Uz de fals. Infracţiuni momentane sau infracţiune continuată. Distinctie
| Comentarii |
|
i
C. pen., art. 41 alin. (2)
Folosirea, în mai multe rânduri, a unor chitanţe şi facturi falsificate, cunoscând caracterul lor neveridic, în scopul însuşirii unor sume de bani din gestiune, întruneşte elementele unei infracţiuni unice de uz de fals, în formă continuată, câtă vreme inculpaţii au avut reprezentarea anticipată a activităţii infracţionale complexe, compusă din pluralitatea de acţiuni similare.
Decizia penală nr. 641 ZR din 28 octombrie 2005 - M.B.
Prin sentinţa penală nr. 2922/2004, Judecătoria Braşov, pornind de la atribuţiile de serviciu opozabile inculpatului N.D, axate pe întocmirea şi ţinerea unor documente care să reflecte în orice moment situaţia exactă a bunurilor din gestiune, l-a condamnat în temeiul art. 2151 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., la zece pedepse a câte 6 luni închisoare.
în raport de acţiunea aceluiaşi inculpat, de folosire a unui înscris fals, prezentându-1 ca unul real, adevărat, l-a condamnat în baza art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (20 fapte) la 20 pedepse a câte 10.000.000 lei amendă. în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. e) C. pen., a dispus ca inculpatul N.D să execute pedeapsa de
6 luni închisoare, alegând ca modalitate de executare suspendarea condiţionată reglementată prin dispoziţiile art. 81 C. pen.
A atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. Funcţie de dispoziţiile art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) (patru fapte), art. 74 şi art. 76 lit. e) C. pen., a condamnat inculpata
B.Z la 14 pedepse de câte 2.500.000 lei amendă penală.
în baza art. 81 şi art. 82 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante, fixând un termen de încercare de un an. A atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
în baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) (patru fapte), art. 74 şi art. 76 lit. e) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.M. la patru pedepse a câte 2.500.000 lei amendă, pentru săvârşirea a patru fapte de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. c) C. pen., a fixat pedeapsa rezultantă de 2.500.000 lei amendă.
în baza art. 81 şi art. 82 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate, fixând un termen de încercare de un an. A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
La pronunţarea acestei soluţii a avut în vedere, în primul rând, conduita inculpatului N.D care, în calitate de gestionar la SC N.I. SRL, având în gestiune un autoturism, bun pe care urma a-1 întreţine pentru a nu fi supus unor stricăciuni sau pierderi, asigurându-i service-ul şi reviziile necesare, anticipând o verosimilă posibilitate de obţinere a unor câştiguri materiale, a achiziţionat un număr de 10 facturi şi 20 chitanţe fiscale de la un terţ necunoscut pe care le-a folosit drept documente justificative pentru decontarea din casieria societăţii a unor sume de bani necuvenite altfel.
Prin urmare, inculpatul, profitând de legătura directă, materială cu bunurile din gestiunea sa, de relaţiile de prietenie avute cu inculpaţii
B. şi M., în mod voit a folosit 20 de înscrisuri falsificate în vederea producerii unor efecte juridice (a încasării costurilor consemnate în cuprinsul lor), cunoscând că acestea se raportează la o situaţie reală, însuşindu-şi diferenţa de bani dintre suma reală achitată pentru service-ul auto şi cea consemnată în facturile fiscale, completate şi semnate, la solicitarea acestuia, de ceilalţi inculpaţi.
Ulterior, facturile fiscale s-au dovedit a fi false, reprezentând contravaloarea unor operaţiuni comerciale fictive, necorelându-se cu cele reale, existente în contabilitatea emitentului.
Dată fiind uşurinţa cu care ceilalţi doi inculpaţi au completat şi semnat o serie de înscrisuri producătoare de consecinţe juridice, posedând cunoaşterea necesară prevederii acestui rezultat, prima instanţă a reţinut şi vinovăţia acestora, ei acţionând voluntar, nesilit, mai ales că previzibilitatea şi cognoscibilitatea reprezintă structurile fundamentale, definitorii ale elementului subiectiv.
Tribunalul Braşov, prin decizia penală nr. 249/A/2005, admiţând apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov, a desfiinţat soluţia sub aspectul omisiunii constatării graţierii infracţiunilor de delapidare din 8 mai 2002, 15 iulie 2002, sub aspectul greşitei încadrări juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului N.D şi a individualizării judiciare a pedepselor aplicate acestui inculpat şi, în cadrul rejudecării, a descontopit pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare aplicată inculpatului N.D în pedepsele componente: 10 pedepse a câte 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare şi 20 pedepse a câte
10.000.000 lei amendă pentru săvârşirea a 20 de infracţiuni prevăzute de art. 291 C. pen.
în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 291 C. pen. - 20 fapte -, cu aplicarea art. 33 lit. a) din acelaşi cod, în infracţiunea prevăzută de art. 25, raportat la art. 290 C. pen. - 18 fapte - şi art. 291 C. pen. - două fapte -, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
în baza art. 25, raportat la art. 290, cu aplicarea art. 74 lit. a)-c) şi art. 76 lit. e) C. pen., a condamnat pe inculpatul N.D la 18 pedepse a câte o lună închisoare pentru instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată - 18 fapte.
în baza art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi e) C. pen. a condamnat pe inculpat la două pedepse a câte 10.000.000 lei amendă pentru săvârşirea a două fapte de uz de fals.
în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, a constatat graţiate pedepsele de câte 6 luni închisoare aplicate inculpatului N.D pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2151 alin. (1) C. pen. din 8 mai 2002 şi 15 iulie 2002.
A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002, contopind pedepsele executabile aplicate acestuia.
Tribunalul, analizând materialul probator administrat în cauză, a constatat că, deşi starea de fapt a fost corect reţinută, faptele inculpatului N.D. de a-i determina cu intenţie pe inculpaţii B. şi M. să falsifice 18 înscrisuri întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 25, raportat la art. 290 C. pen., câtă vreme, deşi estr persoana care a conceput prima săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, a decis ca acea faptă să fie comisă de alte persoane în locul său.
Totodată, fapta aceluiaşi inculpat de a folosi în două rânduri chitanţe şi facturi falsificate de un autor necunoscut, cunoscând caracterul lor neveridic, în scopul de a-şi însuşi sume de bani din gestiunea avută, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals.
Făcând aplicaţiunea prevederilor art. 334 C. proc. pen., Tribunalul, în raport de numărul faptelor, valoarea daunei create, circumstanţele personale incidente, a aplicat acestui inculpat câte o lună pedeapsă cu închisoarea pentru instigare la fals în înscrisuri (18 fapte) şi câte
10.000.000 lei amendă penală pentru infracţiunea prevăzută de art. 291 C. pen. (2 fapte).
Relativ la ceilalţi doi inculpaţi, a apreciat că pedepsele aplicate acestora răspund pe deplin exigenţelor legii penale, fiind perfect adaptate cazului individual concret.
împotriva acestei decizii, Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov a promovat recurs, punând problema majorării cuantumului pedepselor aplicate inculpaţilor, a stabilirii unei pedepse cu închisoarea pentru inculpaţii B. şi ML, a stabilirii pentru cele două infracţiuni de delapidare, faţă de care sunt incidente prevederile Legii nr. 543/2002, ca modalitate de executare, suspendarea condiţionată şi aplicarea art. 120 C. pen.
Curtea, prin decizia penală nr. 64/R/2005, sesizând că suntem în prezenţa unei pluralităţi de acţiuni de acelaşi gen realizate de acelaşi autor la intervale nu prea mari de timp, acţiuni care, luate separat, îndeplinesc toate condiţiile cerute de legiuitor pentru existenţa aceleiaşi infracţiuni (delapidare, fals în înscrisuri sub semnătură privată), a apreciat că această repetare produsă în baza aceleiaşi rezoluţii, atrage incidenţa prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Prin urmare, nu asistăm la comiterea unor infracţiuni de sine stătătoare, a unor infracţiuni simple, ci a unei infracţiuni unice în formă continuată, reunind toate fragmentele infracţiunilor în limitele aceluiaşi tot, câtă vreme inculpaţii au avut reprezentarea anticipată a activităţii infracţionale complexe, compusă din pluralitatea de acţiuni similare.
Faţă de cele expuse, schimbând încadrarea juridică dată faptelor analizate, Curtea a reţinut forma continuată a infracţiunilor în discuţie, formă ce constituie o cauză legală de agravare facultativă a pedepselor aplicate.
Privitor la inculpatul N., înlăturând aplicarea dispoziţiilor art. 74 şi art. 76 C. pen., a stabilit o pedeapsă de un an închisoare pentru delapidare şi câte 3 luni închisoare pentru instigare la fals în înscrisuri şi uz de fals, constatând în final graţierea primei pedepse şi angrenarea în sistemul absorbţiei a următoarelor pedepse.
Contopind pedepsele executabile aplicate aceluiaşi inculpat, Curtea a dispus ca acesta să execute pedeapsa rezultantă de 3 luni închisoare, păstrând modalitatea de execuţie aleasă la fond.
Relativ la ceilalţi doi inculpaţi, reţinând unitatea de rezoluţie şi de conţinut, înlăturând aplicarea prevederilor art. 74 şi art. 76 C. pen., Curtea a stabilit în sarcina acestora câte o pedeapsă de 3 luni închisoare, orientându-se spre minimul special al pedepselor, apreciind că această sancţiune e în măsură a le influenţa în mod pozitiv conştiinţa, caracterul şi deprinderile, anihilându-le pe cele antisociale.
In consecinţă, prin genul şi întinderea lor, pedepsele fixate în recurs vor putea acţiona eficient în direcţia stopării perseverenţei infracţionale, determinându-i pe inculpaţi să-şi modifice comportamentul, iar acest rezultat să nu fie numai de moment, trecător, ci de durată, statornic.
Constatând a fi întrunite şi referitor la ultimii inculpaţi cerinţele instituite în art. 81 C. pen., Curtea a suspendat condiţionat execuţia pedepselor opozabile acestora, atrăgându-le atenţia asupra prevederilor art. 83 C. pen.
Potrivit art. 192 alin. (3) C. proc. pen., a dispus ca cheltuielile judiciare să rămână în sarcina statului.
<Vezi şi alte speţe de drept penal:
