Ultrajul (art.257 ncp). Jurisprudență Infracţiuni; Ultraj

Judecătoria CRAIOVA Hotărâre nr. 1372 din data de 21.04.2017

Prin rechizitoriul nr.xxxx/P/xxx al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B.D.G., pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prevăzută de dispozițiile art. 257 alin. 1 și 4 Cod Penal raportat la art. 206 alin. 1 Cod Penal și a inculpatului M.A.F., pentru săvârșirea infracțiunii de hărțuire prevăzută de dispozițiile art. 208 alin. 2 Cod Penal.

În actul de sesizare s-a reținut că, în data zilei de xx.xx.xxx, agentul de poliție C.C.C din cadrul PMC Craiova-Secția nr. x, în timp ce se afla în exercițiul atribuțiilor de serviciu, a observat un autoturism marca VW Passat cu nr DJ-xx-xxx staționat în mod neregulamentar în stația RAT amplasată pe str. xxx nr. xxx. Cunoscând că autoturismul aparține inculpatului B.D.C, persoana vătămată a mers la acesta și i-a solicitat să mute autoturismul, moment în care inculpatul a început să îi adreseze cuvinte și expresii jignitoare, atât lui cât și colegului său B.M.. Astfel, inculpatul i-a adresat amenințări precum: "Ai copii? Ți-a murit vreunul până acum? O să-ți moară";. S-a mai arătat că în cursul aceleiași zile, după orele 20:10, persoana vătămată a început să primească telefoane de amenințare la adresa sa, a soției și a copiilor de pe un telefon anonim și un alt telefon cu nr. xxxxxxxxxx. A primit de la acest număr de telefon aproximativ 50 de apeluri, o parte fiind înregistrare cu ajutorul unei aplicații pe care o avea instalată pe telefonul personal. De asemenea, s-a menționat că inculpatul B.D.C și-a pus angajații săi, respectiv pe martorul S.C.și pe inculpatul M.A.F. să îl sune de mai multe ori.

Situația de fapt menționată mai sus s-a susținut cu următoarele mijloace de probă: declarații persoană vătămată filele 7-10, planșe foto filele 11-13, declarații martor B.M.G. fila 20, declarații martor D.L.M fila 22, declarație martor D.L.S. fila 24, declarație B.LS. fila 25, declarație martor S.C fila 27, declarație martor S.C filele 28-29, proces verbal de percheziție informatică fila 44, declarație suspect B.D.C. fila 64, declarație suspect M.A.F. fila 68 și înscrisuri.

În faza de cercetare judecătorească au fost audiați inculpații B.D.C și M.A.F. care nu au recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.

Persoana vătămată C.C.C., la termenul din data de 04.11.2016 s-a constituit parte civilă cu suma de 30.000 lei, reprezentând daune morale. De asemenea, partea civilă a fost audiată, iar declarația acestuia se află la fila 21, la dosarul instanței.

Au fost audiați martorii D.L.M, declarația acestuia aflându-se la fila 26, B.M.G., declarația acestuia a fost atașată la fila 27, S.C, declarația acestuia aflându-se la fila 33, D.L.S., declarația acestuia fiind atașată la fila.

Instanța a solicitat și la dosar s-au înaintat fișele de cazier judiciar ale inculpaților, din care rezultă că inculpatul B.D.G. a fost sancționat cu amenda administrativă de 1000 lei pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 din Vechiul Cod Penal (fila 8) și că inculpatul M.A.F. nu figurează cu antecedente penale.

Prin încheierea judecătorului de cameră preliminară din data de 04.10.2016 s-a reținut legalitatea sesizării instanței cu Rechizitorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova cu numărul xxx/P/xxx din xx.xx.xxx privind pe inculpatul B.D.G. și pe inculpatul M.A.F.. De asemenea, prin aceeași încheiere s-a reținut legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.

Analizând in mod coroborat ansamblul probelor administrate in cursul procesului penal , instanța retine următoarele:

În fapt, în ceea ce privește infracțiunea de ultraj prevăzută de art. art. 257 alin. 1 și 4 rap. la art. 206 Cod Penal, în data de xx.xx.xxx în timp ce se afla în exercițiul atribuțiilor de serviciu, partea civilă C.C.C a procedat la sancționarea contravențională cu amendă, potrivit procesului-verbal aflat la fila 17, a inculpatului B.D.G., pentru faptul că acesta a parcat autoturismul Wolkswagen Passat xx-xx-xxx în stația de autobuz, amplasată pe str. xxx nr. xxx.Datorită acestui fapt, inculpatul B.D.G. a proferat amenințări cu moartea la adresa familiei părții civile. Aceste aspecte rezultă din coroborarea declarației părții civile dată în faza de urmărire penală și în faza de judecată cu declarațiile martorilor D.L.M, D.L.S. și B.M.G..

Astfel, martorul B.M.G., care a perceput evenimentul cu propriile simțuri, a învederat instanței că inculpatul B.D.G. a întrebat partea civilă dacă are copii și a amenințat-o că va muri unul dintre ei, pentru că aplică amenzi contravenționale. De asemenea, martorul a procedat la amendarea inculpatului pentru adresarea de injurii la adresa agentului de poliție- fila 18 d.u.p.. Indignarea inculpatului față de împrejurarea că a fost sancționat administrativ este atestată prin declarația dată de acesta în fața instanței- declarație care se află la fila 17 " (...) din 50 de mașini m-a găsit numai pe mine (...)".

În același sens sunt și declarațiile martorilor D.L.M și D.L.S., care deplasându-se pentru a oferi sprijin agenților aflați la locul faptei, au perceput în mod direct momentul în care inculpatul B. a amenințat partea civilă cu moartea copiilor săi pentru motivul că partea civilă aplică amenzi contravenționale. Martorul D. a arătat că "(...) Ulterior i-a spus colegului meu C. că este un om rău întrucât sancționează persoane nevinovate. După aceea i-a spus ceva de genul: nu-ți este frică că o să-ți moară un copil(...)";. Din declarația inculpatului B. rezultă cu claritate că într-adevăr a întrebat partea civilă dacă are copii "(...) am întrebat-o pe aceasta dacă are copii și mi-a răspuns că da, are, iar eu i-am zis că și al meu este la spital(...)";

Din declarațiile martorului B.M.G., instanța reține că partea civilă a fost amenințată prin telefon de către inculpatul M. și B.ulterior finalizării evenimentului descris mai sus " (...) în jurul orei 19:00-20:00, colegului îi suna telefonul de pe un număr necunoscut. A răspuns și am constatat că era o persoană care îl amenința. Precizez că au fost trei persoane care l-au amenințat, iar după voce l-am recunoscut pe inculpatul B., pe inculpatul M.și un alt angajat de la bar. L-au amenințat că îi vor lua copii de la grădiniță că îi vor viola soția (...) "; Astfel, martorul a arătat că a aflat de la partea civilă, faptul că a fost apelată telefonic de către inculpatul B.D.G.. De asemenea, din aceeași declarație rezultă că partea civilă și-a manifestat îngrijorarea față de siguranța membrilor familiei sale, aceasta fiind în mod vizibil afectată " (...) Știu că între partea civilă și soția sa, urmare a apelurilor telefonice au fost ceva tensiuni. În mod cert părții civile, pentru o anumită perioadă, i-au fost afectate raporturile familiale. Eu am perceput-o pe partea civilă ca fiind afectată psihic în urma incidentului. Martorul a mai arătat că partea civilă a fost marcată de amenințările care i-au fost adresate. (...) ";

Instanta va avea în vedere principiile care guverneaza regimul juridic al probelor în cursul procesului penal - principiul lipsei unei ierarhii în funcție de faza procesuala in care se administreaza și de sursa din care provin, principiul lipsei valorii prestabilite - având drept corolar principiul liberei aprecieri a acestora, pe baza coroborării faptelor și împrejurărilor care rezulta din ansamblul probelor administrate in cursul procesului ( art 103 Cod de procedură Penală), și principiul divizibilității conform căruia, organul judiciar nu este obligat să ia în considerare o probă în ansamblul său, ci numai acele fapte si împrejurări care se coroborează cu cele relevate prin administrarea altor probe în cursul procesului penal. În lipsa unei ierarhii a probelor, instanta are nu numai posibilitatea, ci și obligația să analizeze care dintre declarațiile contradictorii reflectă adevărul.

Retractarea totala sau partiala a unei declarații anterioare nu este de natura prin ea însăși să înlature acea declarație dată în cursul procesului, întrucât astfel s-ar ajunge la lipsirea de efecte a unei probe administrate în mod legal.

Înlăturarea unei declarații se poate face numai în măsura în care retractarea este temeinic motivată, iar împrejurările cauzei formează convingerea ca relatările anterioare nu reprezintă realitatea.

În ceea ce privește declarația martorului S.C, instanța apreciază că aceasta nu poate fi avută în vedere, întrucât aceasta nu se coroborează cu nicio probă administrată în cauză. Astfel, martorul S.C susține că inculpatul B.D.G. nu i-a adresat părții civile niciun cuvânt. Totuși, acest aspect vine în contradicție până și cu declarația inculpatului B.D.G. care arată în declarația dată în faza cercetării judecătorești că, deși nu a amenințat partea civilă, a adresat injurii părții civile. De asemenea, se observă că martorul S.C a dat declarații contradictorii, arătând cu ocazia audierii în faza de urmărire penală că nu a auzit discuțiile purtate de partea civilă cu inculpatul, deoarece era la o distanța de 15-20 de m, ulterior cu ocazia audierii în faza de cercetare judecătorească, fără a oferi un motiv temeinic pentru care revine asupra declarației date, arată că inculpatul nu a adresat amenințării părții civile. De asemenea, s-a arătat că agenții de poliție veniți ulterior la fața locului nu au vorbit cu inculpatul B.D.G., aspecte contrazise în mod consecvent de declarațiile celor doi martori D.L.M. și D.L.S., declarații date atât cu ocazia audierii martorilor în faza de urmărire penală cât și-n faza cercetării judecătorești. Motivele invocate de martor în sensul că nu a citit declarația dată și nici nu-i cunoaște pe cei doi inculpați nu pot fi primite. Chiar martorul atestă faptul că la eveniment crede că inculpatul era însoțit de fata acestuia, or prin ipoteză nu se poate susține în mod pertinent că nu cunoști pe cineva atâta timp cât îți este cunoscută relația de rudenie a acestuia.

Din declarația inculpatului B.D.G., dată în faza de urmărire penală, instanța reține că acesta susține că în niciun moment nu a amenințat partea civilă. Cu toate acestea, cu ocazia audierii în fața instanței recunoaște că a proferat injurii la adresa părții civile. În lumina acestor aspecte, instanța apreciază că declarația acestuia nu poate fi primită fiind contrazisă de declarațiile părții civile și ale martorilor D.L.Ms, B.M.G. și D.L.S.. Instanța constată că declarațiile părții civile, ale martorilor D.L.Ms, B.M.G. și D.L.S. oferă o imagine detaliată a evenimentului, indicându-se în mod amănunțit modul în care s-au derulat acțiunile inculpatului B.D.G..

Astfel, relevanță juridică asupra fondului cauzei prezinta depozitiile părții civile și ale martorilor D.L.M, B.M.G. și D.L.S.. Ca urmare a probatoriului administrat în cursul judecății, instanța apreciază că inculpatul B.D.G. se face vinovat de fapta pentru care a fost trimis în judecată, respectiv infracțiunea de ultraj, întrucât în data de xx.xx.xxx, fiind amendat de către partea civilă C.C.C, l-a amenințat pe acesta, cu moartea copiilor săi.

Situația de fapt de mai sus a fost reținută de instanță pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești.

În ceea ce privește infracțiune de hărțuire prevăzută de art. art. 208 alin. 2 Cod Penal, reținută în sarcina inculpatului M.A.F., din declarația dată de partea civilă rezultă că acesta a fost apelat telefonic și amenințat că i se vor lua copiii de la grădiniță, că i se va viola nevasta etc. Acesta a fost apelat telefonic de pe un număr ascuns și de pe numărul inculpatului M.A.F.. Din procesul verbal de efectuare a percheziției informatice rezultă că persoana vătămată a fost apelată de 47 de ori de pe numărul inculpatului M.A.F.. Cu ocazia audierii martorului S.C, în faza de urmărire penală, s-a învederat că inculpatul M.A.F. a fost recunoscut amenințând și înjurând partea civilă în discuțiile notate 13-47-57 și 21-28-48. De asemenea, inculpatul M.A.F. admite în declarația dată în calitate de suspect faptul că a dat telefonul său unei persoane pentru a efectua anumite apeluri telefonice. A mai arătat faptul că și el a sunat pe acel număr persoana vătămată, proferând înjurături la adresa acestuia. Acesta susține că este conștient că prin apelurile repetate este posibil să fi produs acelei persoane o stare de temere.

Cu ocazia audierii în faza de cercetare judecătorească, inculpatul M.A.F. revine și arată că declarațiile date cu ocazia audierii în faza de urmărire penală nu corespund realității, iar declarația a fost semnată fără a fi citită. Instanța reține că retractarea totala sau partiala a unei declarații anterioare nu este de natura prin ea însăși să înlature acea declarație dată în cursul procesului, întrucât astfel s-ar ajunge la lipsirea de efecte a unei probe administrate în mod legal. Înlăturarea unei declarații se poate face numai în măsura în care retractarea este temeinic motivată, iar împrejurările cauzei formează convingerea că relatările anterioare nu reprezintă realitatea. Nimic din datele speței nu justifică faptul că declarația dată cu ocazia urmării penale nu corespunde adevărului, de fapt aceasta se coroborează cu declarația părții civile, a martorului B.M.G. și cu faptul că de pe telefonul inculpatului au fost efectuate un număr foarte mare de apeluri telefonice, cu aceeași ocazie, către numărul părții civile. Martorul S.C a recunoscut vocea inculpatului M. cu ocazia audierii de la fila 28 d.u.p.. Declarația dată de acest din urmă martor nu poate fi retractă prin simpla susținere a faptului că declarația dată în cursul urmării penale nu corespunde adevărului și că a semnat fără să citească ce anume a semnat. Declarația din cursul urmării penale corespunde adevărului ea fiind singura care se coroborează atât cu declarația inculpatului M.A.F. dată în calitatea suspect, cât și cu celelalte probe.

Astfel, relevanță juridică asupra fondului cauzei prezinta depozitiile părții civile, depoziția dată de inculpatul M., în calitate de suspect și declarația martorului S.C,din faza de urmărire penală. Ca urmare a probatoriului administrat în cursul judecății, instanța apreciază că inculpatul M.A.F. se face vinovat de fapta pentru care a fost trimis în judecată, respectiv infracțiunea de hărțuire, întrucât în data de xx.xx.xx, a efectuat de pe telefonul său mobil mai multe apeluri telefonice, care prin frecvență( aprox. 47 apeluri) sau conținut ( adresarea de expresii și cuvinte cu caracter injurios), au fost de natură să îi creeze o temere părții civile C.C.C. , agent șef adjunct de poliție din cadrul Secției nr.x Poliție Craiova.

Situația de fapt de mai sus a fost reținută de instanță pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești.

În drept, fapta inculpatului B.D.G., din data de xx.xx.xxx, de a amenința cu acte de violență, respectiv cu moartea copiilor, pe agentul de poliție C.C.C, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, pe motiv că îl sancționase contravențional pentru staționare neregulamentară constituie infracțiunea de ultraj prev. de art. 257 alin. 1 și 4 raportat la art. 206 Cod Penal.

Elementul material al infracțiunii constă în amenințarea explicită a unui polițist aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, cu moartea copiilor săi. Infracțiunea de ultraj prevăzut de art. 257 Cod Penal absoarbe infracțiunea de amenințare prevăzută de art. 206 Cod Penal, fiind o infracțiune complexă. Verbum regens constând în amenințarea cu moartea copiilor părții civile este susceptibil de a produce o temere serioasă persoanei intimidate, fiind de natură să alarmeze victima, adică să-i provoace o restrângere a libertății psihice, valoare ocrotită prin instituirea normei penale. Din declarația martorului D.L.S. rezultă că partea civilă a fost tulburată de amenințările proferate la adresa familiei sale " (...) colegul meu mi-a spus că se teme foarte tare pentru membrii familiei sale. (...) L-am văzut vizibil afectat pe colegul meu Chițu de amenințările care i-au fost adresat(...)";. De asemenea, martorul B.M.G. a arătat că " (...) Eu am perceput încă din ziua respectivă că părții civile i s-a creat o stare de temere de temere vizavi de persoana sa și membrii familiei sale. Și în prezent persistă această stare de temere. (...) colegului meu i-a fost știrbită autoritatea. De asemenea, mici glume au apărut în cadrul colectivului nostru pe seama incidentului respectiv.(...) ";

În ceea ce privește latura subiectivă a infracțiunii de ultraj, instanța reține că aceasta s-a comis cu intenție directă, întrucât inculpatul B.D.C a prevăzut și urmărit să pericliteze libertatea psihică a părții civile. De asemenea, inculpatul a dorit ca prin ultrajul săvârșit să intimideze polițistul care a aplicat amenda contravențională, după cum rezultă din declarația martorului D.L.S. " (...) acesta a încercat să-mi explice că este nevinovat cu privire la aplicarea amenzii cotravenționale. Ulterior i-a spus colegului meu C., că acesta este un om rău întrucât sancționează persoane nevinovate. După aceea i-a spus ceva de genul: "nu-ti este frică că o să-ți moară un copil";. Cu toate acestea acțiunea inculpatului, pe lângă starea de pericol creată libertății psihice a părții civile, periclitează și relațiile de autoritate a statului român, prin cutezanța de amenințarea a unei persoane însărcinată cu desfășurarea unui serviciu public.

Se mai observă, potrivit adresei de la fila 16 d.u.p., că partea civilă avea calitatea de agent șef adjunct în cadrul Secției de Poliție 6 a Poliției Municipiului Craiova și se afla în exercițiul atribuțiilor de serviciu.

Raportul de cauzalitate rezultă ex re din săvârșirea elementului material.

Fapta inculpatului M.F.A. care la data de xx.xx.xx-xx.xx.xxx în mod repetat, a efectuat de pe telefonul său mobil mai multe apeluri telefonice ( aproximativ 47 de apeluri telefonice), care prin frecvență și conținut ( adresarea de expresii și cuvinte cu caracter injurios ), au fost de natură să îi creeze o temere persoanei vătămate C.C.C. , agent șef adjunct de poliție din cadrul Secției nr.x Poliție Craiova ( crearea unui climat de insecuritate de natură să-i perturbe viața privată) constituie infracțiunea de hărțuire prevăzută de art. 208 alin. 2 Cod Penal.

Astfel, acțiunea inculpatului grefată pe contextul creat de către inculpatul B.D.G. prin amenințările proferate la adresa polițistului este de natură și creează în mod efectiv o stare de temere părții civile. De asemenea, numărul repetat al apelurilor capătă relevanța sub acest aspect, justificând întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de hărțuire și sporind sentimentul de teamă trăit de partea civilă, care a și arătat că a fost îngrijorată și tulburată.

Așadar, elementul material al infracțiunii constă în fapta de a efectua multiple apeluri telefonice persoanei vătămate cu scopul vădit de a o intimida.

În ceea ce privește elementul subiectiv al infracțiunii aceasta s-a săvârșit prin intenție directă, deoarece inculpatul M.A.F. a prevăzut și urmărit că prin acțiunea sa să creeze o temere, care să afecteze libertatea psihică a persoanei vătămate. De asemenea, în privința legăturii de cauzalitate, instanța constată că acțiunile inculpatului M.F.A. au condus la întreținerea și potențarea stării de teamă în care se afla persoana vătămată. Nu se poate reține împrejurarea că inculpatul se afla în stare de ebrietate, întrucât numai o stare de intoxicație cu alcool completă și involuntară are vocația de a se concretiza într-o cauză justificativă. Or, în speță nimic nu conduce spre concluzia că inculpatul M.s-a aflat involuntar într-o stare de beție, potrivit art. 29 Cod Penal.

La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului B.D.G., instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 74 din actualul Cod Penal, respectiv: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Se observă că infracțiunea de ultraj prevăzută de art. 257 Cod Penal se sancționează potrivit alin. 4 cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de amenințare prev.de art. 206, ale cărei limite se majorează cu jumătate. Pe cale de consecință, se reține că inculpatului B.D.G. i se va aplica pedeapsa cu închisoare de 8 luni pentru considerentele ce urmează. Din analiza fișei de cazier judiciar rezultă că inculpatul nu figurează nu antecedente penale, fiind doar amendat administrativ cu suma de 1000 lei. De asemenea, instanța reține că inculpatul este integrat din punct de vedere social, având o familie și studii liceale de 10 clase și profesionale completare. Cu toate că infracțiunea săvârșită este gravă, se observă că odată cu venirea celui de al doilea echipaj de poliție inculpatul s-a liniștit, fapt care este de natură de a micșora intensitatea stării de pericol social creată pentru valoare ocrotită, respectiv libertatea psihică a părții civile. Totodată, se observă că infracțiunea a fost comisă verbal, această împrejurarea reducând periculozitatea concretă a infracțiunii.

Avand in vedere toate aceste considerente, instanta consideră că stabilirea unei pedepse orientate spre minim, de 8 luni închisoare, cu amânarea aplicării pedepsei constituie un mijloc de reeducare suficient pentru inculpat.

În consecință, în baza art. 396 alin. 1, 4 Cod de procedură Penală raportat la art. 83 C. pen. instanța va stabili pedeapsa de 8 luni închisoare în sarcina inculpatului B.D.G., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 257 alin 1 și 4 Cod Penal.

Instanța constată că, în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 83 C. pen., pedeapsa stabilită fiind mai mică de 2 ani închisoare, respectiv 8 luni închisoare; inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, iar în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei inculpatului pentru o perioadă determinată.

De asemenea, se constată faptul că maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpat este de 1 an și 6 luni închisoare, valoare inferioară celei de 7 ani închisoare prevăzute de art. 83 alin. (2) Cod Penal , iar inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată și nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților.

Față de aceste considerente, în baza art. 83 alin. 1 Cod Penal, va amâna aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 85 alin. 1 C.p., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Dolj, la datele fixate de acesta;

- b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

- c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

- d) să comunice schimbarea locului de muncă;

- e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 86 alin. 1 Cod Penal, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. 1 lit. c - e Cod Penal se comunică Serviciului de Probațiune Dolj.

În baza art. 404 alin. 3 Cod de procedură Penală, va atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 88 Cod Penal.

Astfel, această atenționare urmează a avea pentru inculpat semnificația unui avertisment serios asupra consecințelor pe care le va suporta în eventualitatea nerespectării în viitor a legii și a regulilor de conviețuire socială, nu numai în cursul termenului de încercare, dar și de-a lungul vieții. În acest context, instanța apreciază că reglementarea acestui text de lege are semnificația creării pentru inculpat a unei profunde conștiințe moral-juridice referitoare la garantarea echilibrului firesc care trebuie să existe între drepturile și obligațiile fiecăruia raportate atât la el însuși, cât și la societate, în ansamblul său.

La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului M.F.A., instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 74 din actualul Cod Penal, respectiv: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Se observă că infracțiunea de hărțuire prevăzută de art. 208 alin.2 Cod Penal se sancționează cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amenda. Pe cale de consecință, inculpatului M.F.A. i se va aplica pedeapsa cu închisoare de 6 luni pentru considerentele ce urmează. Din analiza fișei de cazier judiciar rezultă că inculpatul nu figurează cu antecedente penale, acesta fiind la primul contact cu legea penală. De asemenea, instanța reține că inculpatul este relativ tânăr, fiind născut pe 04 august 1990. Se mai observă, că inculpatul este în prezent elev, având studii gimnaziale fiind necesar ca acesta să le finalizeze.

Instanța constată că, în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 83 C. pen., pedeapsa stabilită fiind mai mică de 2 ani închisoare, respectiv 6 luni închisoare; inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, iar în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei inculpatului pentru o perioadă determinată.

De asemenea, se constată faptul că maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpat este de 6 luni închisoare, valoare inferioară celei de 7 ani închisoare prevăzute de art. 83 alin. (2) Cod Penal , iar inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată și nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților.

În baza art. 85 alin. 1 C.p., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Dolj, la datele fixate de acesta;

- b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

- c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

- d) să comunice schimbarea locului de muncă;

- e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 86 alin. 1 Cod Penal, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. 1 lit. c - e Cod Penal se comunică Serviciului de Probațiune Dolj.

În baza art. 404 alin. 3 Cod de procedură Penală, va atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 88 Cod Penal.

LATURA CIVILĂ

Persoana vătămată C.C.C, s-a constituit parte civilă cu suma de 30000 lei, reprezentând daune morale. Partea civilă apreciază că se impune obligarea fiecărui inculpat la suma de 15.000 lei fiecare.

Referitor la latura civila instanța reține că potrivit art. 1357 cod civil cel care cauzeaza altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție este obligat să îl repare.

Din textul anterior mentionat se desprind elementele raspunderii civile delictuale și anume: fapta ilicită comisă cu vinovăție, existența unui prejudiciu cauzat prin aceasta și legătura de cauzalitate dintre prejudiciu si acțiunea ilicită.

În privinta despăgubirilor pentru daune morale pretinse de către partea civilă, instanta le va admite în parte, pentru următoarele considerente. Daunele morale constau în atingerea adusa valorilor care definesc personalitatea umana, valori care se refera la existenta fizica a omului, la sănătatea si integritatea corporala, la cinste, demnitate si onoare, prestigiu profesional si alte valori similare.

În ceea ce privește infracțiunea de ultraj, urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cel în cauza în plan psihic si fizic, importanta valorilor lezate si măsura lezării lor, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura afectării, precum si măsura în care părții vătămate i-a fost afectata viața sociala sau familiala, se apreciaza că suma de 6000 lei reprezintă o recuperare justa patrimoniala a prejudiciului nepatrimonial suferit. Suma de 6000 lei este considerata o reparație justă și integrală a prejudiciului moral produs, ținând seama de principiul reparației integrale si echitabile a oricărei daune și de necesitatea ca această forma de reparație să nu se convertească într-o veritabilă sursă de îmbogățire fără justă cauza. De aceea suma solicitata de partea civila, respectiv 15000 lei, este mare și nu se justifica fata de împrejurările cauzei, acțiunea civila urmând a fi admisa numai în limitele arătate.

De asemenea, cu privire la infracțiunea de hărțuire, urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cel în cauza în plan psihic si fizic, importanta valorilor lezate si măsura lezării lor, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura afectării, precum și măsura în care părții vătămate i-a fost afectata viața sociala sau familiala, se apreciază că suma de 4000 lei reprezintă o recuperare justa patrimoniala a prejudiciului nepatrimonial suferit. Se reține că infracțiunea de hărțuire prev. de art. 208 alin. 2 are un pericol social concret mai redus ca infracțiunea de ultraj. Totodată, intensitatea cu care a fost afectată viața profesională este una mai redusă decât în cazul infracțiunii de ultraj. Suma de 4000 lei este considerata o reparație justă și integrală a prejudiciului moral produs, ținând seama de principiul reparației integrale si echitabile a oricărei daune și de necesitatea ca această forma de reparație să nu se convertească într-o veritabilă sursă de îmbogățire fără justă cauză.

Instanța nu poate obliga inculpații în solidar, astfel cum a solicitat partea civilă, întrucât potrivit art. 1382 Cod Civil numai cei care răspund pentru aceeași faptă delictuală sunt ținuți în solidar față de cel prejudiciat. Or, în speță inculpații se fac vinovați de fapte diferite: ultraj și hărțuire.

Astfel, în baza art. 19 C. pr. pen, art. 397 C. pr.pen. rap. la art. 1.357 C.civ. se va admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă în contradictoriu cu inculpatul B.D.G. și se va obliga inculpatul B.D.G. la plata sumei de 6000 lei, reprezentând daune morale. De asemenea, se va admite acțiunea civilă în parte formulată de partea civilă în contradictoriu cu inculpatul M.A.F., pentru aceleași temeiuri de drept și se va obliga inculpatul M.A.F. la plata sumei de 4000 lei, reprezentând daune morale.

CHELTUIELI JUDICIARE

În baza art. 274 alin.1, 2 Cod de procedură Penală, va obliga inculpatul B.D.G. la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare statului.

În baza art. 274 alin.1, 2 Cod de procedură Penală, va obliga inculpatul M.A.F. la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

În baza art. 396 alin.1 și 4 C.p. raportat la art. 83 Cod Penal stabilește pedeapsa de 8 luni închisoare în sarcina inculpatului B.D.C, fiul lui xxx și xxx, născut la data de xx.xx.xxxx, posesor C.I. seria DX nr. xxxxxx, CNP xxxxxxxx, domiciliat în xxxxxxxxxxxxxx sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ultraj prev de art. 257 alin.1 și alin 4 Cod Penal raportat la art. 206 alin 1 Cod Penal.

În baza art. 83 alin. 1 Cod Penal amână aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 Cod Penal, de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art În baza art. 85 alin. 1 Cod Penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Dolj, la datele fixate de acesta;

- b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

- c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

- d) să comunice schimbarea locului de muncă;

- e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 86 alin. 1 C.p., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. 1 lit. c - e Cod Penal se comunică Serviciului de Probațiune Dolj.

În baza art. 404 alin. 3 Cod de procedură Penală, atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 88 C.p.

În baza art. 396 alin 1 si 4 Cod de procedură Penală raportat la art. 83 Cod Penal stabilește pedeapsa de 6 luni închisoare în sarcina inculpatului M.A.F., fiul lui xxx și xxx, născut la data de xxxx, domiciliat în mun xxxxxxxxxxxx, CNP xxx, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de hărțuire prev de art. 208 alin 2 Cod Penal.

În baza art. 83 alin 1 Cod Penal amână aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 Cod Penal, de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 85 alin. 1 Cod Penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Dolj, la datele fixate de acesta;

- b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

- c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

- d) să comunice schimbarea locului de muncă;

- e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 86 alin. 1 Cod Penal pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. 1 lit. c - e Cod Penal se comunică Serviciului de Probațiune Dolj.

În baza art. 404 alin. 3 Cod de procedură Penală, atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 88 Cod Penal.

În baza art. 19 Cod de procedură Penală, art. 397 Cod de procedură Penală și art. 1357 Cod Civil admite în parte actiunea părții civile C.C.C., fiul lui xxx și xxx, născut la data de xxxxxxx posesor C.I. seria xx nr. xx, CNP xxxxxxxxxxxx, domiciliu xxxxxxxxxxxxxxxxx și obligă inculpatul B.D.G. la plata către partea civilă a sumei de 6000 lei, reprezentand daune morale.

În baza art. 19 Cod de procedură Penală, art. 397 Cod de procedură Penală și art. 1357 Cod Civil admite în parte acțiunea formulată de partea civilă C.C.C. și obligă inculpatul M.A.F. la plata către partea civilă a sumei de 4000 lei, reprezentand daune morale

În baza art. 274 alin. 1 Cod de procedură Penală obligă inculpatul B.D.G. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 274 alin. 1 Cod de procedură Penală, obligă inculpatul M.A.F. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, data de 21.04.2017.

PREȘEDINTE, GREFIER,

Ultrajul (art.257 ncp). Jurisprudență Infracţiuni; Ultraj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Ultrajul (art.257 ncp). Jurisprudență Infracţiuni; Ultraj