Trimiterea cauzei la procuror în vederea redeschiderii urmăririi penale şi a completării cercetărilor
| Comentarii |
|
- Cod penal: art. 26
- Legea nr. 87/1994: art. 13
Temeinicia soluţiei procurorului dată cu priinre la anumite fapte penale nu poate fi apreciată prin raportare la probele administrate în alt dosar, de către alt organ de cercetare penală.
(Secţia penală, decizia nr. 151/R/2009, nepublicată)
Prin sentinţa penală nr. 1330 din 16 octombrie 2008 pronunţată de Judecătoria Bistriţa s-au respins ca neîntemeiate plângerile petenţllor: P.I., Ş.S., S.V., CE. şi DGFP Suceava formulate împotriva Ordonanţei Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud din 19 iulie 2007, dată în dosarul nr. 76/P/2006, prin care s-a dispus încetarea urmăririi penale faţă de P.I., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), rap. la art. 13 din Legea nr. 87/1994 (nemodificată de Legea nr. 161/2003), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) [preluată de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005], sancţionarea sa administrativă cu amendă de 1000 lei şi scoaterea de sub urmărire penală pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), rap. la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen. şi sancţionarea cu amendă administrativă de 200 lei; încetarea urmăririi penale faţă de Ş.S., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), rap. la art. 13 din Legea nr. 87/1994 (nemodificată de Legea nr. 161/2003), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) [preluată de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005], sancţionarea sa administrativă cu amendă de 1000 lei şi scoaterea de sub urmărire penală pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen., şi sancţionarea cu amendă administrativă de 200 lei; neînceperea urmăririi penale faţă de S.V., pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), rap. la art. 13 din Legea nr. 87/1994 (nemodificată de Legea nr. 161/2003), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) [preluată de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005], sancţionarea sa administrativă cu amendă de 1000 lei; neînceperea urmăririi penale faţă de C.E., pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 (nemodificată de Legea nr. 161/2003), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) [preluată de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005], sancţionarea sa administrativă cu amendă de 1000 lei, precum şi împotriva Ordonanţei prim procurorului adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud, dată în 30 august 2007, în dosarul nr. 319/11/2/2007, prin care s-au respins ca neîntemeiate plângerile petenţilor împotriva soluţiei procurorului şi s-a menţinut soluţia procurorului ca legală şi temeinică.
împotriva acestei sentinţe penale au declarat recurs petentii PI, Ş.S., S.V. şi ANAF - DGFP Suceava.
Toate recursurile declarate în cauză sunt întemeiate.
Prin sentinţa atacată instanţa de fond a respins plângerile formulate de petenţi împotriva ordonanţei procurorului reţinând că operaţiunile comerciale de vânzare consemnate în cele 11 facturi emise de SC J. SRL sunt fictive şi, în mod nelegal, s-a procedat la reducerea TVA-ului corespunzător sumelor înscrise în acestea.
în realitate, din ansamblul probelor administrate în dosarul de urmărire penală nu rezultă, în afara oricărui dubiu, această stare de fapt.
Astfel, petenţii P I. şi Ş.S. susţinut că livrarea ar fi avut loc, în timp ce petentul ŞV a arătat că marfa ar fi trebuit livrată, potrivit înţelegerii, la SC X. P. SRL Piteşti, livrare ce nu a mai avut loc.
într-adevăr, în dosarul 117/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, audiat în calitate de martor, P.N., administratorul acestei societăţi, confirmă faptul că a primit marfa provenind de la SC J. SRL, fiind audiate şi o serie de persoane care au participat la descărcarea acesteia, marfa fiind livrată mai departe la SC T. SA Bacău.
Aceste declaraţii au fost considerate de către instanţa de fond ca fiind fără relevanţă juridică, necoroborându-se cu celelalte probe administrate în cauză, deşi aceşti martori nu au fost audiaţi în prezentul dosar, iar temeinicia soluţiei procurorului dată cu privire la anumite fapte penale, nu poate fi apreciată prin raportare la probele administrate în alt dosar, de către al organ de cercetare penală.
Mai mult, în cuprinsul declaraţiei sale martorul P.N. arată că i s-a sugerat, în toamna anului 2003, de către Ş.V. şi de numitul H. de la SC T. SA Bacău care i-au
cerut să nu declare faptul că marfa de la SC J. SRL a ajuns de la el la societatea din Bacău.
Prin urmare, fictivitatea sau, dimpotrivă, realitatea livrării faptice a mărfurilor este departe de a fi, cu certitudine, stabilită impunându-se a fi audiat în calitate de martor, în prezentul dosar, numitul P.N. şi a se proceda, eventual la o confruntare a acestuia cu făptuitorul Ş.V., ca şi identificarea şi audierea numitului H. administrator la SC T. SA Bacău, la care se pare că a ajuns în cele din urmă marfa.
De altfel, pentru a se putea reţine în sarcina făptuitorilor P.l. şi Ş.S. complicitatea la infracţiunea de evaziune fiscală este necesar a se stabili, în afara oricărui dubiu, că între aceştia şi făptuitorul Ş.V a existat o înţelegere a cărui scop a fost chiar prejudicierea bugetului statului, fapt ce nu rezultă din nicio probă administrată în cauză, nestabilindu-se, până în prezent, caracterul ilicit al acordului de voinţă dintre participanţi.
Mai mult, aşa cum se arată în recursul DGFP Suceava potrivit art. 14 alin. 4 C. pr. pen. se acordă despăgubiri băneşti pentru folosul de care a fost lipsită partea civilă, ori se impune a se stabili dacă de la data deducerii TVA aferentă celor 11 facturi şi până stornarea facturilor, respectiv pe perioada ianuarie-octombrie, se datorau penalităţi de întârziere sau dobânzi, aspecte cu privire la care nici una dintre expertizele contabile nu s-au pronunţat.
Totodată, chiar şi în situaţia în care cele 11 facturi fiscale sunt fictive se poate observa că prin ordonanţa atacată se reţine că acestea au fost scrise şi semnate de către învinuita Ş.S., acesteia aplicându-i-se o sancţiune administrativă şi pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 cu aplic. art. 41 alin. 2 C. pen.
Din actele dosarului, respectiv din declaraţia martorei Ş.M., rezultă că aceasta, în calitate de secretară a întocmit, la cererea învinuitului P.l. cele 11 facturi fiscale, fiind evident, prin compararea datelor personale, că este vorba despre o altă persoană ce nu poate fi confundată cu învinuita Ş.S., fiind necesar a fi lămurit şi acest aspect.
în fine, urmărirea penală se impune a fi completată şi prin verificarea aprovizionării efective de către SC J. SRL cu marfa în discuţie, prin solicitarea de relaţii celor 3 societăţi indicate în motivele de recurs.
Aşa fiind, în baza art. 385/15 pct 2 lit. d) C. pr. pen. tribunalul va admite toate recursurile declarate în cauză, va casa în întregime sentinţa atacată şi rejudecând, în baza art. 278/1 alin. 8 lit. b) C. pr. pen. va admite plângerile formulate de petenţi, va desfiinţa actele procurorului şi va dispune trimiterea cauzei la procuror în vederea redeschiderii urmăririi penale şi a completării cercetărilor cu cele arătate mai sus (judecător Preda Liliana Elisabeta).
