectuat de către expertul V.N. şi invocaseră constant împrejurarea că expertul nu a procedat la legala lor încunoştiinţare cu privire la data la care urma a se efectua expertiza(măsurătorile), aspecte de natură a conduce la nulitatea raportului de expertiză, instanţa nu a dispus a se face verificări cu privire la cele invocate, procedând la judecarea cauzei în fond, procedeul acesteia echivalând cu o încălcare a dreptului la apărare, consfinţit de art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului.
Din coroborarea celor statuate de instanţă cu ocazia cercetării la faţa locului, când a fost prezent şi expertul V.N., cu raportul de expertiză întocmit de acesta, potrivit căruia deplasarea la faţa locului s-a făcut la 26 februarie 2008, dată la care s-au şi făcut măsurătorile cuprinse în raportul întocmit, în prezenţa părţilor, nu se poate concluziona însă în sensul celor susţinute de expert, deoarece instanţa nu a dispus ca expertul să facă măsurătorile în aceeaşi zi, pe de altă parte, nu s-a întocmit niciun proces verbal cu ocazia pretinselor măsurători, pe care să-l semneze părţile prezente.
Prin prisma celor arătate anterior, se poate concluziona în sensul că nu s-a făcut în vreun fel dovada încunoştiiţării părţilor la efectuarea expertizei.
Pentru aceste considerente, s-a apreciat apelul formulat de către partea vătămată P.I.Ş. ca fiind întemeiat, s-a desfiinţat sentinţa atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, în temeiul disp. art. 379 pct. 2 lit. b) C. pr. pen.
Cu ocazia rejudecării, instanţa urmează a-i audia pe inculpaţi pentru stabilirea poziţiei acestora cu privire la infracţiunile pentru care s-a formulat plângerea şi cu privire la pretenţiile civile ce s-au formulat şi a dispune efectuarea raportului de expertiză cu încunoştiinţarea tuturor părţilor. De asemenea, se va învedera părţilor posibilitatea de a propune probe concludente şi utile, de natură a clarifica situaţia existentă şi pentru justa soluţionare a cauzei, atât în ce priveşte latura penală cât şi latura civilă a acesteia.
în ce priveşte apelul declarat de către partea vătămată P.G., acesta s-a respins ca tardiv, în temeiul disp. art. 379 pct. 1 lit. a) C. pr. pen. rap. la art. 363 alin. 1 şi 3 C. pr. pen., deoarece a fost declarat la 24.07.2008 (potrivit ştampilei de pe plic, dosar apel), cu depăşirea termenului de 10 zile, prevăzut de lege, termen care, în cazul apelantului, curgea de la pronunţare (10 iulie 2008). (judecător Berbecariu Daniella).
