Vătămare corporală din culpă în cadrul unui accident rutier. Element material. Daune morale. Lipsa caracterului de continuitate a prejudiciului şi respingerea cererii de acordare a unei rente viagere
| Comentarii |
|
Judecătoria IAŞI Sentinţă penală nr. 3602 din data de 05.05.2016
Prin sentința penală nr. 3602/6.11.2015, instanța a dispus:
" În baza disp. art. 374 aln. 4,art.375 și art. 396 aln. 10 Cod Procedură Penală și art.83 aln. 1 Cod penal aplică inculpatei T. ,fără antecedente penale,pedeapsa de 1-un-an închisoare pentru săvîrșirea infracțiunii de "vătămare corporală din culpă";,prev. și ped. de art. 196 aln. 2 și aln. 3 Cod Penal,cu aplicarea art. 5 aln.1 Cod Penal.
(…
)În baza disp. art. 84 Cod Penal stabilește termen de supraveghere de 2-doi-ani,termen de supraveghere care se va calcula de la data rămînerii definitive a prezentei hotărîri judecătorești.
În baza disp. art. 85 aln 2 lit.b Cod Penal dispune ca pe perioada amînării aplicării pedepsei inculpata T. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 30 zile, la Consiliul Local Iași-Direcția de Asistență Comunitară și/sau Consiliul Local Iași-SC Servicii Publice SA,supravegherea acesteia urmînd a fi realizată de Serviciul de Probațiune, cu referire la art. 86 aln. 2 Cod Penal.
(…)
În baza disp. art. 397 aln.1 și art. 25 aln. 1 Cod Procedură penală admite în parte acțiunea civilă și rap. la Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr.14/2011 obligă asigurătorul SC A. să achite părții civile C. suma de 44.367 lei reprezentînd despăgubiri civile,respectiv daune materiale și suma de 88.600 lei(echivalentul a 20.000 EURO) reprezentînd despăbubiri civile,respectiv daune morale,în total suma de 132.967 lei reprezentînd despăgubiri civile,cu referire și la art.1381,art.1385,art.1386 aln. 3 și 1387 Cod Civil.
În baza disp. art. 25 aln. 1 Cod Procedură Penală și art. 1386 aln.3 cod civil respinge capătul de cerere privind acordarea rentei viagere solicitată de partea civilă C.";
Pentru a dispune astfel instanța a reținut, în esență, următoarele:
În ziua de 24.05.2013. ora 08:55. lucrători din cadrul Poliției Municipiului Iași - Biroul Rutier, au fost sesizați despre faptul că pe str. Palas, din mun. Iași. s-a produs un accident rutier soldat cu victime omenești. Ajunsă la fața locului, echipa operativă a constatat faptul că accidentul s-a produs pe str.Palas din mun. Iași. pe sensul de mers dinspre str. Palat către str. Sf. Lazăr. In accidentul rutier a fost implicat autoturismul marca Citroen cu numărul IS 01 WMB.conducătorul acestuia fiind legitimat în persoana inculpatei T.. Cu privire la modalitatea de producere a accidentului, inculpata a declarat că, la data de 24.05.2013. în jurul orei 11:55. în timp ce se deplasa la volanul autoturismului Citroen cu numărul IS 01 WMB. pe str. Palas din mun. lași. pe sensul de mers dinspre str. Palat către str. Sf. Lazăr. La un moment dat. a observat în fața sa rulând în același sens un biciclist, care se deplasa cu viteză redusă. A mers în spatele lui o bucată de drum, iar când a ajuns în dreptul magazinului Auchan. a observat un spațiu de delimitare, pe care a vrut să îl evite spre dreapta, iar în momentul în care se afla paralel cu biciclistul 1-a acroșat cu oglinda dreapta. Inculpata a precizat că a acroșat ghidonul bicicletei, nu biciclistul. Acesta s-a dezechilibrat și a căzut pe carosabil. Persoana vătămată C. și-a manifestat în cauză voința pentru ca inculpata să fie trasă la răspundere penală. Acesta a arătat că a fost acroșat din spate de către autoturismul condus de aceasta. Din raportul de constatare medico-legală nr. 3526/17.07.2013. întocmit de către IML Iași. reiese că. în urma accidentului, persoana vătămată a suferit în urma accidentului fractură tasare T11-T12 amielică și fractură complexă col chirurgical humerus stâng tratată chirurgical. A necesitat un număr de 70-80 de zile de îngrijiri medicale. Ulterior întocmirii raportului de constatare, persoana vătămată a solicitat dispunerea unei expertize medico-legale. declarând că starea sa nu s-a ameliorat complet. Raportul de primă expertiză medico-legală a stabilit că persoana vătămată a necesitat în fapt un număr de 170-180 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecarea leziunilor suferite în urma accidentului. Medicii legiști nu s-au putut pronunța asupra eventualelor sechele infirmizante/invalidante; pentru a concluziona asupra acestora, au precizat că este necesar să treacă minim un an de la data producerii accidentului. In cauză nu au fost identificați martori care să fi perceput în mod direct momentul coliziunii dintre cele două vehicule, însă evenimentul a fost surprins de camerele de supraveghere instalate în complexul Palas Iași, la dosarul de urmărire penală regăsindu-se un suport optic ce conține filmarea și procesul verbal de vizualizare a înregistrărilor.
Instanța a apreciat că legea penală mai favorabilă,deoarece evenimentul rutier a avut loc în data de 24.05.2013,noul cod penal și procedură penală intrînd în vigoare în data de 01.02.2014,este legea nouă deoarece prin raportare la modalitatea de executare a pedepsei ce se poate aplica inculpatei,modalitatea de sancționare a inculpatei,posibilitatea de recuperare a despăgubirilor civile și acordarea daunelor părții civile se realizează un just echilibru între sancționarea inculpatei și obținerea unei satisfacții materiale de către partea vătămată(modalitatea de executare pe codul penal vechi ar determina o anulare a permisului de conducere al inculpatei,ceea ce ar determina imposibilitatea inculpatei T. de a asigura cele necesare creșterii și supravegherii minorului pe care-l are în întreținere,minor afectat de o gravă suferință).
În ceea ce privește latura civilă a cauzei instanța a făcut aplicarea disp. art. 19 aln. 1 Cod Procedură Penală(acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale),art.20 aln. 1 și aln. 2 Cod Procedură Penală(constituirea ca parte civilă de poate face pînă la începerea cercetării judecătorești,iar constituirea de face în scris sau oral,cu indicarea naturii și a întinderii pretențiilor,a motivelor și a probelor pe care acestea se întemeiază).
În cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale așa cum este această definită de disp. art. 1349 aln. 1 Cod civil și anume aceea că orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea le impune și să nu aducă atingere,prin acțiunile sau inacțiunile sale,drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane și art. 1357 Cod Civil ce arată că cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvîrșită cu vinovăție este obligat să o repare. Cu privire la daunele morale solicitate, instanța constată că, deși cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, jurisprudența a stabilit câteva criterii de apreciere:
-criterii referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic, psihic și afectiv,
-criterii referitoare la importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate.
De asemenea, toate aceste criterii se subordonează conotației aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs. În materia daunelor morale, principiul reparării integrale a prejudiciului nu poate avea decât un caracter aproximativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate bănește. În schimb, se poate acorda victimei o sumă de bani cu caracter compensatoriu, tinzând la oferirea unui echivalent care, prin excelență, poate fi o sumă de bani- de aceea ce trebuie evaluat, în realitate, este despăgubirea care vine să compenseze prejudiciul, nu prejudiciul ca atare.
Astfel, consecințele negative suferite de partea civilă, în plan psihic și afectiv, prin cauzarea unui politraumatism obiectivat prin fractură coloană dorsală D11-D12, pentru care s-a efectuat tratament ortopedic și fractură cominutivă col chirurgical humerus stîng pentru care s-a intervenit chirurgical,leziunile prezentate au afectat funcția locomotorie a părții civile prin limitarea mersului și ortostatismului,precum și a mișcărilor la nivelul umărului stîng și a coloanei vertebrale dorso-lombare,cf.raportului de nouă expertiză medico-legală cu nr. 8844/12.08.2015 realizat de IML-Iași, sunt extrem de dificil de cuantificat, fiind de netăgăduit (și notorie) suferința provocată părții civile C. .Mai mult, valoarea socială lezată este reprezentată de dreptul la integritate corporală, valoare fundamentală garantată de art. 22 din Constituția României și protejat prin lege, conform art. 2 alin. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.Statuând în echitate, instanța apreciind că suma de câte 20.000 EURO,reprezentând daune morale,apare ca fiind rezonabilă și justificată. Cu privire la daunele materiale instanța a adunat sumele de pe toate bonurile fiscale și chitanțele depuse de părțile civile la dosar și menționate anterior,acestea însumînd 44.367 lei,sumă pe care o va achita asigurătorul părții civile C..
Cu privire la solicitarea părții civile C. de acordare a unei rente viagere instanța arată aceea că pentru o astfel de solicitare trebuie realizată condiția indicată de art.1386 aln. 3 Cod civil,și anume aceea că dacă prejudiciul are un caracter de continuitate despăgubirea se acordă sub formă de prestații periodice. Conform ultimului raport de expertiză medico-legală realizat în cauză,cu nr.8844/12.08.2015 în capitolul concluzii se arată la punctul 5 aceea că";nu se pot face aprecieri cu privire la intervalul de timp necesar pentru recuperarea stării de sănătate și nici dacă recuperarea va fi totală sau parțială;aprecieri privind eventualele sechele de natură infirmizantă și/sau invalidantă se vor putea face după epuizarea tuturor mijloacelor terapeutice";.Aceste concluzii nu arată o continuitate a prejudiciului,ci aceea că doar după epuizarea tuturor mijloacelor terapeutice se vor putea face aprecieri privind eventualele sechele de natură infirmizantă și/sau invalidantă,sens în care a fost respinsă cererea părții civile de acordare a unei rente viagere.
