Vătămare corporală gravă. Necesitatea efectuării unei expertize medico-legale care să stabilească existenţa legăturilor de cauzalitate între agresiunea exercitată şi vătămarea produsă
| Comentarii |
|
C. pen., art. 182 alin. (2)
Având în vedere că veridicitatea concluziilor medicale nu a fost contestată, realizându-se o investigaţie amănunţită axată pe toate aspectele cu caracter medical ridicate în cauză, concluziile inserate în acest document coroborându-se cu cele expuse în foaia de observaţie clinică generală relativ la localizarea leziunii traumatice, modalitatea de producere a acesteia, diagnosticul dat, nu mai este necesar a se recurge la efectuarea unor noi investigaţii medicale interdisciplinare (clinice şi paraclinice).
Decizia penală nr. 91 /R din 4 februarie 2005 - S.F.
Prin sentinţa penală nr. 94/2004, Judecătoria Târgu Secuiesc, făcând aplicarea prevederilor art. 182 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a condamnat inculpatul
B.R. la pedeapsa de un an închisoare executabilă în regim de detenţie, reţinând că, pe fondul unei discuţii purtate în contradictoriu, provocată de partea vătămată, inculpatul ripostând i-a aplicat o lovitură cu bocancul în gleznă, după care a împins-o într-un şanţ, cauzându-i leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare posttraumatică un număr de 90 de zile de îngrijiri medicale.
Tribunalul Covasna, prin decizia penală nr. 132/2004, a admis în parte apelul promovat de către inculpat, desfiinţând soluţia dată la fond sub aspectul soluţionării laturii civile, apreciind că suma de
15.000.000 lei acordată cu titlu de despăgubiri morale, funcţie şi de reţinerea scuzei provocării, este suficientă pentru a suplini durerile psihice consecutive vătămării corporale şi a constitui un substitut al preţului suferinţelor îndurate.
împotriva deciziei date în apel inculpatul a declarat recurs, susţinând că în speţă se impune efectuarea unei expertize de specialitate menită a clarifica legătura de cauzalitate între fapta săvârşită, leziunile produse şi numărul zilelor de îngrijiri medicale.
Curtea, în opinie majoritară, raportând hotărârea atacată la întregul complex al materialului probator, a reţinut că la momentul întocmirii raportului de constatare medico-legală, existent în dosarul de urmărire penală, s-a realizat o investigaţie amănunţită axată pe toate aspectele cu caracter medical ridicate în cauză, concluziile inserate în acest document coroborându-se cu cele expuse în foaia de observaţie clinică generală relativ la localizarea leziunii traumatice (gamba stângă), modalitatea de producere a acesteia (lovirea cu un corp dur), diagnosticul dat, nefiind necesar a se recurge la efectuarea unor noi invest-tigaţii medicale interdisciplinare (clinice şi paraclinice).
Văzând că vătămarea cauzată s-a obiectivat prin leziuni traumatice a căror gravitate este estimată la 90 de zile de îngrijiri medicale, c aceasta s-a produs datorită manifestării brutale a inculpatului, ţinând seama şi de tipul de intenţie cu care acesta a acţionat, de faptul că la producerea rezultatului nu au concurat şi alte cauze preexistente sau concomitente, Curtea, sesizând că au fost evidenţiate în mod corect particularităţile leziunilor traumatice, funcţie de caracteristicile corpului contondent (bocanc), relieful suprafeţei de impact, că la aprecierea gravităţii leziunilor s-au avut în vedere toate criteriile medico-legale, a apreciat că în speţă nu se mai impune efectuarea unei expertize de specialitate, mai ales că veridicitatea concluziilor medicale nu a fost contestată.
Notă: In speţă, soluţia a fost pronunţată cu opinie separată, în sensul admiterii recursului declarat de inculpat, casarea deciziei, desfiinţarea sentinţei penale şi reţinerea cauzei spre rejudecare pentru efectuarea unei expertize medico-legale care să stabilească legătura de cauzalitate între fapta inculpatului şi leziunile produse, precum şi a numărului de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare.
în raport de concluziile expertizei medico-legale efectuate în cauză şi celelalte probe administrate, trebuia să se demonstreze legătura de cauzalitate între leziunile părţii vătămate şi agresiunea exercitată de inculpat, legătură care poate fi demonstrată numai prin efectuarea unui raport de expertiză medico-legală.
Astfel, expertiza medico-legală aflată la dosarul de urmărire penală relevă că partea vătămată a suferit o fractură cominutivă 1/3 distală gambă stângă cu deplasare, la examenul local fiind constatate următoarele vătămări: tumefiere 1/3 distală gambă stângă în angulare cu sinusul intern 25-30 grade, mişcări anormale cu crepitaţii osoase, impotenţa funcţională totală a gambei stângi, la data de 6 februarie 2003 fiind efectuată osteosinteza centro-medulară în bară pe focar închis cu blocaj poximal şi distal; s-au mai constatat şi alte leziuni, şi anume pe faţa posterioară a antebraţului stâng 1/3 superioară echimoză verzuie de 5,3 cm, pe faţa laterală gambă stângă 2/3 superioară zonă echimotică brun violacee, neomogenă, neuniformă de 3/10 cm; pe faţa medială a gambei stângi 1/3 medie echimoză brun verzuie de 15/10 cm, în concluziile raportului constatându-se că leziunile traumatice prezentate de partea vătămată s-au putut produce prin lovituri repetate cu corp dur.
Partea vătămată, în declaraţia dată iniţial în cursul urmăririi penale, a arătat că inculpatul l-a lovit cu piciorul drept în glezna piciorului stâng după care a căzut. Partea vătămată a mai arătat că inculpatul şi
B.A. l-au aruncat în şanţ lângă gardul martorului D.V., însă datorită strigătelor de durere aceştia au revenit, l-au scos din şanţ şi l-au transportat până la uşa locuinţei martorului B.
Este de observat că partea vătămată face vorbire de o singură lovitură pe care inculpatul i-a aplicat-o cu piciorul în glezna stângă, după care afirmă că ar fi fost aruncat în şanţ.
Nici celelalte probe administrate în cauză nu confirmă împrejurarea că inculpatul ar fi lovit partea vătămată în glezna stângă de mai multe ori.
Esenţial în dezlegarea pricinii este a se lămuri dacă, urmare a unei lovituri aplicate cu piciorul peste glezna stângă şi apoi a aruncării în şanţ, se puteau produce leziunile traumatice descrise în raportul de constatare medico-legală, care a concluzionat că acestea s-au putut produce prin loviri repetate cu corp dur.
Se impune a se preciza în acest sens că obiectivele oricărei expertize medico-legale traumatologice-clinice sunt reprezentate de demonstrarea realităţii traumatismului, obiectivarea circumstanţelor de producere a leziunilor traumatice, stabilirea cauzalităţii medico-legale şi evaluarea gravităţii leziunilor traumatice.
Mai trebuie să se ţină seama şi de stabilirea fondului organic patologic preexistent traumatismului, deoarece este un element care contribuie la demonstrarea medico-legală a realităţii traumatismului afirmat de partea vătămată.
Este, de asemenea, important de precizat că cele expuse în foaia de observaţie clinică generală nu au fost contestate, deoarece nu relevă nimic altceva decât existenţa leziunilor traumatice, intervenţia chirurgicală, istoricul bolii, rezultatele examenului clinic general şi ale altor examene clinice de specialitate, însă nu demonstrează legătura de cauzalitate între aceste leziuni traumatice şi agresiunea exercitată de inculpat.
S-a constatat că partea vătămată prezintă la nivelul gambei stângi tumefiere 1/3 distală cu sinusul intern 25-30 grade, leziuni pe faţa laterală a acesteia 2/3 superioară, pe faţa medială 1/3 medie echimoză şi pe faţa anterioară gambei 1/3 inferioară incizie operatorie.
Apreciez că aceste leziuni traumatice se datorează şi altor agresiuni în legătură cu care în speţă nu este dovedit că au fost exercitate de inculpat, câtă vreme chiar partea vătămată a declarat că a fost lovit de inculpat cu bocancul în gamba stângă o singură dată, după care a fost aruncat în şanţ, pentru că, prin corelarea caracteristicilor leziunilor traumatice cu particularităţile obiectului vulnerant folosit de inculpat, nu s-ar putea ajunge la asemenea leziuni, mai ales că şi medicul legist a concluzionat că acestea s-au putut produce prin lovituri repetate cu corp dur.
Este demn de relevat, sub acest aspect, că lovirea activă exercitată de inculpat şi care este o lovire cu corp dur (bocanc) generează leziuni traumatice numai în zona de impact.
Numai în situaţia în care agentul traumatic mecanic dur, contondent acţionează la nivelul capului, pot apărea şi leziuni traumatice diametral opuse (în zona de sprijin, de fixare), ceea ce nu este cazul în speţă.
Cu privire la aruncarea în şanţ, este vorba de o lovire pasivă, lovire de corp dur, iar leziunile traumatice produse prin cădere sunt situate într-un singur plan, deoarece sunt unipolare, ceea ce înseamnă că nu pot fi produse leziuni în alte zone decât zona de impact.
Apare astfel o neconcordanţă care nu poate fi lămurită decât prin efectuarea unei expertize medico legale care să stabilească legătura de cauzalitate între agresiunea exercitată de inculpat şi leziunile traumatice produse, cu atât mai mult cu cât raportul de constatare efectuat iniţial nu relevă fondul organic patologic preexistent traumatismului; în condiţiile în care nu este stabilită cu certitudine această legătură de cauzalitate, se impune efectuarea probei ştiinţifice care să lămurească acest aspect, absolut esenţial sub aspectul existenţei infracţiunii de vătămare corporală gravă şi cu consecinţe în planul răspunderii penale a inculpatului.
împrejurarea că această lovitură de cauzalitate nu este demonstrată pe deplin este de natură să creeze un dubiu cu privire la vinovăţia inculpatului şi care nu poate profita decât acestuia, iar efectuarea expertizei ar conduce la stabilirea cu certitudine a vinovăţiei sau nevinovăţiei inculpatului, în funcţie de existenţa raportului de cauzalitate, care trebuie stabilit potrivit teoriei echivalenţei condiţiilor, şi nici nu ar fi condus la tergiversarea cauzei, ci la stabilirea adevărului, potrivit principiului aflării adevărului.
<Vezi şi alte speţe de drept penal:
